ICCJ. Decizia nr. 348/2015. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 348/2015
Dosar nr. 1830/54/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor şi actelor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curţii de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinţei nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 19516/63/2010, în contradictoriu cu intimaţii D.I. şi C.N., având ca obiect nulitate act juridic.
A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Atât în faţa primei instanţe, cât şi prin motivele de apel, intimatul B.I. a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC D.P. SRL, SC I. SRL şi SC O.T. SRL, societăţi radiate, lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N., aceştia nefiind continuatori ai SC I. SRL şi SC O.T. SRL, lipsa calităţii procesuale active şi de interes a revizuentului D.I.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, revizuentul D.I. are calitate procesuală activă şi justifică interes în promovarea cererii de revizuire deoarece a figurat ca parte în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, secţia comercială, în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a cărei revizuire se cere. Chiar intimata SC I. SRL prin avocat a solicitat la 13 martie 2003 (Dosarul nr. 1525/com/2002) introducerea în cauză şi citarea în nume propriu, în calitate de pârât, a lui D.I. Acesta din urmă, fiind parte în dosar şi reţinându-se că a săvârşit falsul, are, aşa cum am arătat, atât calitate procesuală activă, cât şi interes în promovarea cererii de revizuire a hotărârii respective. Tocmai pentru aceste considerente revizuentul D.I. justifică interes şi are calitate procesuală activă în cauză, independent de calitatea sa de administrator social al SC D.P. SRL sau de continuator al acesteia, după radiere.
În ce priveşte însă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC D.P. SRL, SC I. SRL şi SC O.T. SRL, aceasta era fondată.
Aşa cum rezultă din informaţiile ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, toate cele trei societăţi sunt în prezent radiate, încetând astfel existenţa acestora, ele nemaiputând figura în proces în calitate de reclamante/pârâte/intimate.
De altfel, intimatul revizuent D.I. a recunoscut temeinicia excepţiei şi şi-a precizat cererea de revizuire, aceste societăţi nemaifiind conceptate în cauză.
Cât priveşte excepţia calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N., aceasta nu a fost analizată de către prima instanţă deoarece nu a fost invocată în acel cadru procesual.
Fiind însă vorba de un motiv de apel de ordine publică (excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, putând fi invocată în orice stadiu procesual şi chiar de instanţă din oficiu), curtea a trecut la analizarea acesteia.
Critica a fost analizată cu privire la persoanele fizice B.I. şi C.N., făcându-se referire la amândoi în motivele de apel.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar cadrul procesual este acelaşi ca în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De aceea, calitate procesuală în cauză pot avea doar părţile din hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, persoanele fizice B.I. şi C.N. nu au fost părţi în Dosarul nr. 1525/com/2002 al Tribunalului Dolj, în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 1818/2003, astfel încât nu pot sta în nume propriu în revizuirea acestei hotărâri.
Cât priveşte calitatea de succesori ai societăţilor s-au reţinut următoarele:
SC O.T. SRL nu a fost parte în dosarul anterior de revizuire, fiind şi radiată în prezent, astfel încât, nici societatea şi nici eventualii ei succesori nu au calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
SC I. SRL a fost dizolvată şi radiată în procedura reorganizării judiciare şi falimentului, procedură închisă la 01 iulie 2005 şi fiind societate cu doi asociaţi, nu sunt aplicabile prevederile art. 231 (forma în vigoare la acea dată) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, B.I. nu este succesorul societăţii.
Pentru aceste motive, în baza art. 296 şi urm. C. proc. civ., Curtea a admis apelul formulat de intimatul B.I. şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins cererea de revizuire pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 25 noiembrie 2013 revizuentul D.I.
Acesta a solicitat admiterea cererii, schimbarea în totalitate a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi rejudecând cauza, menţinerea Sentinţei nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, în fapt, la data de 30 decembrie 2010, a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei nr. 1818 din 25 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1525/COM/2002, în care SC I. SRL Craiova şi B.I. au calitate de revizuent, iar SC D.P. SRL, D.I., SC O.T. SRL şi C.N. au avut calitate de intimaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită cererea de revizuire, să desfiinţeze sentinţa atacată, să menţină Sentinţa nr. 283 din 28 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj ce a constatat nulitatea proceselor verbale din data de 28 ianuarie 1992 şi 03 martie 1992, încheiate între fostul CAP Livezi şi SC O.T. SRL transcrise sub nr. 2452 din 03 martie 1992 şi a contractului de vânzare-cumpărare din 15 iulie 1994 de notariatul de Stat, încheiat între SC O.T. SRL şi SC I. SRL.
Prin Sentinţa nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Tribunalul Dolj a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I. în contradictoriu cu intimaţii C.N. şi B.I., a desfiinţat Sentinţa nr. 1818 din 25 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1525/COM/2002 şi a respins cererea de revizuire formulată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 180/C/2000.
În motivare s-a reţinut că Decizia penală nr. 140/R din 12 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost desfiinţată prin Decizia nr. 881 din 06 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în urma rejudecării recursului de către Curtea de Apel Piteşti a fost menţinută Decizia penală nr. 307/2001 a Tribunalului Vâlcea, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, s-a reţinut că SC D.P. SRL a fost radiată din registrul comerţului la data de 02 aprilie 2003, însă sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 314/2001, în sensul că a operat transmisiunea universală a patrimoniului SC D.P. SRL către asociatul unic D.I.
Împotriva Sentinţei nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010 a formulat apel B.I.
Prin Decizia nr. 9 din 24 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de către apelantul B.I. în contradictoriu cu intimaţii D.I. şi C.N., având ca obiect nulitate act juridic şi a schimbat Sentinţa nr. 2747 din 12 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010, în sensul că a fost respinsă cererea de revizuire pe lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N.
Revizuentul a susţinut faptul că, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 teza I Cod proc civilă, revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În acest sens, acesta a arătat faptul că la data de 24 octombrie 2013 a intrat în posesia adresei din 24 octombrie 2013 OCPI din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii ale Dosarelor cu numerele 1034/2006 şi 14387/2006, acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI".
Revizuentul a menţionat că astfel abia la data de 24 octombrie 2013 a luat la cunoştinţă despre conţinutul Dosarului nr. 32409/2012 al OCPI Dolj în care există încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007, din care reiese că s-a procedat la reconstituirea cărţii funciare Podari sat Branişte ca urmare a pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărţii funciare, fără ca acesta să fi fost încunoştinţat în vreun fel sau să i se fi cerut un punct de vedere.
Prin adresa înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea credinţă odată cu cartea funciară nr. x1, situată în comuna Podari, sat Branişte, nr. cadastral al imobilului x2.
Revizuentul a mai susţinut faptul că aceste adrese nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, iar aceste înscrisuri au forţă probantă prin ele însuşi, fără a fi nevoie să fie confirmate prin alte mijloace de probă.
Documentele sus-menţionate şi care existau în dosarele pierdute au existat la data când a fost pronunţată hotărârea care se cere a fi revizuită, însă nu au putut fi invocate în proces, părţile adverse având cunoştinţă despre acestea şi ascunzându-le, ştiind că sunt determinante pentru soluţionarea cauzei, iar dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alte decât cea pronunţată.
Faţă de cele arătate s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 şi, rejudecând, cauza, menţinerea Sentinţei nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţată de tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19516/63/2010.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În susţinerea acesteia au fost depuse, în copie, adresa din 24 octombrie 2013 a OCPI Dolj, cererea înregistrată sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 la OCPI Dolj, Decizia nr. 19516/63/2010 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010, Sentinţa nr. 2747/2011 a Tribunalului Dolj pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2707 din 23 mai 2000 de BNP D.T., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 188 din 26 ianuarie 2006 de BNP P.M.
În cauză s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 19516/63/2010 al Curţii de Apel Craiova, la acesta aflându-se ataşate mai multe dosare privind părţile prezentei cauze.
La termenul din 19 februarie 2014, Curtea a pus în discuţia părţilor cadrul procesual al cauzei, stabilind drept revizuent pe numitul D.I. şi ca intimaţi pe B.I. şi C.N.
La aceeaşi dată, au fost invocate şi puse în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, excepţie invocată de către intimatul B.I., prin apărător ales, şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire raportat la prevederile art. 322 alin. (1) teza I şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ., excepţie invocată din oficiu de către instanţă.
Prin Decizia nr. 84/2014 din 79 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul D.I., împotriva Deciziei nr. 9/2012 din data de 24 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 19516/63/2010 al Curţii de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimaţii B.I., ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuentul la plata către intimatul B.I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate, curtea de apel a reţinut următoarele:
În prezenta cauză, înscrisul nou invocat de către revizuent în cererea sa îl reprezintă adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, adresă despre care acesta afirmă că a luat cunoştinţă la data de 24 octombrie 2013.
Curtea de apel a constatat astfel că, faţă de termenul de o lună reglementat pentru formularea cererii de revizuire şi de faptul că ultima zi a acestuia, 24 noiembrie 2013, a fost o zi nelucrătoare, introducerea cererii de revizuire la data de 25 noiembrie 2013, data predării acesteia oficiului poştal, este realizată în termen, excepţia tardivităţii cererii de revizuire fiind nefondată, fiind respinsă.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condiţiile impuse de art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., curtea de apel a reţinut pe de o parte, că pot forma obiectul revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Pe de altă parte, admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: revizuentul să invoce un înscris, acesta să fie doveditor, să fie descoperit după darea hotărârii, deci să fie nou, să fi existat la data pronunţării hotărârii, să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii şi să fie determinant în soluţionarea cauzei.
Curtea a apreciat, aşadar, că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire fiind o decizie dată de către instanţa de apel prin care sentinţa primei instanţe a fost schimbată în tot în sensul respingerii cererii de revizuire, aceasta se încadrează printre categoriile de hotărâri judecătoreşti împotriva căreia se poate promova această cale extraordinară de atac, fiind o hotărâre a instanţei de apel ce evocă fondul, recursul exercitat împotriva ei fiind respins.
Referitor însă la condiţiile de admisibilitate speciale deduse din dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., curtea a considerat că acestea nu sunt cumulativ îndeplinite în cauză.
Este adevărat că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Însă, în condiţiile în care dispoziţiile Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 au schimbat pe cele ale Sentinţei nr. 19516/63/2010 în sensul respingerii cererii de revizuire pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor B.I. şi C.N., iar nu pentru considerente ce ţineau de fondul raporturilor juridice dintre părţi, înscrisul invocat - adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI - nu este un înscris doveditor, probant prin el însuşi şi nici unul determinant pentru pronunţarea deciziei contestate, prezentarea sa către instanţa de apel nefiind de natură să ducă la pronunţarea unei alte soluţii.
Totodată, în raport de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunţării deciziei contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i se comunică o serie de înscrisuri revizuentului, iar prin conţinutul său acesta nu se referă la situaţii de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei contestate. Unele dintre înscrisurile comunicate revizuentului au în vedere situaţii de fapt atestate prin înscrisuri anterioare deciziei contestate, dar acestea nu au fost invocate de către revizuent ca reprezentând înscrisurile temei al cererii sale de revizuire.
De asemenea, revizuentul nu a probat faptul reţinerii înscrisului de către partea potrivnică sau existenţa vreunei împrejurări mai presus de voinţa sa de a fi obţinut acest înscris anterior pronunţării deciziei contestate. Nimic nu îl împiedica pe revizuent să adreseze o solicitare similară OCPI Dolj anterior pronunţării Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012, după cum, fiind vorba de un înscris obţinut la solicitarea sa, nu se poate concluziona în sensul că acesta ar fi fost reţinut de către intimaţi.
În consecinţă, curtea a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., reţinând o culpă procesuală a revizuentului, curtea l-a obligat pe acesta la plata către intimatul B.I. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând onorariu avocat conform chitanţei nr. 503/2014 emisă de S.P.A.R.L. "S. şi asociaţii".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul D.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire şi schimbării în tot a Deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi, rejudecând cauza să se menţină Sentinţa nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj.
În motivare, recurentul invocă, în esenţă, următoarele critici:
- prin încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil instanţa a dispus rectificarea cadrului procesual.
Recurentul susţine că, aşa cum rezultă din practicaua deciziei, curtea de apel a dispus rectificarea cadrului procesual, stabilind ca părţi în cauză pe D.I., ca revizuent, şi pe B.I. şi C.N., ca intimaţi, apreciind că doar acestea au fost părţile în dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei cerere de revizuire s-a formulat, menţinând în citativ doar aceste părţi.
Or, pe fond, arată recurentul, obiectul cauzei l-a constituit constatarea nulităţii absolute a proceselor-verbale din data de 28 ianuarie 1992 şi 03 martie 1992 încheiate între fostul CAP al comunei Livezi şi SC O.T. SRL, precum şi a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19180 din 15 iulie 1994 încheiat între SC O.T. SRL şi SC I. SRL. Cele două societăţi au avut ca asociat unic pe C.N. şi respectiv B.I., acesta fiind motivul pentru care au fost părţi în proces şi nicidecum faptul că ar fi avut vreun drept patrimonial propriu.
De altfel, consideră că aprecierile instanţelor în sensul că SC O.T. SRL şi SC I. SRL nu ar fi fost părţi în litigiu sunt şi eronate, în condiţiile în care hotărârea iniţială (Sentinţa nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 180/C/2000) a fost pronunţată în contradictoriu şi cu această societate comercială.
În Decizia nr. 9 din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 19516/63/2010 a cărei revizuire s-a cerut se fac menţiuni cu privire la SC O.T. SRL cât şi cu privire la SC I. SRL.
Recurentul arată că este adevărat că ambele societăţi au fost dizolvate şi radiate în procedura reorganizării judiciare şi falimentului dar asta nu înseamnă că judecătorul trebuia să dispună rectificarea cadrului procesual ci să judece în limitele învestirii şi eventual să constate că persoanele juridice respective nu mai au capacitate procesuală.
- aspectele de procedură au fost puse în discuţia părţilor la termenul din 19 februarie 2014, dar recurentul D.I. susţine că nu are studii juridice, fiind inginer de profesie.
Este adevărat că a declarat că este de acord cu clarificarea cadrului procesual dar arată că a fost în eroare şi lipsit de dreptul la apărare în timp ce instanţa a exercitat un rol activ excesiv, hotărârea fiind afectată de nelegalitate.
- cât priveşte modul de soluţionarea a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că şi acesta s-a făcut în mod nelegal.
Deşi s-a reţinut corect că prin cererea de revizuire se invocă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită şi că în raport de momentul emiterii sale, înscrisul nu exista la momentul pronunţării deciziei contestate, fiind un înscris ulterior acesteia prin care, în fapt, i s-a comunicat revizuentului o serie de înscrisuri, când a analizat conţinutul instanţa a apreciat eronat că acesta nu se referă la situaţii de fapt atestate de alte înscrisuri preexistente deciziei contestate.
Or, Încheierea nr. 59170 din 20 septembrie 2007 invocată în cererea de revizuire atestă o situaţie preexistentă deciziei contestate atâta timp poartă menţiunea că s-a procedat la reconstituirea cărţii funciare nr. x1 Podari sat Branişte x2 ca urmare a pierderii acesteia, sens în care s-a dispus reconstituirea cărţii funciare.
Recurentul - revizuent arată că această situaţie i-a fost relatată prin adresa din 24 octombrie 2013 OCPI, ce reprezintă înscris nou şi din care rezultă faptul că "nu s-au eliberat copii ale dosarelor cu numele 1034/2006 şi 14387/2006, acestea neregăsindu-se în arhiva OCPI". Deci, dacă s-a procedat la reconstituirea cărţii funciare ca urmare a pierderii acesteia, înseamnă ca aceasta a existat în precedent.
Prin adresa înregistrată la OCPI Dolj sub nr. 5779 din 31 octombrie 2013 recurentul arată că a solicitat refacerea dosarelor pierdute cu rea-credinţă odată cu cartea funciară nr. x1 tarlaua x2 situată în com. Podari sat. Branişte nr. cadastru al imobilului x3.
Documentele sus-menţionate şi care existau în dosarele pierdute au existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită însă nu le-a putut invoca în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
Părţile adverse au avut cunoştinţă de acestea dar le-au ascuns, ştiind că sunt determinante pentru soluţionarea cauzei iar dacă acestea ar fi fost cunoscut de instanţa cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Dat fiind că documentele de proprietate ale recurentului fuseseră înscrise în cartea funciară, acesta susţine că nu avea motive de a cere relaţii suplimentare de la OCPI dar nici nu putea prevedea faptul ca ele se pot pierde atâta timp cât se află în posesia unei instituţii a statului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs vizează nelegalitatea deciziei pronunţate de curtea de apel sub trei aspecte: încălcarea principiului disponibilităţii, încălcarea dreptului la apărare şi interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Nu sunt fondate susţinerile recurentului referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii, întrucât curtea de apel a rectificat în mod corect cadrul procesual, raportat la părţile existente în dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicita şi având în vedere că societăţile chemate în judecată de revizuent prin cererea de revizuire au fost radiate. Mai mult, rectificarea cadrului procesual s-a făcut cu acordul revizuentului şi a celorlalte părţi din cauză, aşa cum reiese din practicaua deciziei recurate (Dosarul nr. 1830/54/2013 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă).
Vor fi înlăturate şi criticile privind încălcarea dreptului la apărare al revizuentului, în condiţiile în care au fost respectate normele procedurale relative la punerea în discuţia părţilor a clarificării cadrului procesual şi nu poate fi primit nici motivul potrivit căruia recurentul a fost în eroare asupra aspectelor de procedură puse în discuţie deoarece nu are studii juridice, conform principiilor că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii şi nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine.
Cât priveşte aplicare şi interpretarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte arată că, în conformitate cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Curtea de apel a făcut aplicarea acestor dispoziţii şi, constatând că nu sunt întrunite cerinţele deduse din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Această soluţie este legală, în condiţiile în care potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Conform acestui text, într-o primă ipoteză trebuie avută în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţia dată.
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată. în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare şi era cunoscut de instanţă, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită. Această cerinţă este esenţială, deoarece, altfel, un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate şi autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Printr-o mai largă interpretare, se poate aprecia că este îndeplinită această condiţie, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiţia însă de a se referi la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente;
- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii. Altfel, spus, nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reţinute de partea potrivnică sau a celor ce nu au putut fi produse datorită forţei majore.
- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată. în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că aceasta se menţine pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă.
- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea şi nu poate pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.
Înscrisul nou invocat de revizuent l-a reprezentat adresa din 24 octombrie 2013 emisă de OCPI, care nu a fost reţinut ca înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, pentru că la data pronunţării hotărârii atacate actul nu exista.
Respectiva adresă invocată ca înscris nou a fost emisă la 24 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că nu a existat la data la care s-a pronunţat hotărârea de către instanţă, respectiv la 24 ianuarie 2012.
De asemenea, s-a dovedit neîndeplinirea condiţiei ca acest înscris s-ar fi aflat în posesia recurentului la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii şi nici că nu ar fi fost prezentată instanţei de către parte cu rea-credinţă.
Un înscris nou, indiferent de natura lui, apărut după data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu poate constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire, deoarece nu este îndeplinită condiţia preexistentei lui la data judecării procesului.
Întrucât înscrisul nou nu este unul determinant, corect s-a reţinut că nu atestă o altă situaţie de fapt decât cea analizată şi intrată în puterea lucrului judecat.
Or, condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire.
Constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate şi care vizau exclusiv condiţiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecăţii.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei nr. 84/2014 din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 35/2015. Civil. Radiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 343/2015. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
