ICCJ. Decizia nr. 1384/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1384/2015
Dosar nr. 6309/2/2014
Şedinţa publică din 22 mai 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2014 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuienta P.I.E. a solicitat revizuirea deciziei nr. 355 A din 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în raport de decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În drept a invocat dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată ca, la expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, să emită în favoarea revizuientei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC.
Sentința civilă nr. 3923 din 12 iunie 2012 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2707/2/2012*.
S-a mai arătat că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în procedura administrativă, a ignorat sentința civilă nr. 3923/2012 şi a emis decizia de compensare nr. 8 din 25 iulie 2013, nicidecum o decizie privind titlul de despăgubire, așa cum a fost obligată prin hotărârea menționată.
Decizia nr. 8 din 25 iulie 2013 a fost contestată de revizuientă la Tribunalul București, secţia a V-a civilă, solicitându-se anularea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 2145/2013 Tribunalul București, secţia a V-a civilă, a admis contestația și a anulat decizia nr. 8/2013 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamantă şi pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, iar Curtea de Apel București, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin decizia civilă nr. 355 A din 15 septembrie 2014, respingând apelul reclamantei şi respingând, pe fond, acțiunea.
S-a mai susținut că, prin pronunțarea celei de-a doua hotărâri, Curtea de Apel Bucureşti, a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia nr. 109 A din 9 martie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor de revizuire invocate şi a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare diferite, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză şi, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Faţă de cele expuse, este de reţinut că între decizia nr. 355 din 15 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în raport şi decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu există identitate de obiect.
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2013, pe rolul Tribunalului Bucureşti,s ecţia a V-a civilă, reclamanta P. E.I. a contestat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, decizia nr. 8 din data de 25 iulie 2013 emisă de Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor, solicitând emiterea titlului de plată corespunzător sentinţelor definitive pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi încadrarea deciziei ce urmează a fi emisă în acest context în dispoziţiile art. 41 din actul normativ arătat. S-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4, art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013, aplicabile în cauză.
În drept reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 76/2012, Constituţia României, C. civ., C. proc. civ., dreptul comunitar şi jurisprudenţa C.E.D.O.
Prin sentinţa civilă nr. 2145/2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat decizia de compensare nr. 8 din 25 iulie 2013 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantei în temeiul art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel reclamanta şi pârâta, iar prin decizia nr. 355 A din 15 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 2145 din 19 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P.E.I. împotriva aceleiaşi sentinţe. A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 aprilie 2012, reclamanta P.I.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 1.042.270 RON, ulterior expirării termenului suspensiv de 6 luni de zile prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, privind restituirea prin echivalent a imobilului situat în Bucureşti, Calea G., compus din teren în suprafaţă de 290 m.p. şi construcţie demolată, trecut în proprietatea statului în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, imposibil de restituit în natură, obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va soluţiona prezenta acţiune, cu titlu de daune cominatorii şi obligarea pârâtei la daune morale pentru refuzul nejustificat de a emite decizia - titlu de despăgubire.
În drept a invocat dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Normele metodologice de aplicare ale acestuia, Legea nr. 554/2004, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 11, 20 şi 44 din Constituţia României, legislaţia comunitară.
Prin sentinţa civilă nr. 3923 din data de 12 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată, a obligat pârâta ca, la expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziţiei nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta şi pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, iar, prin decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul formulat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor , ca lipsit de interes. A fost admis recursul declarat de reclamantă. A fost m odificată în parte sentinţa recurată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
În concluzie, faţă de cele ce preced, rezultă că cele două pricini nu au acelaşi obiect şi, cum în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.E.I., domiciliată în Bucureşti, Bd. U. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în Bucureşti, sector 1, Calea F. şi pârâtul Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în Bucureşti, sector 1, Calea F., împotriva deciziei nr. 355 din 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1385/2015. Civil → |
|---|
