ICCJ. Decizia nr. 1403/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1403/2015
Dosar nr. 6640/105/2014
Şedinţa publică din 27 mai 2015
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2014, sub nr. 6640/105/2014, pe rolul Tribunalului Prahova reclamanţii N.A.R., D.D., B.M., Ţ.E., Ţ.C.G. au solicitat ca, în contradictoriu pârâţii Primăria Craiova, Primarul Oraşului Craiova, E.I., E.Ş., L.G., S.S., P.A., să se dispună lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul notificat în procedura Legii nr. 10/2001, în sensul menţionării exprese a sumelor de bani ce li se cuvin, potrivit celor două expertize tehnice topometrică şi construcţii efectuate în dosarul de fond, pentru imobilul situat în Craiova, str. C.P., jud. Dolj.
În motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că în baza sentinţei civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă, li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul arătat, identificat în temeiul celor două expertize tehnice construcţii şi topometrică efectuate în cauză, însă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor refuză să le acorde despăgubiri pentru imobil în condiţiile în care în cuprinsul dispozitivului sentinţei nu sunt menţionate sumele stabilite de către cei doi experţi de 183.000 euro pentru teren şi 48.840 RON pentru construcţie, impunându-se clarificarea acestei situaţii.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2014, Tribunalul Prahova, a respins cererea privind lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, ca neîntemeiată, reţinându-se că prin această hotărâre judecătorescă a fost admisă contestaţia formulată de N.R.A., B.M.V., C.C.E., Ţ.V.M. şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 11589 din 19 iulie 2005 emisă de Primăria Craiova, s-a constatat dreptul reclamantei şi al persoanelor fizice menţionate de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. C.P., identificat în urma rapoartelor de expertiză tehnică topometrică ing. D.D. şi construcţii ing. U.E.
Conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing. D.D., valoarea terenului în litigiu, situat în Craiova, str. C.P., de 1717,20 m.p. ar fi de 183.000 euro, respectiv 634.864 RON, sumă calculată în raport de valoarea unui euro, la data de 29 noiembrie 2006, în timp ce în baza raportului de expertiză tehnică construcţii ing. U.E. s-a calculat o valoare a construcţiei având 4 camere, un hol şi o bucătărie, de 48.840 RON.
În conformitate cu certificatul de moştenitor din 05 martie 2008, de pe urma defunctei B.M.V., decedată la 14 iulie 2007, a rămas ca unică moştenitoare, reclamanta D.D., în calitate de legatară universală, iar potrivit certificatului de legatar din 09 iulie 2009 de pe urma defunctei C.C.E., decedată la 28 aprilie 2009, a rămas ca legatară universală reclamanta D.D.
Apreciind că, în realitate, nu există niciun element care să ateste existenţa unei neclarităţi, a unor dispoziţii potrivnice în cuprinsul dispozitivului sentinţei care să impună lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării acestuia - deoarece hotărârea în cauză a recunoscut în favoarea reclamanţilor doar dreptul în sine de a beneficia de despăgubiri, nefiind stabilită nicio obligaţie în sarcina pârâţilor privind plata propriu-zisă a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, pentru a se justifica înscrierea unor sume de bani în partea dispozitivă a sentinţei - s-a concluzionat că cererea formulată este neîntemeiată.
În plus, s-a arătat că pretenţia reclamanţilor privind menţionarea expresă în dispozitivul sentinţei civile nr. 68/2007 a unor sume de bani calculate în baza celor două rapoarte de expertiză tehnice efectuate în cauza respectivă, respectiv 183.000 euro pentru teren şi 48.840 RON pentru construcţie, nu constituie prin însăşi natura sa o împrejurare care să facă parte din categoria situaţiilor de fapt ori de drept care să impună clarificarea întinderii, înţelesului, aplicării dispozitivului sentinţei întrucât vizează însuşi fondul dreptului care a făcut obiectul soluţionării contestaţiei formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, inclusiv stabilirea sau nestabilirea în favoarea reclamanţilor a unor măsuri reparatorii în echivalent bănesc în raport de valoarea reală de circulaţie a imobilelor, aspecte pe care reclamanţii le puteau invoca numai prin intermediul căilor de atac ale apelului şi recursului împotriva hotărârii de primă instanţă, iar nicidecum prin intermediul unei cereri de lămurire a dispozitivului care vizează numai împrejurările referitoare strict la existenţa unor neclarităţi cu privire la întinderea unor obligaţii stabilite în temeiul unor titluri executorii.
Apărările reclamanţilor, conform cărora Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ar refuza să le acorde despăgubiri, invocându-se neînscrierea sumelor de bani în cuprinsul sentinţei civile nr. 68/2007, nu au fost avute în vedere deoarece, în realitate, în baza acestei hotărâri judecătoreşti s-a recunoscut reclamanţilor, în principiu, dreptul de a beneficia de despăgubiri şi nicidecum dreptul de a încasa sume de bani stabilite în baza rapoartelor de expertiză. S-a considerat că refuzul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de a acorda anumite sume de bani excede cauzei, reclamanţii având la dispoziţie mijloacele procedurale reglementate de dispoziţiile dreptului comun pentru a-şi valorifica anumite pretenţii faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., tribunalul a respins cererea privind lămurirea întinderii dispozitivului, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 178 din 12 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Reiterând ideea afirmată şi de prima instanţă, în sensul că lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti poate fi cerută numai atunci când acesta nu este suficient de clar, respectiv când există contradicţii în interiorul dispozitivului, care nu fac posibilă punerea sa în executare, instanţa de apel a apreciat că, în speţa de faţă, dispozitivul sentinţei nr. 68 din 15 ianuarie 2007 pronunţate de Tribunalul Prahova este foarte clar şi în concordanţă cu limitele învestirii instanţei de către apelanţii din prezenta cauză.
Astfel, tribunalul ce a pronunţat sentinţa a cărei lămurire s-a cerut a constatat dreptul petentelor la despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. C.P. Această hotărâre nu a fost atacată prin nicio cale de atac legală sub aspectul absenţei sumelor concrete la care se ridică despăgubirile cuvenite lor.
Pe cale de consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă ce a judecat cererea de lămurire că nu există niciun element care să ateste existenţa unei neclarităţi, a unor dispoziţii potrivnice în cadrul dispozitivului sentinţei care să impună lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, în condiţiile în care prin sentinţa în discuţie s-a recunoscut în favoarea reclamanţilor pur şi simplu doar dreptul de a beneficia de despăgubiri, nefiind stabilită nicio obligaţie în sarcina pârâţilor privind plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a se justifica înscrierea unor sume de bani în cuprinsul dispozitivului.
În limitele învestirii, instanţa de fond, în dispozitiv, a precizat toate elementele în baza cărora se pot determina sumele de bani ce trebuie plătite apelantelor cu titlu de despăgubiri.
Prin intermediul unei cereri de lămurire a dispozitivului nu se pot formula cereri noi care tind, practic, la modificarea soluţiei pronunţate de instanţă şi nu se poate admite administrarea de probe noi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs apelanţii-reclamanţi N.R.AG., D.D., B.M., Ţ.E. şi Ţ.C.G., invocând drept critici aspectul că instanţa de apel ar fi preluat întrutotul motivarea tribunalului, afirmând că nu se impune lămurirea dispozitivului de vreme ce nu a fost stabilită nicio obligaţie în sarcina pârâţilor privind plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a se justifica înscrierea unor sume de bani în dispozitivul hotărârii.
Recurenţii au arătat că nici ei nu consideră că în dispozitivul sentinţei ar exista dispoziţii potrivnice care ar trebui lămurite, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel, ci solicită completarea dispozitivului cu valorile menţionate de cei doi experţi pentru imobilului (teren şi construcţii) care nu s-a restituit în natură, valori stabilite de experţii numiţi de către instanţă, menţionaţi şi în dispozitivul sentinţei.
Având în vedere că la data pronunţării sentinţei nr. 68 din 15 ianuarie 2007 de către Tribunalul Prahova era în vigoare Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări şi Legii nr. 10/2001, stabilindu-se în ce condiţii se acordă despăgubirile şi de către cine, în mod nelegal susţine instanţa de apel că nu trebuie precizată suma din expertiză deoarece nu s-a stabilit vreo obligaţie în sarcina pârâţilor. Afirmă că această necesitate a fost impusă de împrejurarea că, deşi au depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor titlul executoriu, inclusiv expertizele la care se face referire în dispozitivul sentinţei, în vederea acordării de despăgubiri, li s-a comunicat verbal că nu pot primi despăgubiri deoarece în dispozitivul hotărârilor nu este menţionat expres cuantum acestora, ci se face trimitere la cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză: expertiza topografică întocmită de expert D.D. şi expertiza construcţii întocmită de expert U.E.
Având în vedere faptul că în pagina 5 a expertizei topografice efectuate de expertul D.D. este menţionată valoarea terenului la 634.864 RON, respectiv 183.000 euro şi la fila 3 a expertizei construcţii efectuată de expert U.D., este menţionată valoarea de 48.840 RON, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii şi menţionării exprese în dispozitivul încheierii a sumelor de bani din cele două expertize, sume cuvenite pentru imobilul din Craiova, str. C.P., Dolj, pentru care instanţa a stabilit irevocabil dreptul la despăgubiri.
Recurenţii au mai afirmat că interesul lor în promovarea acestei cereri este legitim, justificat, actual şi direct deoarece hotărârea instanţei care le-a constatat dreptul la despăgubiri este irevocabilă, însă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu le va acorda despăgubiri decât în condiţiile arătate.
În recurs nu au fost administrate probe suplimentare, la dosar depunându-se concluzii scrise de către recurenţii-reclamanţi, care au solicitat admiterea recursului, şi de către intimata-pârâtă E.Ş., care a cerut respingerea acestuia.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia, potrivit celor ce urmează.
Instanţele de fond au stabilit în mod corect, răspunzând cererii „cu privire la întinderea dispozitivului” sentinţei civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 pronunţate de Tribunalul Prahova, că acesta este clar, neconţinând elemente care să ateste existenţa unor neclarităţi ori a unor dispoziţii potrivnice, astfel încât să se impună lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării sale.
De asemenea, au reţinut corect faptul că aspectele în privinţa cărora petenţii au solicitat stabilirea întinderii dispozitivului hotărârii arătate, respectiv valoarea terenului şi a construcţiei pentru care li s-a recunoscut dreptul de a fi despăgubiţi în baza Legii nr. 10/2001, ţine de însuşi fondul dreptului, iar o eventuală nemulţumire a reclamanţilor decurgând din modalitatea în care dreptul litigios le-a fost recunoscut avea a fi criticat şi, eventual, remediat în căile de atac pe care aceştia le-au exercitat, ceea ce însă nu s-a întâmplat, neindicarea sumelor concrete la care se ridică despăgubirile cuvenite lor neconstituind obiect de critică din partea acestora nici în apelul, dar nici în recursul pe care le-au exercitat în judecata de fond a litigiului.
Acceptând, la rândul lor, că dispozitivul hotărârii de primă instanţă este clar şi nu necesită lămuriri, recurenţii-petenţi au susţinut prin prezentul recurs că se impune completarea dispozitivului cu valorile menţionate în cele două expertize (pentru teren şi construcţie) deoarece în absenţa precizării sumelor, hotărârea judecătorescă nu va fi pusă în executare de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, după cum pretind că li s-a comunicat de către această autoritate.
Pentru mai multe argumente, pretenţiile petenţilor, astfel cum au fost reformulate în recurs, nu pot fi primite.
În primul rând, petenţii nu-şi pot transforma în recurs „cererea cu privire la întinderea dispozitivului” - al cărei regim procedural este reglementat prin dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. - într-o cerere în completarea hotărârii, al cărei regim procedural, regăsit în dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., este cu totul diferit, în primul rând sub aspectul termenului de formulare - „în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs (…)”- şi, în al doilea rând, sub aspectul cazurilor de incidenţă - „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale (…)”.
Or, cererea petenţilor nu ar corespunde exigenţelor procedurale ale art. 2812 C. proc. civ., fiind formulată la 7 ani de la pronunţarea sentinţei civile nr. 68 din 15 ianuarie 2007 şi după epuizarea căilor de atac ale apelului şi recursului exercitate de părţi împotriva sa, cu privire la elemente ale litigiului care nu au constituit nici capăt de cerere principal sau accesoriu şi nici obiect al vreunei cereri conexe sau incidentale.
În sfârşit, completarea hotărârii în sensul solicitat de recurenţii-petenţi nu ar fi posibilă şi întrucât, contrar susţinerilor acestora, hotărârea judecătorească în discuţie avea a fi pusă în executare - până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu prin plata de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a sumelor ce s-ar fi înscris, eventual, în dispozitivul său, pe baza celor două rapoarte de expertiză administrate în faza judiciară de soluţionare a notificării, ci aşa cum indicau dispoziţiile alin. (5), (6), (7) şi (8) ale art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 81/2007 aprobată prin Legea nr. 142/2010, pornindu-se de la evaluarea proprie dispusă de Secretariatul Comisiei Centrale, prin emiterea titlurilor de despăgubire la nivelul valorilor din aceste rapoarte de evaluare; ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti în discuţie va avea loc în cadrul legal oferit prin dispoziţiile art. 21-31 din acest act normativ, urmând ca evaluarea imobilului să aibă loc cu respectarea art. 21 alin. (6), prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii.
Se dovedeşte, astfel, că susţinerea petenţilor, în sensul că în absenţa precizării sumelor din expertize în dispozitivul hotărârii ce le-a recunoscut dreptul de a fi despăgubiţi pentru imobilul preluat de stat, aceasta nu va fi adusă la îndeplinire, este greşită şi nereală, inaptă de a le susţine o cerere nejustificată din punct de vedere legal, de vreme ce autorităţilor implicate în procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv li s-au conferit în mod expres atribuţii atât în ceea ce priveşte evaluarea, cât şi plata, în modalităţile admise de lege, a acestor despăgubiri.
În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.R.A.G., D.D., B.M., Ţ.E. şi Ţ.C.G. împotriva deciziei nr. 178 din 12 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1402/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1404/2015. Civil → |
|---|
