ICCJ. Decizia nr. 2121/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2121/2015
Dosar nr. 9835/117/2013
Şedinţa publică din 8 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca reprezentat prin primar şi Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin primar, au solicitat să se constate că pârâta SC U. SRL a ocupat abuziv imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, în perioada 3 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.028.648,59 lei, reprezentând contravaloarea sumelor calculate în baza Fişelor de daune întocmite în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 202/2000 şi Hotărârii Consiliului Local nr. 48/2010; obligarea pârâtei la plata sumei de 498.894,67 lei reprezentând majorările de 0,1%/zi întârziere calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013; obligarea pârâtei la plata în continuare (începând cu data de 30 iulie 2013) a majorărilor de întârziere până la data plăţii efective a debitului prevăzut la pct. 2; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.
Prin Sentinţa civilă nr. 89 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 9835/117/2013, a fost respinsă excepţia prescripţiei, fiind admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, împotriva pârâtei SC U. SRL şi, în consecinţă: s-a constatat că, în perioada 5 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012, pârâta a ocupat abuziv spaţiul situat în Cluj-Napoca; pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor următoarele sume:
- 1.028.648,59 lei, cu titlu de despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a spaţiului situat în Cluj-Napoca, în perioada 5 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012;
- 498.894,67 lei, reprezentând majorări de întârziere de 0,1%, calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013;
- majorări de întârziere de 0,1% calculate la debitul principal începând din 30 iulie 2013 şi până la plata integrală a debitului.
S-a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, ca fiind fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel pârâta, prin avocat R.M., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498,894,97 lei, pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013 şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.
Ulterior, la data de 30 decembrie 2014, pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului şi schimbarea în întregime a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, iar, în subsidiar, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, în faţa instanţei competente.
Prin aceleaşi note scrise, pârâta a arătat că a retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de judecată a apelului şi că nu-şi însuşeşte motivele de apel formulate de aceasta cu depăşirea mandatului, solicitând pronunţarea unei soluţii în cauză în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele şi poziţia procesuală invocate de pârâtă în faţa primei instanţe, în temeiul art. 477 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind îndreptăţită să stabilească limitele devolutive ale apelului.
Prin practicaua deciziei recurate, în temeiul art. 152 C. proc. civ., curtea a calificat notele scrise ca fiind motive noi de apel, care depăşesc limitele devoluţiunii stabilite prin cererea iniţială de apel şi, fiind depuse cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, curtea a constatat, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea acestora.
Prin Decizia nr. 29A pronunţată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U. SRL.
În motivare, în limitele devoluţiunii stabilite prin cererea iniţială de apel, curtea a reţinut că modul de calcul al majorărilor de întârziere, depus în dosarul primei instanţe, nu a fost contestat.
Referitor la o exercitarea abuzivă a dreptului de către reclamanţi, întrucât aceştia au stat în pasivitate vreme de 5 ani, ceea ce a determinat un cuantum atât de mare al prejudiciului, instanţa de apel a reţinut că aceste aspecte nu exonerează de răspundere civilă delictuală pe terţul care ocupă imobilul fără vreun titlu, culegându-i fructele.
Cu privire la fundamentul juridic al daunelor moratorii, curtea de apel a reluat motivarea tribunalului, care a arătat că pârâta a semnat un angajament de plată depus din dosar, prin care a fost de acord să plătească majorări de întârziere în sumă de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, care este o evaluare convenţională a prejudiciului.
Curtea de apel a arătat şi că taxa pentru ocuparea abuzivă este o daună compensatorie, în timp de majorările pe zi întârziere sunt daune moratorii, daunele compensatorii putând fi cumulate cu cele moratorii, în caz de neplată sau plată cu întârziere a daunelor compensatorii, la cuantumul acestora putându-se adăuga daunele moratorii.
Împotriva acestei decizii pârâta SC U. SRL a formulat recurs, invocând motivul reglementat de art 488 alin. (1) C. proc. civ.
A invocat, în esenţă, că avocatul pârâtei, R.M., care i-a reprezentat interesele în faţa instanţei de fond avea mandat doar pentru a declara apel, nu şi pentru a-l motiva.
Prin motivele de apel formulate de acest avocat a fost îngrădit cadrul procesual al pârâtei, care, de altfel, a şi renunţat la serviciile sale, precizând în faţa instanţei că nu îşi însuşeşte criticile formulate de acesta, ci doreşte judecarea apelului în baza art. 476 C. proc. civ. Instanţa de judecată nu a ţinut cont de această precizare făcută de pârâtă şi a soluţionat apelul în limitele învestirii prin motivele de apel, cauzând pârâtei o vătămare prin încălcarea principiului disponibilităţii, care atrage nulitatea, în sensul art. 175 C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., art. 477 alin. (1) C. proc. civ., art. 81 C. proc. civ., art. 89 C. proc. civ., art. 483 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 martie 2015.
În raport cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., la data de 4 mai 2015, cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar, conform dovezilor aflate la dosar.
Cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, comunicată recurentei pârâte la data de 10 iunie 2015, conform dovezilor aflate la dosar.
La data de 28 mai 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 2 iunie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat intimaţilor reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar la data de 10 iunie 2015.
Înalta Curte constată că data la care raportul a fost comunicat recurentei pârâte este data la care a fost semnat procesul-verbal de înaintare, respectiv data de 10 iunie 2015, aşa cum rezultă din interpretarea art. 163 alin. (11) şi art. 165 alin. (2) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că dovada de comunicare a raportului a fost returnată la dosar cu menţiunea că "termenul legal pentru comunicarea actelor s-a împlinit, iar reprezentantul destinatarului nu s-a prezentat pentru înmânare".
Intimaţii reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar au depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că decizia recurată este legală şi temeinică.
În raport de dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi act normativ, completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu din 24 septembrie 2015, a admis, în principiu, recursul formulat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunţată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată la data de 8 octombrie 2015.
Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ, "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Potrivit art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. "Cererea de apel va cuprinde: ... c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul" iar la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că "Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii".
Aşadar, din textele legale mai sus citate, se reţine că motivarea apelului se va face în termenul de declarare al apelului, sub sancţiunea decăderii.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că, prin cererea de apel înregistrată la data de 26 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Cluj, pârâta, prin avocat R.M., a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498.894,97 lei, pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013 şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.
Ataşat cererii de apel a fost depusă delegaţia avocaţială pentru avocat R.M., pentru redactare şi susţinere motive de apel, care a fost semnată şi ştampilată de reprezentantul pârâtei.
Ulterior, la data de 30 decembrie 2014, pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că a retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de judecată a apelului şi că nu-şi însuşeşte motivele de apel formulate de aceasta cu depăşirea mandatului, solicitând pronunţarea unei soluţii în cauză în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele şi poziţia procesuală invocate de pârâtă în faţa primei instanţe, în temeiul art. 477 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind îndreptăţită să stabilească limitele devolutive ale apelului.
Curtea de apel a reţinut, prin notele scrise, că pârâta prin avocat R.B. a formulat, în realitate, o precizare a motivelor de apel. Această precizare a fost făcută cu nerespectarea termenului de 30 de zile, instituit de textul de lege mai sus citat, aşa încât soluţia instanţei de apel de a constata nulitatea acestora este corectă.
Recurenta pârâtă critică această soluţie, susţinând, prin motivele de recurs, că instanţa nu a luat act de retragerea mandatului dat de pârâtă avocatului R.M., şi în consecinţă a judecat apelul în limitele motivării formulate de aceasta şi nu ca un apel nemotivat.
Înalta Curte constată că, la data formulării motivelor de apel, avocatul ales al pârâtei la acel moment, R.M., avea mandat pentru redactare şi susţinere motive de apel, cum reiese din împuternicirea avocaţială aflată în original la dosarul de apel, care este semnată şi ştampilată de reprezentantul pârâtei.
Aşadar, instanţa de apel a fost legal învestită cu judecarea apelului în limitele motivelor formulate de pârâtă, prin avocat R.M., aşa cum prevede şi art. 477 alin. (1) C. proc. civ.
Retractarea mandatatului dat avocatului ales la data de 30 decembrie 2014 produce efecte juridice exclusiv pentru viitor, şi doar cu privire la reprezentantul convenţional al pârâtei, nu şi pentru motivele de apel formulate de acesta, instanţa de apel rămânând deci învestită cu judecarea apelului în limitele stabilite prin motivele de apel. În acelaşi sens, precizarea motivelor de apel la data de 30 decembrie 2014 nu produce efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor.
În raport de data comunicării sentinţei apelate, care este data de 28 mai 2014, precizarea formulată este tardivă, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., mai sus citat, termen care s-a împlinit la data de 28 iunie 2014.
Pentru exercitarea cu rea-credinţă a mandatului dat avocatului ales R.M., pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL are la îndemână prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care reglementează la art. 86 răspunderea disciplinară a avocaţilor.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt fondate, decizia curţii de apel este legală, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunţată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2126/2015. Civil → |
|---|
