ICCJ. Decizia nr. 2158/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2158/2015
Dosar nr. 163/39/2015
Şedinţa publică din 13 octombrie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 6 martie 2015, revizuenţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G., în contradictoriu cu intimaţi Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani, O.R., C.V. şi C.E. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2014 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a dispus respingerea recursurilor declarate de revizuenţi şi de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni împotriva Sentinţei civile nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei Dorohoi.
Prin Decizia nr. 36 din 1 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G. împotriva Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 3768/222/2012*.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din cuprinsul cererii de revizuire, coroborat cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora obiect al revizuirii îi pot constitui hotărârile care rezolvă fondul pretenţiei deduse judecăţii, se poate deduce că hotărârea potrivnică Sentinţei civile nr. 427 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoşani este Sentinţa civilă nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei Dorohoi.
Conform susţinerilor revizuenţilor ar exista contrarietate între cele două hotărâri, în aceste condiţii impunându-se "casarea Sentinţei nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei Dorohoi", urmând a se reţine că ei sunt proprietarii parcelelor de teren în litigiu.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile legale enunţate, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.
Astfel, Sentinţa civilă nr. 2.099/2014 a Judecătoriei Dorohoi (irevocabilă prin Decizia nr. 75 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Botoşani) a fost pronunţată în Dosarul nr. 3768/222/2012* având ca obiect anulare titlu proprietate, punere în posesie şi eliberare titlu proprietate. Sentinţa civilă nr. 427 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoşani (definitivă prin Decizia nr. 123/2009 a Curţii de Apel Suceava şi irevocabilă prin Decizia nr. 64/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a fost pronunţată în Dosarul nr. 4639/C/2002, având ca obiect acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, Curtea de Apel a constatat că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, ca urmare, cererea de revizuire este nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G., invocând în drept dispoziţiile art. 513 alin. (5) şi (6) din noul C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 488 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
În motivarea recursului, revizuenţii au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 427 din 27 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă şi învestită cu titlu executoriu, pronunţată în litigiul având ca obiect Legea nr. 10/2001, li s-au atribuit, printre altele, parcelele cadastrale intravilane *** în suprafaţă totală de 25.487 mp.
În Dosarul nr. 3768/222/2012*, fără ca revizuenţii să fie introduşi în cauză, s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2.099/2014 a Judecătoriei Dorohoi, irevocabilă şi învestită cu titlu executoriu, prin care s-a atribuit reclamantei O.R. parcelele cadastrale intravilane ***, în suprafaţă de 7.760 mp, atribuite revizuenţilor prin Sentinţa nr. 427 din 27 mai 2004 - anterioară emiterii titlului desfiinţat.
Prin Dispoziţia de restituire nr. 87 din 5 august 2010 a Primăriei comunei Mihăileni s-a pus în aplicare dispozitivul Sentinţei nr. 427/2005 pronunţată de Tribunalul Botoşani, definitivă şi irevocabilă.
Având în vedere că există autoritate de lucru judecat, recurenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2014 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a dispus respingerea recursurilor declarate de revizuenţi şi de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni împotriva Sentinţei civile nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei Dorohoi. Această hotărâre se impune a fi casată, dat fiind faptul că parcelele menţionate sunt proprietatea recurenţilor-revizuenţi şi au fost intabulate pe numele proprietarilor de către O.C.P.I. Botoşani.
În prealabil, Înalta Curte constată că recurenţii-revizuenţi R.C.A., R.A.E. şi R.A.G. au invocat ca temei de drept al recursului dispoziţii din noul C. proc. civ.
Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
Noul C. proc. civ a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Însă, în cauză, ambele acţiuni introductive formulate în dosarele în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice au fost înregistrate pe rolul instanţelor sub imperiul vechiului C. proc. civ.
Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G. a fost introdusă pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 19 iulie 2002 şi înregistrată sub Dosarul nr. 4639/C/2002. Acţiunea promovată de reclamanta O.R. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la data de 21 noiembrie 2012, sub Dosarul nr. 3768/222/2012*.
Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile noului C. proc. civ. invocate de recurenţi (art. 513 alin. (5) şi (6), art. 488 şi art. 509 alin. (1) pct. 8), aplicabile fiind prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea acestora.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, recurenţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G. nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., susţinerile acestora nefiind structurate din punct de vedere juridic. Criticile nu vizează motivarea reţinută de Curtea de Apel Suceava în decizia pronunţată.
Astfel, instanţa de revizuire a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.
Or, prin criticile formulate în recurs, revizuenţii nu s-au raportat la considerentele deciziei atacate, prin care instanţa de revizuire a reţinut inexistenţa triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi şi a constatat neîndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, nu a fost respectată obligaţia de a se indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii instanţei de revizuire, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei de recurs să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Drept urmare, întrucât recurenţii au formulat susţineri ce nu vizează hotărârea atacată şi care nu au relevanţă pentru motivele prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenţii R.C.A., R.A.E. şi R.A.G. împotriva Deciziei nr. 36 din data de 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2157/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2161/2015. Civil → |
|---|
