ICCJ. Decizia nr. 1884/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1884/2015
Dosar nr. 23227/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2015, contestatorul C.P. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1015 din 30 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând reanalizarea şi soluţionarea corectă a motivelor invocate prin apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 7117 din data de 17 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 23227/3/2013.
A invocat faptul că, în urma anulării sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin Decizia nr. 305/3015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea contestatorului, prin Decizia nr. 1015 din 30 martie 2015, decizia respectivă fiind netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa de apei nu a analizat corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru perioada 2002-2011 şi 2012-2015 şi nici nu s-a pronunţat corect pentru perioada 2002-2003.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de faţă priveşte drepturi de asigurări sociale.
Prin cererea formulată, reclamantul C.D.P. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, C.N.A.S. şi Casa Locală de Pensii sector 3, în calitate de pârâte, solicitând obligarea la restituirea sumelor reţinute nelegal, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, în perioada începând cu ianuarie 2002, reclamantul invocând faptul că, în perioada indicată, î s-a tăcut o reţinere mascată din pensie, de 5,5% lunar.
Prin sentinţa civilă nr. 7117 din data de 17 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 23227/3/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 305 din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul, a anulat Sentinţa civilă nr. 7117 din data de 17 iunie 20i4, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, cu motivarea că instanţa de fond a analizat numai pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2011 - aprilie 2012, iar nu şi pe cele dinaintea acestei perioade.
Prin Decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, evocând fondul, a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamant, decizie definitivă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul C.D.P., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs”.
În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. Civ., „de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând eu data intrării în vigoare a prezentei legi. şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)”
Faţa dispoziţiile legale mai sus-menţionate, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 1015 din 30 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 1015 din 30 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 761/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 158/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
