ICCJ. Decizia nr. 2681/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2681/2015
Dosar nr. 111/109/2015
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data 11 februarie 2014, pârâta R.G.C. a solicitat să se dispună în contradictoriu cu reclamantele I.F. şi H.F.C., pârâtele P.E.M. şi C.L. şi chemaţii în garanţie Judecătoria Piteşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, Tribunalul Argeş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Public, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, îndreptarea erorilor materiale şi de socoteli, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, completarea, lămurirea înţelesului/întinderii/aplicării dispozitivului hotărârii nr. 472 din 21 ianuarie 2014 pronunţate de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 6399/280/2006 şi a încheierilor premergătoare şi interlocutorii pronunţate în al treilea ciclu procesual.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281, 2811, 2813 şi urm. C. proc. civ.
La data de 25 martie 2014, pârâta R.G.C. a depus o cerere scrisă conţinând explicaţii şi motive la cererea de îndreptare a erorilor materiale şi de socoteli, înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, completarea, lămurirea înţelesului/întinderii/aplicării dispozitivului hotărârii provizorii nr. 472/2014 pronunţate de Judecătoria Piteşti la data de 21 ianuarie 2014 şi a încheierilor premergătoare şi interlocutorii pronunţate în al treilea ciclu procesual.
Prin sentinţa civilă nr. 4311 din 6 mai 2014, Judecătoria Piteşti a respins cererea de îndreptare eroare materială, lămurire şt completare, formulată depărată R.G.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele;
Erorile, contradicţiile sau omisiunile menţionate de pârâtă sunt în fapt argumente şi analize din care, în opinia sa, a rezultat temeinicia pretenţiilor şi cererilor sale şi pot reprezenta, în realitate, erori de judecată.
Nu pot fi obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale, lămurire şi completare potrivit art. 281-2812 C. proc. civ. greşelile de judecată privind fondul litigiului, iar cererea petentei tinde la o modificare a soluţiei date, nefiind în realitate vorba de erori materiale sau omisiuni, ci, eventual, de erori de judecată care pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, aspecte legate de predarea legatului, plata fructelor sau contravalorii lipsei de folosinţă, reţinerea unor cote diferite decât cele menţionate de parte prin încheierea de admitere în principiu, neinciuderea la masa de partaj a anumitor bunuri, omisiunea reţinerii unui pasiv, modul de partajare efectivă nu reprezintă erori materiale sau omisiuni în sensul art. 281-2812 C. proc. civ., ci eventual erori de judecată care pot fi îndreptate numai prin intermediul căilor de atac exercitate în condiţiile legii.
În ce priveşte descrierea celui de-al doilea ciclu procesual, în sensul menţionării deciziei nr. 96 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Argeş, nict acest aspect nu întră sub incidenţa art. 281 - 2812 C. proc. civ., istoricul dosarului fiind de regulă redat în esenţă, cu privire la aspectele esenţiale.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel pârâta R.G.C., pe care a criticat-o pentru nelegaiitate şt netemeinicie, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. de dosar 111/109/2015.
Prin încheierea de şedinţa pronunţată la data de 22 aprilie 2015, Tribunalul Argeş a calificat calea de atac exercitată în cauză de către pârâtă ca fiind recurs, având în vedere dispoziţiile art. 2823 C. proc. civ. şi observând că sentinţa de fond a cărei îndreptare, completare s-a solicitat, a fost atacată cu recurs.
Prin decizia civila nr. 359 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Argeş a respins ca nefondat recursul declarat de către recurenta, pârâta R.G.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 aprilie 2015.
Împotriva încheierii de calificare a caii de atac, din data de 22 aprilie 2015, a declarat, apel pârâta R.G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că această hotărâre întrerupe judecarea căii de atac a apelului formulat de apelantă împotriva sentinţei civile nr. 4311/2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 6399/280/2006 şi încalcă dreptul la judecarea unei cereri formulate într-o cale de atac expres prevăzută în lege.
Prin decizia civilă nr. 1203 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de pârâta R.G.C., împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 111/109/2015, şi a obligat apelanta la plata, în parte, a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 600 RON, către intimatele-reclamante l.F. şi H.F.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţa contestată, Tribunalul Argeş a dispus calificarea căii de atac declarate de către pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 6399/280/2006, din apel în recurs.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Deci, încheierile premergătoare pronunţate într-un dosar sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului, astfel încât, dacă hotărârea dată asupra fondului este irevocabilă, nefiind supusă apelului sau recursului, atunci şi încheierile premergătoare au acelaşi regim juridic.
În cauză, încheierea premergătoare atacată a fost pronunţată în cadrul căii de atac formulate împotriva sentinţei civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 6399/280/2006, prin care s-au soluţionat cererile de îndreptare, lămurire, completare formulate în cadrul Dosarului nr. 6399/280/2006.
Potrivit art. 2813 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
Cum sentinţa civilă nr. 4311 din 06 mai 2014 a Judecătoriei Piteşti a fost pronunţată în cererea de completare, îndreptare, lămurire a sentinţei civile nr. 472 din 21 ianuarie 2014 a Judecătoriei Piteşti, rezultă că în mod corect s-a apreciat de către Tribunalul Argeş, că ea este supusă aceleaşi căi de atac ca şi sentinţa civilă nr. 472 din 21 ianuarie 2014.
Aceasta din urmă sentinţă civilă, cu nr. 472 din 21 ianuarie 2014, a fost supusă căii de atac a recursului, având în vedere menţiunea din dispozitivul ei, faţă de valoarea obiectului dedus judecăţii şi dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., astfel cum rezultă şi din decizia civilă nr. 2463 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Argeş prin care a fost soluţionate recursurile declarate.
Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 2813 C. proc. civ., rezultă că şi sentinţa civilă nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 6399/280/2006 era supusă tot căii de atac a recursului, şi nu a apelului, cum susţine apelanta din cauza de faţă.
Prin urmare, având în vedere că decizia nr. 359 din 29 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 111/46/2015, prin care s-a soluţionat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 4311 din 06 mai 2014, este o decizie pronunţată în calea de atac a recursului (cum corect s-a apreciat de către instanţă), fiind irevocabilă, rezultă că şi încheierile de şedinţă premergătoare deciziei respective au acelaşi regim juridic, fiind irevocabile şi deci nesusceptibile de vreo cale de atac (apel sau recurs), conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Nu se poate reţine, cum invoca apelanta, faptul că prin încheierea de calificare s-ar fi întrerupt cursul judecăţii „apelului" declarat la Tribunalul Argeş, întrucât această instanţă a judecat calea de atac formulată împotriva seminţei civile nr. 4311 din 06 mai 2014, prin decizia civilă nr. 359 din 29 aprilie 2015, căii făcând însă calea de atac ca fiind recurs şi nu apel.
Împotriva aceste decizii a declarat prezentul recurs pârâta R.G.C. solicitând casarea, în tot, a hotărârii atacate şi a actelor de procedură subsecvente acesteia şi obligarea chemaţilor în garanţie a instanţelor din Piteşti, în solidar cu intimatele reclamante pârâte H.F.C., I.F. şi P.E.M., la repararea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite continuate, de fals, uz de fals, furt, abuz de funcţie contra intereselor mele, falsuri în declaraţii etc.
Recursul a fost formulat în temeiul dispoziţiilor art. 304 alin. (1) pct. 1, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile legale menţionate, recurenta a susţinut următoarele:
Completul de judecată care a pronunţat hotărârea recurată a fost constituit din judecători incompatibili, respectiv judecător R.T. care anterior pronunţării deciziei recurate, s-a pronunţat prin decizia nr. 1429/A din 17 septembrie 2010.
La instanţa de fond, iniţial un complet format din judecător A.V., prin încheierea de şedinţă din 11 aprilie 2011 a dispus disjungerea Dosarului nr. 6399/280/2006, rezultând Dosarul nr. 7081/280/2011 pe care în aceeaşi zi, fără citare, s-a pronunţat în sensul diminuării masei succesorale existente în patrimoniul defunctei l.F.
La data de 14 noiembrie 2011, completul de judecată din care făcea parte judecător A.V., a pronunţat încheiere de admitere în principiu, prin care au fost diminuate drepturile succesorale.
Deşi la dosarul cauzei există rapoarte de expertiză din care rezultă că valoarea unui singur imobil din cele 5 construcţii, două terenuri, valorează peste 245000 RON, instanţele au ignorat acest aspect.
Judecarea apelului a fost întreruptă prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2015 prin urmare, în mod greşit a fost calificată calea de atac din apel, în recurs.
Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale şi a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin "împărţirea dreptului de proprietate asupra moştenirii, drepturi garantate de lege şi prin exces de putere, ignorând probele dosarului".
Instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., actele de procedura fiind lovite de nulitate absoluta, expresă şl necondiţionată.
Înalta Carte, la termenul din 18 noiembrie 2015, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilitaţii căii de atac, pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 22 aprilie 2015 a Tribunalului Piteşti.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată în fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".
Reiese deci că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita o cale de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când s-a întrerupt cursul judecăţii.
În cauză, prin decizia civilă nr. 359 din 29 aprilie 2014, irevocabilă, Tribunalul Argeş a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 6399/280/2006.
Prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, a fost respins ca inadmisibil, apelul exercitat împotriva încheierii din 22 aprilie 2015.
Având în vedere că decizia nr. 359 din 29 aprilie 2015 prin care a fost soluţionată calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 4311 din 06 mai 2014, este o decizie irevocabilă, pronunţată în soluţionarea recursului, în aplicarea dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., şi încheierile de şedinţă premergătoare deciziei nr. 359 din 29 aprilie 2015, cum este cazul şi încheierii din 22 aprilie 2015, au acelaşi regim juridic, fiind irevocabile şi deci nesusceptibile de vreo cale de atac.
Prin urmare, împotriva încheierii din 22 aprilie 2015, nu mai putea fi exercitată, nicio cale de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ea o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituţional şi nici o încălcare a legislaţiei europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenţie, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicţie sau la toate caile de atac prevăzute de legislaţia naţională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată, analiza criticilor recurentei R.G.C. nu se mai impune, având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, ca face de prisos soluţionarea pe fond a unei cereri.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâta R.G.C. împotriva deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta R.G.C. împotriva deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2661/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2591/2015. Civil → |
|---|
