ICCJ. Decizia nr. 65/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 65/2015
Dosar nr. 583/88/2012
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului s-au constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 583/88/2012 din 21 februarie 2012 reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea pentru ca, pe calea procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, să fie somată să îi plătească suma de 571.218 lei pe care pârâta i-o datorează conform contractelor de execuţie lucrări „Reabilitare termică clădiri de locuinţe 7 loturi (10 blocuri): din 19 noiembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din 2 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din care 173.400 lei reprezintă diferenţă preţ neachitată iar 397.816 lei penalităţi de întârziere de 0,2% conform art. 26.2 în toate contractele, penalităţi calculate până la data de 17 februarie 2012, cu plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a formulat cereri de chemare în garanţie a celor două asociaţii de proprietari, Asociaţia de proprietari E. şi Asociaţia de Proprietari F. Astfel, referitor la chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari F., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a arătat că asociaţia a achitat debitul principal şi că solicită obligarea acesteia numai la plata sumei de 14.353,33 lei cu titlu de penalităţi.
Cu privire la chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari E., a arătat de asemenea că şi aceasta a achitat debitul principal, astfel că a solicitat obligarea acesteia numai la plata sumei de 93.546,11 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 2723 din 13 mai 2013 Tribunalul Tulcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Tulcea - Direcţia Poliţie Comunitară, ca rămasă fără obiect.
A luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în garanţie a proprietarilor formulată de Asociaţia de Proprietari E.
A admis în parte acţiunea principală, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Tulcea, Prin Primar, a obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 299,75 lei cu titlu de diferenţă preţ rămasă neachitată către reclamanta SC P. SRL.
A obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 230640,11 lei cu titlu de penalităţi către reclamanta SC P. SRL.
A admis în parte cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea împotriva pârâtelor Asociaţia de proprietari E. şi Asociaţia de proprietari Bloc F, a obligat pârâta Asociaţia de Proprietari E. la plata sumei de 100.783,04 lei cu titlu de penalităţi către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea.
A obligat pârâta Asociaţia de Proprietari Bloc F. la plata sumei de 7.632,6 lei cu titlu penalităţi către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere din cererile de chemare în garanţie privind plata sumelor ce le reveneau pârâtelor asociaţiile de proprietari pentru plata lucrărilor de intervenţie executate.
Totodată a obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 27.863 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC P. SRL.
Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că între reclamanta SC P. SRL şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 contracte de execuţie de lucrări, în care s-a prevăzut la art. 5.2 că „Plata contractului se va efectua conform art. 13 din O.U.G. nr. 18 din 4 martie 2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, astfel: 50% din alocaţii de la bugetul de stat; 30% din fonduri ale bugetului de local; 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari.
Neasigurarea contravalorii contractului în procent de 20% de către Asociaţia de Proprietari nu atrage obligaţia plăţii acestei cote şi a penalităţilor de întârziere de către ceilalţi cofinanţatori, obligaţia rămânând exclusivă asociaţiei de proprietari. Neasigurarea contravalorii contractului în procent de 50% din bugetul de stat nu atrage obligaţia plăţii acestei cote şi a penalităţilor de întârziere de către ceilalţi cofinanţatori. Răspunderea rămâne exclusivă în sarcina bugetului de stat.”
Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a executa şi finaliza lucrările întocmindu-se în acest sens procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a achitat numai o parte din suma pe care trebuia să o achite cu titlu de preţ al lucrărilor efectuate de reclamantă, rămânând neachitată suma de 299,75 iei.
Pentru neplata în termen a preţului pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea s-a constatat că datorează şi penalităţile de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere conform art. 26 pct. 2 din fiecare contract, penalităţi în sumă de 230.640,11 lei conform expertizei contabile.
Potrivit acestor clauze, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute în contract, acesta are obligaţia de a plăti, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată: 0,2% pe zi de întârziere până la plata obligaţiilor restante.
Referitor la cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 8, 9 şi 13 din O.U.G. nr. 18/2009, stabilind că în speţă, între Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi Asociaţiile de Proprietari au fost încheiate contracte de mandat care au avut ca obiect mandatarea de către cele două asociaţii în calitate de (mandant), beneficiari ai investiţiei, coordonatorului local (mandatar) să stabilească şi să efectueze, în numele şi pentru mandant, cu titlu gratuit, măsurile şi acţiunile ce se impun, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 18/2009, pentru creşterea performanţei energetice a blocului de locuinţe.
Potrivit art. 4 pct. a lit. c), obligaţia mandantului este să constituie suma necesară cofinanțării corespunzătoare cotei-părți prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009.
Potrivit art. 4 pct. b lit. e), obligaţia preşedintelui asociaţiei de proprietari, ca reprezentant împuternicit de aceasta este să vireze pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii, pentru plata lucrărilor de intervenţie executate.
Reţinând ca cele două asociaţii de proprietari nu şi-au respectat obligaţiile de a constitui suma necesară cofinanțării corespunzătoare cotei-părţi prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009 şi nu a virat-o la termen, ci cu întârziere tribunalul a apreciat ca se impune angajarea răspunderii celor două chemate în garanţie cu privire la penalităţile pe care pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea le datorează reclamantei SC P. SRL.
Este adevărat că în cele două contracte de mandat încheiate nu s-a inclus şi o clauză referitoare la obligaţia chematelor în garanţie de plată a penalităţilor, însă antrenarea răspunderii acestora se impune deoarece legiuitorul a prevăzut în anexele la contractele de mandat, obligativitatea luării la cunoştinţă a condiţiilor tehnico-economice în care se va derula contractul, cât şi faptul că mandantul a luat act de conţinutul documentaţiei de avizare, durata execuţiei şi cota parte ce îi revine asociaţiei de proprietari pentru finanţarea lucrărilor. Mandantul îşi exprimă acordul privind valoarea lucrărilor de intervenţie şi aprobă constituirea necesară cofinanțării corespunzătoare cotei prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari E.
Prin decizia civilă nr. 21 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au admis apelurile declarate de către chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari E. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 2723 din 13 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea, a fost schimbată în parte sentinţa apelantă în sensul că s-a respins cererea pârâtului Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea prin Primar de obligare a chematei în garanţie Asociaţia de Proprietari E. la plata penalităţilor de întârziere.
În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-au redus cheltuielile de judecată, pârâtul urmând să achite reclamantei suma de 18.863 lei cheltuieli de judecată şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut următoarele:
Prin clauzele contractelor de execuţie lucrări având ca obiect reabilitarea termică a 10 blocuri au fost stabilite preţul şi modalitatea de achitare a preţului astfel: 50%din alocaţii de la bugetul de stat, 30% din fonduri ale bugetului local, 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a asociaţiilor de proprietari susţinând că Asociaţia E. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita la termen cota de 20% din valoarea contractului astfel cum s-a obligat în contractul de mandat aspect reţinut ca întemeiat de către prima instanţă.
Prin contractele de mandat din 12 iunie 2009 Asociaţia de Proprietari E. a mandatat unitatea administrativ teritorială să stabilească şi să efectueze în numele şi pentru mandant măsurile ce se impun privind creşterea performanţei energetice a blocului de locuinţe.
La art. 2 din contract sunt enumerate obligaţiile mandatarului printre care se regăsesc organizarea procedurii de achiziţie publică, să semneze şi să gestioneze contractele de achiziţie publică pentru prestarea serviciilor de proiectare (lit. b)), să transmită mandantului actul adiţional la contract de mandat cuprinzând valoarea lucrărilor de intervenţie, cota-parte ce revine mandantului pentru executarea lucrărilor de intervenţie şi durata de execuţie a lucrărilor de intervenţie (lit. e)), să solicite mandantului virarea sumei aferente părţii ce îi revine, pe baza deconturilor de plată a lucrărilor executate (lit. l)).
De asemenea, la obligaţiile mandantului art. 4 din contract menţionează la lit. e) obligaţia de a vira pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii,pentru plata lucrărilor de intervenţii executate.
Instanţa de apel a reţinut că, contractul de mandat nu cuprinde nicio clauză referitoare la obligaţia apelantei de a plăti penalităţi în cazul achitării cu întârziere a sumei ce îi revine din valoarea lucrării.
Lucrarea de reabilitare termică a fost contractată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - în calitate de autoritate contractantă, iar contractul prevede, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 18/2009, cota ce îi revine asociaţiei la blocul căreia se realizează lucrarea dar şi cotele pe care trebuie să le achite Municipiul Tulcea.
Însă, nicio clauză şi nici o dispoziţie legală nu face trimitere la o clauză penală aplicabilă în cazul neachitării în termen a contravalorii cotei de 20%. în contractul de mandat nu a fost prevăzut faptul că dispoziţiile din contractele de execuţie încheiate sunt opozabile si asociaţiei. Contractele de execuţie nu au fost încheiate exclusiv în numele mandantului ci prevăd şi obligaţii ce îi incumbă Municipiului Tulcea ca parte contractantă în nume propriu. Astfel cum rezultă din contracte Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea a încheiat contractele de execuţie în dublă calitate: aceea de cocontractant dar şi de mandatar al asociaţiilor care,prin contractele de mandat şi/ au exprimat acordul pentru executarea lucrărilor prevăzute de lege în vederea reabilitării termice a blocurilor.
Mandantul nu s-a obligat la respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părţi contractante ci, doar şi-a dat acordul pentru realizarea lucrării şi plata cotei ce îi revine în baza legii.
S-a arătat că dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 18/2009 prevăd expres obiectul contractului iar alin. (3) lasă părţilor libertatea de a stabili clauze referitoare la modul de derulare a contractului. Mandantul şi mandatarul din contractele de mandat nu au prevăzut sancţiuni în cazul neplăţii la termen a cotei şi fără a face trimitere la clauza contractului de execuţie referitoare la aplicarea penalităţilor de întârziere.
În lipsa unei prevederi clare referitoare la clauza penală în contractul de mandat dispoziţiile referitoare la penalităţile de întârziere nu ii pot fi opozabile asociaţiei de proprietari, întrucât în cauză, singura menţiune pe care o face contractul de execuţie la asociaţia de proprietari o constituie cea referitoare la modul in care se va face plata, fără o altă referire la termenul de plata pentru cota ce ii revine, în mod legal, asociaţiei.
Instanţa de apel a considerat că apelul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea este întemeiat doar din prisma aplicării dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Întrucât curtea de apel a reţinut lipsa unei obligaţii de plată a penalităţilor aferente cotei de contribuţie la contractul de execuţie lucrări şi netemeinicia cererii de chemare în garanţie criticile referitoare la obligarea chematei în garanţie la plata cheltuielilor de judecată nu au mai fost analizate.
În cauză, s-a constatat că, din actele dosarului de fond a rezultat că suma reprezentând onorariul de avocat al apărătorului Terci Geanina, deşi are un caracter cert nu îndeplineşte condiţiile de a fi necesară şi rezonabilă şi, în consecinţă, diminuarea sa în limita sumei de 5.000 lei apare ca fiind legală şi proporţională cu complexitatea cauzei şi efortul depus din partea apărătorului.
Pe cale de consecinţă reţinând incidenţa art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de apel a cenzurat cheltuielile de judecată dispunând ca după reducerea onorariului cu suma de 9000 lei pârâtul să achite suma de 18.863 lei (onorarii avocat, expert şi taxa de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - prin Primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării mandatarei chemate în garanţie Asociaţia de Proprietari E. la plata penalităţilor aferente în sumă de 100.783,04 lei.
Recurenta - pârâtă a susţinut că instanţa de apel în pronunţarea soluţiei nu a ţinut cont de faptul că toată metodologia de declanşare, desfăşurare şi finalizare a procesului de reabilitare termică a condominiilor a fost foarte strict stabilită prin legi speciale în anexa cărora au fost impuse până şi modelele de contracte ce trebuie încheiate între părţile contractante, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea fiind coplătitor şi coordonatorul principal de credite în baza împuternicirilor primite (contracte de mandat) din partea beneficiarilor.
Prin urmare, interpretarea dată de instanţa de apel este greşită, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea fiind doar un coplătitor impus de lege, contractarea efectivă a lucrărilor de reabilitare termică fiind apanajul exclusiv al mandatarului beneficiar, respectiv asociaţia de proprietari.
De asemenea, recurenta a considerat greşită reţinerea instanţei de apel în sensul că mandantul nu s-a obligat la respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părţi contractante, ci doar şi-a dat acordul pentru realizarea lucrării şi plata cotei ce îi revine în baza legii, întrucât obiectul apelului declarat de către asociaţie (mandant) este legat intrinsec de contractul de mandat în primul rând şi apoi de cel de execuţie, neplata sumelor cuvenite executantului fiind penalizată prin aplicarea de penalităţi conform clauzelor stabilite; faptul că în aceste contracte de execuţie nu apare asociaţia de proprietari ci Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea este o cerinţă impusă de lege şi suplinită prin existenţa contractelor de mandat încheiate. Nici un artificiu sau interpretare forţată nu poate suplini obligaţia mandantului de a achita sumele accesorii sumei de plată iniţiale, mandantul fiind obligat să-şi însuşească şi să răspundă pentru toate acţiunile mandatarului, în condiţiile stabilite prin contractele aferente (de mandat şi de execuţie).
În consecinţă, în condiţiile în care toate cerinţele stabilite de lege, respectiv informarea beneficiarilor, notificarea lor, consultarea lor în toate fazele premergătoare execuţiei lucrărilor de reabilitare termică au fost respectate întocmai de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, neexistând motive întemeiate pentru care beneficiarul să poată afirma că nu a luat la cunoştinţă, recurenta a apreciat că decizia instanţei de apel încalcă chiar principiile de bază ale contractului de mandat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată, precum şi temeiul de drept invocat, a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Interpretarea dată de către instanţa de apel contractului de mandat încheiat de părţi este legală din perspectiva dispoziţiilor art. 969 C. civ., întrucât în mod corect s-a reţinut că pretenţia pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea privind obligarea chematei în garanţie Asociaţia de Proprietari E. la plata penalităţilor de întârziere nu are temei legal asumat contractual.
Contrar susţinerilor recurentei potrivit cărora contractele au fost încheiate conform unor modele impuse de legile speciale, instanţa de apel analizând dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aplicabile în speţă, a constatat că actul normativ la alin. (3) - „(3) Prin contractul de mandat se prevăd obligaţiile părţilor, precum şi alte clauze asupra cărora părţile convin”- a lăsat părţilor libertatea de a stabili clauze referitoare la modul de derulare a contractului.
Astfel, curtea de apel a constatat cu justeţe că în contractul de mandat nu există o clauză penală referitoare la obligaţia asociaţiei de a plăti penalităţi în cazul achitării cu întârziere a sumei ce îi revenea din valoarea lucrării.
De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere că dispoziţiile contractului de execuţie de lucrări din 13 decembrie 2010 nu sunt opozabile asociaţiilor, întrucât acestea nu au fost încheiate exclusiv în numele acestora ci prevăd obligaţii care îi incumbă recurentei ca parte contractantă în nume propriu.
De fapt, recurenta nu a indicat în motivele de recurs care ar fi dispoziţiile legale încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel, susţinând că decizia recurată este nelegală deoarece ea şi-a respectat toate obligaţiile care îi reveneau potrivit O.G. nr. 18/2009.
Nu au fost primite nici susţinerile recurentei referitoare la faptul că ar fi doar un coplătitor căruia îi revine numai obligaţia de plată a cotei parte prevăzută în art. 13 din O.G. nr. 18/2009.
Recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, reprezentată de primar nu este un coplătitor impus de lege, ci este beneficiarul programului local privind creşterea performanţei energetice, care a făcut achiziţia publică, angajându-se atât în nume propriu cât şi în calitate de coordonator local pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe.
Prin urmare, raportându-se la clauzele clare şi precise din contractele deduse judecăţii, instanţa de apel a interpretat corect aceste contracte, în ceea ce priveşte obligaţiile asumate de părţile contractante referitoare la plata penalităţilor de întârziere.
Fată de toate considerentele reţinute, rezultă că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că nu au fost îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care înalta Curte a respins recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - chemată în garanţie Asociaţia de Proprietari E. Tulcea, înalta Curte a reţinut că, dacă partea care solicită acordarea cheltuielilor de judecată este îndreptăţită să obţină, în condiţiile art. 274 C. proc. civ., obligarea părţii adverse la plata acestor cheltuieli, îi revine sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor pretinse.
Această concluzie se desprinde atât din dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. care fac referire la cheltuielile „pe care partea care a câştigat va dovedi că Ie-a efectuat” cât şi din regula generală în materie de probaţiune aplicabilă procesului civil, cuprinsă în prevederile art. 1169 C. civ.'
Prin urmare, instanţa trebuie să soluţioneze acest capăt de cerere întocmai ca şi unul obişnuit, adică numai pe baza probelor, şi nu prin apreciere, căci lichidarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de răspundere civilă delictuală, iar prejudiciul invocat şi dovedit este una din condiţiile antrenării acestui fel de răspundere.
În ceea ce priveşte onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Intimata - chemată în garanţie Asociaţia de proprietari E. Tulcea a fost reprezentată de avocat în această fază procesuală şi a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, depunând la dosar originalul unei chitanţe de plată şi împuternicire avocaţială.
Deşi a câştigat procesul şi ar fi avut dreptul la cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., din verificările efectuate în actele dosarului, s-a constatat că înscrisul depus în susţinerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanţa x, aflată la fila 12, în sumă de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii şi acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esenţiale din care să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa procesuală a recursului.
Faţă de împrejurarea că intimata - chemată în garanţie nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate, în temeiul art. 274 C. proc. civ. raportat la art. 1169 C. civ., Înalta Curte a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Unitatea administrativ teritorială Municipiul Tulcea - prin primar împotriva Deciziei civile nr. 21 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea formulată de intimata - chemată în garanţie Asociaţia de proprietari E. Tulcea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 668/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
