ICCJ. Decizia nr. 1378/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1378/2015
Dosar nr. 1205/316/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 mai 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanţii K.G., T.M. şi B.A. în contradictoriu cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud. Galaţi şi să se stabilească masa succesorală, calitatea de moştenitori şi cotele acestora, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1100 şi art. 669 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 29 ianuarie 2015 Judecătoria Târgu Bujor şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în materie de moştenire, normele de competenţă teritorială au caracter absolut, potrivit art. 118 C. proc. civ., în sensul că sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
În temeiul art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cererile formulate care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.
S-a mai reţinut că prin cererea introductivă s-a solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud. Galaţi, iar prin cererea reconvenţională - dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum şi dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.
Raportat la disp. art. 210 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora disjungerea cererii reconvenţionale nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului, Judecătoria Târgu Bujor a reţinut că este oportun ca judecata cauzei să se facă la instanţa ultimului domiciliu al defuncţilor G.J. şi P.T. pentru a o mai bună şi facilă administrare a cauzei, având în vedere şi situarea bunurilor imobile din masa succesorală, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentinţa civilă nr. 1387 din 8 aprilie 2015, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că art. 210 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, iar alin. (2) prevede că în cazul în care doar cererea principală este în stare de judecată, cererea reconvenţională poate fi disjunsă şi soluţionată separat.
Fiind o cerere incidentală, cererea reconvenţională, nu poate constitui temei pentru invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, care se stabileşte prin cererea de chemare în judecată.
În acest sens s-a reţinut că art. 123 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile accesorii, adiţionale şi incidentale se judecă de instanţa competentă să judece cererea principală, în această situaţie operând o prorogare legală de competenţă.
În fine, art. 118 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pentru cererile formulate potrivit alin. (1), care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv, sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi. Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. alegerea instanţei competente este la latitudinea reclamantului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, ivit între cele două instanţe, va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanţii K.G., T.M. şi B.A. în contradictoriu cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012.
D in analiza certificatului de deces al defunctei şi din cererea pentru deschiderea procedurii succesorale (dosarul Judecătoriei Târgu Bujor) rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în comuna F., judeţul Galaţi, decesul fiind înregistrat în registrele de stare civilă ale comunei F., judeţul Galaţi.
Competenţa de soluţionare a cererilor privitoare la moştenire este reglementată de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. care prevăd:
„ (1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urma domiciliu al defunctului :
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.”
La data de 23 octombrie 2014 s-a formulat cerere reconvenţională de către K.I.M., solicitându -se dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1053, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum şi dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.
Art. 210 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, la alin. (2) instituindu-se o excepţie privind judecarea separată a cererii reconvenţionale în situaţia în care cererea principală este în stare de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. „ Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judeca de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)”.
Iar, potrivit art. 116 C. proc. civ.: „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
În speţă, reclamanţii au depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Bujor, ultimul domiciliu al defunctei K.M.V.
Prin cererea reconvenţională s-a solicitat dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum şi dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.
Or, faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că cererea reconvenţională este o cerere incidentală, care se judecă de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
Excepţia prevăzută de lege, privind judecarea separată a cererii reconvenţionale, este prevăzută doar în situaţia în care cererea principală ar fi în stare de judecată, ipoteză care în speţă nu se regăseşte.
Pe de altă parte, art. 118 alin. (2) C. proc. civ. „Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi”, dar nici această ipoteză nu este aplicabilă în speţă, deoarece reclamanţii având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., au optat pentru Judecătoria Târgu Bujor.
Aşa fiind, faţă de textele lege evocate, urmează a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1373/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1379/2015. Civil → |
|---|
