ICCJ. Decizia nr. 705/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 705/2015
Dosar nr. 476/1/2015
Şedinţa publică de la 3 martie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 144 din 21 ianuarie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins recursul declarat de recurentul G.D. împotriva Deciziei nr. 575/A din 11 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul G.D., invocând ca temeiuri de drept art. 317, 318 alin. (1), 319 şi 320 C. proc. civ., arătând, în esenţă, faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat în cerere.
Înalta Curte, examinând decizia contestată în raport de limitele controlului de legalitate şi de temeiurile de drept invocate de contestator, constată că prezenta cerere nu este fondată pentru motivele ce se vor arăta.
Criticile formulate de contestator pot fi analizate din perspectiva art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul şi în speţă, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
În motivarea cererii de recurs şi precizările depuse la dosar, recurentul a invocat lipsa de procedură şi a susţinut, în esenţă, aspecte vizând contractul ipotecar din 6 mai 2008, iregularităţi legate de condiţiile de validitate a consimţământului exprimat la încheierea convenţiei, precum şi iregularităţi care vizează cauza convenţiei, încălcarea, cu ocazia încheierii contractului, a prevederilor art. 1774 şi art. 1776 din vechiul C. civ., făcând referire, totodată, şi la prevederile legale din legislaţia privind protecţia consumatorului şi alte acte normative cu caracter special.
Înalta Curte a analizat în mod punctual critica subsumată art. 304 pct. 5 C. proc. civ., reţinând că recurentului nu i s-a produs o vătămare în înţelesul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru a putea fi incident motivul de nelegalitate instituit de textul legal invocat.
S-a constatat că recurentul a invocat formal lipsa de procedură, întrucât la termenul de judecată la care s-a soluţionat cererea de revizuire acesta a fost prezent personal şi a pus concluzii pe cererea formulată, aspect ce rezultă din practicaua deciziei recurate (fila 71-dosar de revizuire). A apreciat instanţa de recurs, în raport de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi nici nu poate fi asimilată vătămării pe care o invocă recurentul, că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, recurentul critică decizia a cărei revizuire s-a solicitat, fără a formula critici de nelegalitate la adresa deciziei ce formează obiectul prezentului recurs, respectiv decizia prin care s-a respins cererea de revizuire, împrejurare ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Nemulţumirea contestatorului privind modul în care a fost motivată decizia contestată, nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat care rezultă din formularea „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare." analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate. în alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. în contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea şi interpretarea unor înscrisuri care au stat la baza determinării situaţiei de fapt şi a aplicării legii, contestatorul criticând decizia instanţei de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale. întreaga argumentare duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greşit. Or, această cale de atac - contestaţia în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, faţă de faptul că instanţa de recurs a examinat motivul de casare invocat de recurent în raport de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.D. împotriva Deciziei nr. 144 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 700/2015. Civil → |
|---|
