ICCJ. Decizia nr. 2114/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2114/2015
Dosar nr. 10624/63/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 octombrie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii G.N.V., B.C.G., V.V., C.R.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat instanţei, ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin Sentinţa nr. 2374 din 12 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă în Dosar nr. 14074/63/2009 şi prin Sentinţa nr. 2607 din 31 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă în Dosar nr. 5812/63/2010, de la data la care sentinţele au devenit executorii şi până la data plăţii integrale a acestor sume.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au calitatea de judecători la Judecătoria Craiova, iar prin Sentinţa nr. 2374 din 12 mai 2010, s-a dispus obligarea pârâţilor să le plătească sporul de confidenţialitate de 15% pe perioada 15 iunie 2009 - 12 noiembrie 2009, iar prin Sentinţa nr. 2607 din 31 mai 2010 s-a dispus obligarea pârâţilor să le plătească sporul de 50% de încordare neuropsihică, pe perioada 15 iunie 2009 - 12 noiembrie 2009.
La data de 28 aprilie 2015, reclamanţii au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 2075 din 5 mai 2015, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Faţă de aceste prevederi legale, sub a căror incidentă se află şi situaţia reclamanţilor şi luând act de cererea acestora formulată la data de 28 aprilie 2015, în sensul că optează pentru declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Dolj şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Astfel învestit, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 1567 din 23 iunie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Argeş a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În speţă, reclamanţii G.N.V., B.C.G. şi C.R.D. au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, iar reclamanta V.V. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Olt, ca urmare a valorificării examenului de promovare de la Judecătoria Craiova, conform precizărilor depuse de aceştia la dosar la data de 3 februarie 2015.
Tribunalul Dolj a apreciat incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
În cauză, cererea reclamanţilor este de competenţa tribunalului, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci în cadrul Judecătoriei Craiova, respectiv Tribunalul Olt.
În consecinţă, s-a apreciat că nu pot fi invocate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.
Nefiind incident cazul de prorogare de competenţă prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Argeş a apreciat că este necompetent, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Dolj, ca instanţă în a cărei circumscripţie au domiciliul şi locul de muncă reclamanţii G.N.V., B.C.G. şi C.R.D..
În ce o priveşte pe reclamanta V.V., judecător la Tribunalul Olt, ca urmare a valorificării examenului de promovare de la Judecătoria Craiova, conform precizărilor depuse la dosar la data de 03 februarie 2015, înaintate Tribunalului Dolj, instanţa constată că tot Tribunalul Dolj este competent să soluţioneze cererea, având în vedere că nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei din urmă instanţe, pentru a deveni incidente disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În plus, însăşi reclamanţii au arătat că opinia acestora este în sensul că Tribunalul Dolj este competent în soluţionare, pentru argumentele expuse prin cererea aflată la dosar.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 20 octombrie 2014, reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Craiova, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În speţă, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci la Judecătoria Craiova, respectiv Tribunalul Olt - în ce o priveşte pe reclamanta V.V., nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Dolj, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamanţii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2113/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2115/2015. Civil → |
|---|
