ICCJ. Decizia nr. 53/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 53/2015
Dosar nr. 9942/108/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 14 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 decembrie 2013, sub Dosar nr. 9942/108/2013, scutită de plata taxei de timbru, urmare a declinării competentei de soluţionare în favoarea Tribunalului Bihor prin Sentinţa civila nr. 820 din 24 2014 pronunţata de Tribunalul Arad, reclamanţii G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F., T.T. şi G.F., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi M.F.P., obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţia, la plata primei de concediu ce li se cuvin pe anul 2011 şi pentru viitor, în cuantumul stabilit la nivelul lunii iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, obligarea pârâtului M.F.P. să aloce şi să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fondurile necesare plăţii drepturilor salariale în integritatea lor.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că potrivit dispoziţiilor art. 241 din O.U.G. nr. 27/2006 din 29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, republicată şi modificată, text în vigoare începând cu data de 12 martie 2007, la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă are dreptul, în condiţiile legii, pe lângă indemnizaţia de concediu, aferentă acestei perioade, şi la o primă de concediu egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizaţia de concediu şi prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puţin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. In cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracţionat, prima de concediu şi indemnizaţia de concediu se acordă o singură dată. Această dispoziţie a fost menţinută şi de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice. Ulterior, prin art. 9 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 cu privire la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice printre altele a fost abrogat şi art. 28 din Legea nr. 330/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 796/ LM din 11 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritorială a Tribunalului Bihor şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F., T.T. şi G.F., cu domiciliul procesual ales în Arad, str. N. Grigorescu, judeţul Arad, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu sediul în Bucureşti, B.dul Libertăţii, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu sediul în municipiul Timişoara, str. Eugeniu de Savoya, judeţul Timiş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu sediul în Municipiul Arad, str. N. Grigorescu, , judeţul Arad şi Ministerul Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, sector 5, având ca obiect drepturi băneşti, în favoarea Tribunalului Arad.
S-a reţinut că potrivit art. 269 alin. (1) din C. muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii” ,iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori după caz, sediul.”
Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată este un conflict de muncă reclamanţii solicitând obligarea pârâţilor la plata primei de concediu ce li se cuvin pe anul 2011 si pentru viitor, în cuantumul stabilit la nivelul lunii iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legala, obligarea pârâtului M.F.P. să aloce şi să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fondurile necesare plăţii drepturilor salariale în integritatea lor.
Din adeverinţele aflate la dosarul cauzei, eliberate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, instanţa retine ca reclamanţii G.L.S., C.A., P.C.O., au calitatea de magistraţi - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, reclamanta D.A.O. are calitatea de grefier - personal auxiliar, reclamanta C.A. a avut calitatea de grefier in perioada 15 noiembrie 1993 - 13 iulie 2013 iar reclamantul C.I.F. are calitatea de şofer, in cadrul Parchetului de pe lingă Judecătoria Gurahonţ, reclamantul P.G. a avut calitatea de magistrat - procuror, în perioada 01 februarie 1993-26 septembrie 2013, reclamanţii D.M.M. si K.A. au calitatea de grefieri, iar reclamantul T.T. are calitatea de şofer in cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chişineu-Criş, reclamanţii R.S.F., P.M., D.G. au calitatea de magistraţi - procurori, reclamantele B.C.F. si B.M.R. au calitatea de grefiere , iar reclamantul G.F. are calitatea de şofer în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.
Toţi reclamanţii şi-au ales domiciliul procedural la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Instanţa reţine că în capitolul III din Titlul III, Dispoziţii speciale, din C. proc. civ., art. 127 prevede o competenta facultativă.
Aceasta are în vedere situaţia în care reclamantul este judecător la instanţa competenta să judece cererea în care este şi reclamant. In acest caz, el va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.
Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., deşi au denumirea marginală de competenţă facultativă, obligă reclamantul, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate. Caracterul imperativ al sesizării unei alte instanţe decât cea competenta după normele de competenta teritoriala de drept comun rezulta din modul de formulare a textului lege „va sesiza” şi este de strictă interpretare.
Dispoziţiile alin. (3) ale art. 127 din codul de procedura civila, prevăd ca dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
în speţă, instanţa reţine că reclamanţii G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R. au calitatea de procurori şi personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, iar reclamanţii C.I.F., T.T. şi G.F. au calitatea de personal contractual, nefiind incidente astfel dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 133 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
De remarcat că reclamanţii sunt procurori şi personal auxiliar în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, Chişineu Criş şi Ineu, în raport de dispoziţiile art.127 alin. (1) şi (3) N.C.P.C., se impune ca aceştia să sesizeze o altă instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
În cauză, competent teritorial să soluţioneze pricina este Tribunalul Bihor aflat în raza teritorială a uneia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie se află parchetele la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea.
Prin urmare, Înalta Curte, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) N.C.P.C., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2015. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 54/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
