ICCJ. Decizia nr. 731/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 731/2015
Dosar nr. 3571/117/2008*
Şedinţa publică din 13 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 863 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3571/117/2008*, s-a admis în parte acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, în sensul că pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 10.415 euro, cu titlu de justă şi prealabilă despăgubire pentru suprafaţa de 489 mp teren, situată în localitatea Vlaha, com. Săvădisla identificată în tarla 8, parcela 5 şi 6 care a făcut obiectul Hotărârii nr. 6 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi a sumei de 4300 euro cu titlu de despăgubiri, ambele sume în echivalent lei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Săvădisla, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Săvădisla, în suprafaţă de 489 mp., făcând parte din tarlaua 8, parcelele 5 şi 6, evidenţiate în Titlul de proprietate din 20 octombrie 1998, în cuantum de 12.026,25 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3.325 euro, raportat la cursul de 1 euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie 2008.
Din raportul de expertiză efectuat de către comisia formată din experţii K.V.L., F.M.E. şi Ş.M.R., rezultă că valoarea de circulaţie a imobilului la momentul realizării exproprierii este de 12.225 euro, iar prejudiciul creat reclamantului este de 4.782 euro.
În urma obiecţiunilor formulate de către ambele părţi şi încuviinţate de către instanţă, s-a constatat că expertul K.V.L. a decedat între timp, motiv pentru care neputându-se întocmi răspunsul la obiecţiuni de către întreaga comisie de experţi s-a dispus efectuarea unei noi expertize prin numirea în locul expertului decedat a d-nei Ş.A.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către această nouă comisie, valoarea de circulaţie a terenului la momentul efectuării expertizei este de 10.415 euro şi daune în cuantum de 4.300 euro pentru prejudiciul produs, în sensul că acesta este determinat nu numai de lipsa de folosinţă a terenului dar, pe termen lung, terenul fiind amplasat lângă casă era folosit pentru cultivarea legumelor necesare traiului zilnic, dar şi de faptul scăderii puterii de vânzare a terenului rămas prin poluare fonică, cu gaze, restricţii pentru dezvoltări imobiliare, umbră etc.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei menţionate.
Prin Decizia nr. 734 din 14 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva deciziei menţionate, pe care a casat-o, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivarea acestei decizii, s-au arătat, între altele, următoarele:
Instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat de experţii F.M.E., Ş.M.R. şi Ş.A. în faza de judecată a fondului, apreciind că nu se impune refacerea acestuia, ci doar revenirea cu o adresă către aceeaşi comisie de experţi.
Însă, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la fond de experţii F.M.E., Ş.M.R. şi Ş.A., avut în vedere de instanţa de apel, experţii nu s-au raportat la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994, ci la oferte de preţuri de la agenţiile imobiliare, din mica publicitate şi internet.
Nici răspunsul comisiei de experţi la adresa efectuată de instanţa de apel nu a complinit aceste lipsuri, fiind menţinute concluziile iniţiale din raportul de expertiză, deşi în apel părţile au depus contracte de vânzare-cumpărare.
Faţă de cele expuse, s-a constatat ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilit semnificaţia sintagmei „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele..” după cum urmează: preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mica publicitate.
În această situaţie, s-a constatat că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanţă, avut în vedere şi de instanţa de apel nesocotind cu evidenţă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele şi concluziile experţilor fiind nefundamentate, şi, drept consecinţă, de neacceptat.
În respectarea acestor prevederi legale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la terenuri de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de apel, în rejudecare, urma să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză în condiţiile procedurale şi de substanţă ale Legii nr. 33/1994.
Prin Decizia civilă nr. 781/A din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA din România împotriva sentinţei civile nr. 836 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, care o fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la a-i plăti reclamantului, cu titlu de despăgubire aferentă exproprierii suprafeţei de 489 mp teren, suma de 8200 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de 4300 euro (echivalent în lei la data plăţii) reprezentând despăgubiri aferente suprafeţei de teren rămase neexpropriate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ţinându-se seama de cele stabilite în sarcina instanţei de rejudecare de către instanţa de recurs, s-a procedat la completarea probaţiunii.
În acest scop, pentru a se putea obţine înscrisuri relevante sub aspectul determinării preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorial, respectiv în satul Valaha, com. Săvădisla, au fost solicitate atât O.C.P.I., cât şi Primăriei com. Săvădisla, copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică privitoare la terenuri de acelaşi fel cu terenul în litigiu.
O.C.P.I. Cluj, prin B.C.P.I. Turda, a comunicat copiile a 9 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2012-2013, în vreme ce Primăria comunei Săvădisla a comunicat un număr de 4 contracte de vânzare-cumpărare în perioada 2012-2013 cu privire la terenuri situate în intravilanul comunei Săvădisla.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză, comisia de experţi fiind formată din L.S.M., C.S. şi T.M., obiectul expertizei fiind evaluarea imobilului teren în suprafaţă de 489 mp, obiect al exproprierii, precum şi stabilirea prejudiciului cauzat reclamantului printr-o eventuală pierdere de valoare a terenului rămas neexpropriat. Li s-a învederat experţilor ca la stabilirea despăgubirilor corespunzătoare imobilului expropriat să se ţină seama şi de preţurile de vânzare ale unor imobile similare, astfel cum rezultă acestea din copiile contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar.
Prin raportul de expertiză efectuat în rejudecare, s-a stabilit că, uzându-se de metoda comparaţiilor de piaţă, a rezultat o valoare de 9.100 euro a terenului în suprafaţă de 489 mp ce a fost expropriat.
Au arătat experţii că accesul la terenul expropriat se face atât de pe drumul judeţean 107 M (drum asfaltat), cât şi de pe un drum pietruit, mai menţionând şi că la terenul în litigiu se găsesc apă, curent şi gaz.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate de ambele părţi, experţii şi-au menţinut punctul de vedere consemnat în raportul de expertiză, arătând şi motivele pe care acesta se sprijină. În şedinţa de judecată din data de 10 iunie 2014, instanţa le-a solicitat experţilor să procedeze la determinarea valorii terenului expropriat, fără a se lua în considerare variabila B (adică valoarea unul alt teren stabilită într-un alt proces prin hotărâre judecătorească irevocabilă), precum şi să procedeze la luarea în considerare inclusiv a altor contracte de vânzare-cumpărare relevante dintre acelea depuse ca probe la dosarul cauzei, în măsura în care vor aprecia că sunt relevante.
Răspunzând acestei solicitări a instanţei, comisia de experţi a precizat că, prin refacerea analizei comparative, urmare a înlocuirii comparabilei B iniţiale cu o altă comparabilă, a rezultat o valoare a terenului expropriat de 8.200 euro, adică 16,80 euro mp.
Sub aspectul criticilor formulate de pârâta apelantă în legătură cu modalitatea de determinare a valorii terenului expropriat şi a comparabilelor folosite în acest scop de comisia de experţi, Curtea a arătat că, în speţă, nu au putut fi identificate tranzacţii imobiliare întrutotul relevante, ceea ce a obligat pe experţii desemnaţi la a uza de comparabile cât mai apropiate de preţurile de vânzare a unor terenuri identice („de acelaşi fel”, în exprimarea legii) cu cel expropriat, din aceeaşi unitate administrativ teritorială.
Instanţa a considerat, însă, juste obiecţiunile apelantei privitoare la utilizarea de către experţi, în prima evaluare efectuată a unei comparabile („B”) constând în valoarea stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentinţa civilă nr. 413/2012 a Tribunalului Cluj) pentru un alt teren expropriat. Chiar dacă aceste teren a fost, la rândul său, expropriat şi se regăsea în imediata vecinătate a terenului din prezentul litigiu (cu valoarea de 20,50 euro/mp), dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 nu îngăduie utilizarea unei astfel de comparabile, ci doar a acelora care evocă preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin înlocuirea de către comisia de experţi, la solicitarea instanţei, a comparabilei B cu un contract de vânzare-cumpărare, s-a ajuns la diminuarea valorii terenului expropriat de la 9.100 euro la 8.200 euro.
Sunt, însă, neîntemeiate susţinerile apelantei potrivit cărora comisia de experţi ar fi trebuit să utilizeze pentru comparaţie contractele de vânzare-cumpărare din 2013, argumentul apelantei fiind că aceste contracte s-au încheiat cu privire la terenuri situate în com. Săvădisla şi ar fi similare celui în litigiu.
Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere că preţurile menţionate în cuprinsul acestor contracte sunt de 7,5 lei/mp, 0,48 lei /mp şi 0,4 lei/mp, adică preţuri de un nivel foarte redus (de circa 0,1 euro/mp, în cazul celor din urmă două contracte), ceea ce naşte serioase îndoieli cu privire la veridicitatea preţului consemnat în cuprinsul acestor convenţii. Nu trebuie omis că există posibilitatea ca părţile ce încheie un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil să menţioneze în contractul autentic un preţ mai mic decât real cuvenit, în scopul de a plăti taxe mai mici aferente tranzacţiei.
Ceea ce prezintă relevanţă, în sensul legii, este preţul real cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel cu cel expropriat, iar nu un eventual preţ simulat, căci nu s-ar putea lua în considerare decât ceea ce corespunde adevărului.
Or, valori ale preţului precum acelea stipulate în contractele indicate de apelantă sunt, cu evidenţă, prea puţin credibile, fiind notoriu că preţurile practicate pe piaţa liberă pentru terenuri din zonă sunt cu mult superioare celor arătate în evocatele contracte.
În concluzie, Curtea a găsit mult mai credibile constatările comisiei de experţi cu privire la valoarea terenului expropriat de la reclamant, reţinând că acestuia i se cuvine, aferent exproprierii suprafeţei de 489 mp teren, suma de 8.200 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plăţii.
În ce priveşte eventualul prejudiciul cauzat reclamantului prin scăderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, comisia de experţi desemnată în rejudecarea apelului a arătat că terenul neexpropriat de la reclamant nu suferă o pierdere de valoare, justificat prin faptul că acesta îşi păstrează utilitatea, anume aceea de curte şi grădină.
Sub acest aspect, Curtea a considerat că justificarea oferită de comisia de experţi este simplistă şi neconvingătoare, apărând ca o simplă afirmaţie neînsoţită de argumente care să-i confere credibilitate. Prin comparaţie, comisia de experţi numită înaintea primei instanţe a învederat că prin edificarea autostrăzii pe terenul expropriat reclamantului i s-a produs un prejudiciu ca urmare a scăderii de valoare a suprafeţei de 1.093 mp teren rămase neexpropriată. Au arătat experţii numiţi înaintea primei instanţe că s-a produs un prejudiciu nu numai prin lipsa de folosinţă a terenului, ci şi prin faptul că fiind amplasat lângă casă, era folosit pentru cultivarea legumelor necesare traiului zilnic. De asemenea, că vecinătatea autostrăzii a determinat scăderea valorii de cumpărare a terenului, câtă vreme acesta este supus poluării fonice şi cu gaze de eşapament, suportă restricţii pentru construire (în genere, pentru dezvoltări imobiliare) şi, de asemenea, că este umbrit.
Aceste constatări ale comisiei de experţi desemnate de prima instanţă au fost, de altfel, acceptate şi de aceasta, fiind în totul justificată acordarea în beneficiul reclamatului a sumei de 4.300 euro cu titlu de despăgubiri corespunzătoare pierderii de valoare a suprafeţei de teren rămase neexpropriate, sens în care instanţa de apel a dispus.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:
În ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru terenul expropriat, s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanţei, prin aprecierea eronată a probelor administrate, respectiv a probei cu expertiză tehnică evaluatorie şi a înscrisurilor de la dosar, cu consecinţa stabilirii unei sume de bani cu titlu de despăgubiri cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a dispoziţiilor deciziei de casare.
Astfel, cu toate că, în rejudecare, ca urmare a indicaţiilor instanţei de casare în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-au administrat probe pertinente constând din contracte autentice de vânzare-cumpărare, care confirmau justeţea cuantumului despăgubirii stabilite de către expropriator de 6,8 euro/mp (respectiv contractele de vânzare - cumpărare din 26 aprilie 2011, din 7 februarie 2013, din 16 ianuarie 2013, din 5 februarie 2013 şi din 5 februarie 2013), instanţa a preferat să „gireze” un raport judiciar nelegal, din cuprinsul căruia rezultă explicit faptul că intervenţia nepermisă a experţilor a determinat alterarea valorii finale.
Astfel, deşi au utilizat pentru stabilirea valorii despăgubirii 3 contracte autentice de vânzare-cumpărare care relevau valorile de 10 euro/mp, 5 euro/mp şi 8,62 euro/mp, experţii judiciari au „reuşit”, prin intervenţia eronată/subiectivă asupra acestor valori, să stabilească cu titlu de despăgubire pentru un teren arabil situat în localitatea Vlaha, la momentul 2014, valoarea de 16,8 euro/mp. Această valoare este exagerată pe fondul crizei imobiliare, în contextul în care este de notorietate - şi s-a probat de către pârâtă - că preţurile terenurilor agricole este derizoriu.
Instanţa de apel nu era obligată să omologheze un raport judiciar vădit eronat, iar pe de altă parte, a procedat în mod greşit la înlăturarea contractelor autentice, cu o motivare bazată pe o simplă supoziţie, în detrimentul unor tranzacţii autentice.
Recurenta a mai arătat că una dintre cele 3 comparabile (C) care au fost folosite de către experţi pentru stabilirea cuantumului despăgubirii este improprie analizei, întrucât se regăseşte în cuprinsul unei tranzacţii care a fost încheiată în anul 2012. Or, în contextul în care evaluarea s-a realizat în anul 2014 şi în lumina prevederilor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, valoarea nu constituie un criteriu de analiză pertinent, atât timp cât experţii judiciari nu au comunicat la dosar informaţiile necesare pentru a permite verificarea justeţei intervenţiei asupra preţurilor (explicarea coeficienţilor aplicaţi care au determinat majorarea cuantumului despăgubirii de la 5 la 16,8 euro/mp).
În ceea ce priveşte dispoziţia de acordare de despăgubiri cu titlu de prejudiciu pentru terenul neexpropriat, s-a arătat că decizia este nelegală din perspectiva pe de o parte, a obligaţiei instanţei de apel de a insista pentru clarificarea situaţiei relevate, iar, pe de altă parte, a modalităţii de determinare a despăgubirilor în cuantum de 4.300 de euro.
Astfel, prin încheierea din data de 10 iunie 2014, instanţa de apel le-a solicitat experţilor judiciari să determine cuantumul prejudiciului, în ipoteza în care vor constata existenţa acestuia.
Prin răspunsul formulat, experţii au comunicat faptul că intimatul - reclamant nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a exproprierii, iar instanţa de apel nu a revenit cu o solicitare către experţi pentru informaţii suplimentare, considerându-se, deci, lămurită pe acest aspect şi, cu toate acestea, în considerente, a fost înlăturată constatarea experţilor, cu motivarea că ar fi neargumentată.
Cât priveşte modalitatea de stabilire a sumei de 4.300 de euro, aceasta a fost, în mod nelegal, preluată din raportul de expertiză întocmit în cursul judecăţii în primă instanţă, care nu mai putea fi avut în vedere de către instanţa de apel, deoarece a fost invalidat în mod irevocabil de către instanţa supremă prin Decizia nr. 734/2013.
Totodată, experţii au stabilit cuantumul despăgubirii prin raportare la valoarea terenului expropriat de 25 euro/mp. Or, prin faptul modificării cuantumului despăgubirii în apel (la 16,8 euro/mp), valoarea de 4.300 de euro ar fi urmat să fie diminuată în mod corespunzător.
În consecinţă, recurenta a solicitat, în principal, modificarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate, în aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994 şi, respectiv, faţă de nedovedirea unui prejudiciu cert, iar în subsidiar, casarea deciziei, în baza art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ., dacă se va aprecia că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condiţiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte despăgubirile stabilite de către instanţa de apel pentru terenul expropriat de 489 mp (situat în sat Vlaha, com. Săvădisla, judeţul Cluj), recurenta a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului.
Cu toate acestea, din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că obiectul criticilor îl reprezintă legalitatea modului de stabilire, de către instanţa de apel, a cuantumului despăgubirilor, în raport de dispoziţiile deciziei de casare din ciclul procesual anterior şi de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În acest sens, recurenta pretinde valorificarea greşită a raportului de expertiză întocmit în cursul rejudecării apelului, care nu ar întruni condiţiile pentru stabilirea despăgubirilor potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în detrimentul tranzacţiilor încheiate în formă autentică, depuse de către pârâtă la dosar.
În acest context, se reţine că, prin Decizia de casare nr. 734 din 14 februarie 2013, Înalta Curte a dispus efectuarea unei noi expertize prin care să se calculeze cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului prin raportare la preţul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, şi nu la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase din anunţurile de mica publicitate.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel a exercitat un rol activ pentru administrarea probelor relevante, sens în care a solicitat şi a obţinut copii ale unor contracte de vânzare - cumpărare încheiate în formă autentică în perioada 2012 - 2013 de la O.C.P.I. Cluj - B.C.P.I. Turda şi de la Primăria com. Săvădisla.
Aceste tranzacţii au fost avute în vedere la efectuarea expertizei judiciare, experţii selectând trei comparabile pe temeiul cărora au indicat suma de 16,80 euro/mp ca reprezentând valoarea terenului expropriat, la data expertizei, în considerarea căreia instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului.
În condiţiile în care raportul de expertiză s-a raportat la preţul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, întocmai cum a dispus instanţa de casare, înlăturarea sa din probatoriul administrat trebuie să fie justificată de indicii rezultate din alte mijloace de probă administrate în sensul că valoarea indicată prin expertiză nu reflectă criteriul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Pe de altă parte, după cum reiese în mod explicit din art. 26 din Legea nr. 33/1994, sarcina stabilirii preţului „obişnuit” de vânzare revine instanţei de judecată, obligaţie ce rezultă şi din dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „ Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî”.
Aceasta înseamnă că, în aprecierea coroborată a probelor, instanţa de judecată poate da eficienţă doar acelor dovezi care conturează o anumită situaţie de fapt şi să le înlăture pe cele contrare.
Or, în cauză, înscrisurile la care se face referire prin motivele de recurs şi care au fost înfăţişate instanţei de rejudecare a apelului nu sunt relevante din perspectiva cerinţelor legale, astfel încât nu susţin pretenţia recurentei - pârâte de a nu fi luat în considerare raportul de expertiză.
Se observă că cinci din cele şase contracte invocate vizează terenuri situate în extravilanul comunei Săvădisla, în timp ce terenul expropriat de la reclamant era amplasat în intravilanul acestei localităţi la data exproprierii, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie 2008 de stabilire a despăgubirilor.
Or, sintagma din art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind imobile „de acelaşi fel”, ca reper al stabilirii despăgubirilor, semnifică raportarea atât la categoria de folosinţă a terenului de la momentul exproprierii, cât şi la amplasarea în intravilan sau extravilan la aceeaşi dată.
Ca atare, chiar dacă instanţa de apel a adus alte argumente pentru înlăturarea acestor înscrisuri, măsura adoptată este corectă, pentru considerentele expuse anterior, impunându-se a fi menţinută.
Unicul contract de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică dintre cele invocate de către recurentă, ce vizează un teren situat în intravilan, respectiv cel datat 14 martie 2011, reflectă o altă categorie de folosinţă decât cea a imobilului în litigiu, fiind vorba despre un teren cu destinaţia curţi construcţii, faţă de categoria de teren arabil a celui expropriat de la reclamant. În aceste condiţii, înscrisul nu este relevant din perspectiva aceleiaşi condiţii din art. 26 al Legii nr. 33/1994 referitoare la imobile „de acelaşi fel” cu cel expropriat.
Prin motivele de recurs, astfel cum au fost concepute prin memoriul depus la dosar în termenul legal, nu s-a criticat faptul că una dintre comparabilele avute în vedere de către experţi a vizat un teren amplasat în extravilan, astfel încât instanţa de recurs nu a fost legal învestită cu cercetarea legalităţii deciziei din atare perspectivă, motiv pentru care nu pot fi primite susţinerile recurentei pe acest aspect, formulate cu ocazia dezbaterilor finale asupra recursului.
Prin obiecţiunile depuse la raportul de expertiză, pârâta a învederat că una dintre comparabile consta într-o tranzacţie încheiată în anul 2012, în timp ce raportul de expertiză a fost întocmit în anul 2014, iar acest aspect a fost reiterat prin motivele de recurs.
Se observă, însă, că finalitatea susţinerilor pârâtei cu acest obiect, în cursul judecării apelului nu a fost aceea a identificării de tranzacţii încheiate la un moment apropiat de data expertizei, ca urmare a înlăturării acelei tranzacţii, ci luarea în considerare a contractelor depuse de către pârâtă, care, după cum s-a arătat anterior, nu erau relevante pentru stabilirea despăgubirilor. Pârâta nu a solicitat ca instanţa să efectueze noi demersuri pentru obţinerea de contracte încheiate în anul 2014 şi nici nu a depus vreo dovadă a propriilor demersuri în acest sens.
Drept urmare, se constată că, invocând nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 de către instanţa de apel, recurenta - pârâtă se prevalează de propria culpă procesuală decurgând din modul în care a înţeles să formuleze susţinerile şi apărările în cursul judecării apelului, ceea ce este inadmisibil, faţă de prevederile art. 108 alin. ultim C. proc. civ.
În acest context şi faţă de faptul că experţii s-au raportat la contractele de vânzare - cumpărare autentice identificate în urma demersurilor instanţei de apel, care şi-a exercitat în acest fel rolul activ, urmează ca susţinerile recurentei să fie înlăturate.
Prin motivele de recurs, s-a mai susţinut încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin stabilirea despăgubirilor pe baza raportului de expertiză întocmit în faza apelului, din perspectiva faptului că experţii nu ar fi justificat corecţiile aplicate la preţurile din tranzacţiile luate în considerare, în determinarea preţului obişnuit de vânzare.
Se constată, însă, că experţii au justificat corecţiile aplicate, prin răspunsul la obiecţiunile pârâtei cu acest obiect (fila 177 dosar apel), indicând mai multe motive, printre care necesitatea respectării criteriului legal al calculării preţului terenurilor similare la data expertizei, localizarea şi caracteristicile terenurilor comparate. S-a arătat că respectivii coeficienţi sunt estimaţi în funcţie de condiţiile pieţei imobiliare specifice şi sunt aleşi în mod subiectiv, în baza studiului pieţei imobiliare, a experienţei profesionale şi a cunoştinţelor acumulate de către experţi.
Pe de altă parte, modul concret de identificare şi aplicare de către experţi a corecţiilor la preţurile din tranzacţii nu poate fi cenzurat în prezenta fază procesuală, deoarece atribuţiile acestei instanţe de control judiciar sunt circumscrise verificării nelegalităţii, nu şi a netemeiniciei deciziei, în raport de situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat.
Drept urmare, susţinerile recurentei pe acest aspect nu reprezintă critici de nelegalitate şi vor fi înlăturate, atât timp cât nu aduc în discuţie vreun criteriu legal de cuantificare a despăgubirilor, ci constatările de fapt ale experţilor, ce au fost valorificate ca atare de către instanţa de apel şi care nu pot fi reapreciate.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că raportul de expertiză din faza apelului relevă aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi, în mod corect, a fost valorificat de către instanţa de apel la stabilirea despăgubirilor pentru terenul expropriat, motiv pentru care vor fi înlăturate susţinerile recurentei pe acest aspect.
În ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru prejudiciul cauzat terenului rămas în proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 1.093 mp, se constată, însă, că susţinerile recurentei sunt fondate.
Astfel, instanţa de apel a înlăturat constatările comisiei de experţi desemnate în faza rejudecării şi a valorificat, pe acest aspect, raportul de expertiză întocmit în faza judecăţii în primă instanţă.
Or, din decizia de casare pronunţată în ciclul procesual anterior rezultă că raportul de expertiză pe care se fundamentase soluţia primei instanţe, confirmată în apel, a fost invalidat în totalitate, inclusiv în privinţa despăgubirilor calculate în legătură cu terenul neexpropriat. Chiar dacă motivul de recurs pe acest aspect nu a fost analizat, s-a dispus efectuarea, în cadrul rejudecării, a unui nou raport de expertiză, pentru stabilirea despăgubirilor inclusiv din perspectiva eventualului prejudiciu creat proprietarului prin expropriere.
De altfel, experţii desemnaţi de prima instanţă au calculat despăgubirile cuvenite pentru terenul rămas în proprietatea reclamantului prin raportare la valoarea terenului expropriat, cu aplicarea unor corecţii, în funcţie de elementele de afectare negativă a terenului neexpropriat. În aceste condiţii, refacerea probei cu expertiză pentru stabilirea valorii terenului expropriat, cu respectarea criteriilor din art. 26 din Legea nr. 33/1994, implica o nouă evaluare şi a restului imobilului.
În cadrul rejudecării apelului, instanţa a dispus, la termenul din 12 noiembrie 2013, efectuarea unei noi lucrări de specialitate în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilind ca obiectiv şi calcularea despăgubirilor pentru eventualul prejudiciu creat proprietarului prin expropriere.
La termenul de judecată din 18 martie 2014, constatând că nu s-a răspuns acestui obiectiv fixat la momentul dispunerii expertizei, instanţa a pus în vedere experţilor să se conformeze, în sensul de a preciza dacă suprafaţa de 1.093 mp rămasă în patrimoniul reclamantului a fost afectată în vreun fel prin expropriere şi de a calcula despăgubirile eventual cuvenite acestuia.
În absenţa indicării temeiului juridic al fixării acestui obiectiv al expertizei şi a unei dezbateri în contradictoriu cu privire la limitele rejudecării în raport de dezlegările date prin decizia de casare cu privire la necesitatea administrării de probe, rezultă că însăşi instanţa de apel a considerat că efectuarea unei noi expertize se impunea chiar şi în legătură cu terenul neexpropriat, prin prisma dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., procedând în consecinţă.
În aceste condiţii, instanţa de apel, în mod greşit, şi-a întemeiat dispoziţia de acordare de despăgubiri pentru terenul neexpropriat pe constatările din raportul de expertiză invalidat prin casarea deciziei de apel din ciclul procesual anterior, înlăturând raportul întocmit de experţi în faza rejudecării apelului.
Comisia de experţi desemnată de către instanţa de rejudecare a constatat că terenul de 1.093 mp este utilizat în continuare cu destinaţia de curte şi grădină, astfel încât această suprafaţă nu a fost afectată în urma exproprierii (fila 216), iar reclamantul nu a formulat obiecţiuni.
Această constatare de fapt este suficientă pentru conturarea unei concluzii în sensul inexistenţei unui prejudiciu în considerarea căruia reclamantul să fi fost îndreptăţit la despăgubiri.
În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea despăgubirilor în privinţa terenului neexpropriat trebuie să aibă în vedere existenţa unui prejudiciu cert, actual şi care nu a fost încă reparat, pornindu-se de la categoria de folosinţă a terenului la momentul exproprierii şi stabilindu-se dacă şi în ce măsură terenul poate fi folosit în continuare cu această destinaţie.
Cât timp nu s-a dovedit de către proprietar - căruia îi revine sarcina probei în acest caz - schimbarea categoriei de folosinţă a terenului după expropriere, iar terenul este utilizat în mod efectiv cu acea destinaţie, nu se poate reţine un prejudiciu în sensul art. 26 din lege.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul şi, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va m odifica în parte decizia recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul B.M. cu privire la acordarea despăgubirilor aferente suprafeţei de teren rămase neexpropriate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 781/A din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul B.M. cu privire la acordarea despăgubirilor aferente suprafeţei de teren rămase neexpropriate.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 729/2015. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 756/2015. Civil. Desene şi modele... → |
|---|
