ICCJ. Decizia nr. 757/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 757/2015
Dosar nr. 24925/3/2012*
Şedinţa publică din 17 martie 2015
A supra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 390/A din data de 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul principal declarat de apelanta-reclamantă SC S.M. SRL şi apelul incident declarat de apelanţii-pârâţi C.D. şi SC T.T. SRL
A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:
A dispus anularea înregistrării numelui de domeniu, deţinut de pârâtul C.D.
A obligat pârâţii C.D. şi SC T.T. SRL să furnizeze reclamantei SC S.M. SRL informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate sub denumirile de K., H.O.M, A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.
A respins cererea având ca obiect obligarea pârâţilor să înceteze afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare a produselor ce poartă denumirea R.T., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
A stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâţi reclamantei la suma de 2000 lei.
S-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi au fost obligaţi apelanţii-pârâţi la plata sumei de 12,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 28 iunie 2012, reclamanta SC S.M. SRL, în contradictoriu cu C.D. şi I.N.C.D.I.- R.O.T.L.D., modificată ulterior prin chemarea în judecată și a pârâtei SC T.T. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. Anularea înregistrării numelui de domeniu, aparţinând pârâtului C.D şi desfiinţarea site-ului de internet aflat pe internet;
2. Să fie obligată pârâta SC T.T. SRL la următoarele:
(i) Să înceteze de îndată afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare pe site-ul de internet, a produselor ce folosesc neautorizat marca naţională "K." Din 17 ianuarie 2007, marca com. "R.T." din 28 august 2009, marca com. "H.O.M." din 11 iulie 2008, marca com. "A.R." din 26 martie 2008, M.I. "A.", din 08 septembrie 2009), MI "L.M." şi M.I. "I." din 10 iulie 2008, C.T.M. "D.R.X.L." din 12 septembrie 2011, C.T.M. "S.L." din 04 octombrie 2011;
(ii) Să scoată definitiv din ofertele promovate pe site-ul de internet şi din circuitele comerciale produsele ce folosesc identic sau similar mărcile K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., precum şi să distrugă produsele ce folosesc identic sau similar aceste mărci;
(iii) Să înceteze folosirea în activitatea comercială a tuturor semnelor identice sau similare cu mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.;
(iv) Să înceteze orice altă activitate de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate industrială aparţinând reclamantei;
3. Să fie obligată pârâta să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate prin intermediul site sub denumirile K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.;
4. Să fie obligată pârâta la plata echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, (reprezentând 22.250,5 lei, la cursul de schimb din data de 27 iunie 2012: 1 eur = 4,4441 lei), cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului decurgând din comercializarea, publicitatea şi orice acte săvârşite de pârâtă în legătura cu utilizarea neautorizată a semnelor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reclamanta rezervându-şi dreptul de a majora câtimea pretenţiilor, dacă, din probele administrate va rezulta un prejudiciu mai mare, în conformitate cu art. 132 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.;
5. Să fie obligaţi pârâţii să publice pe cheltuiala lor într-un ziar local şi unul de circulaţie naţională, dispozitivul hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii inițiale că societatea Studio M. din Elveţia a înregistrat la nivel internaţional marca individuală verbală T.S., marca individuală verbală T.S.T.V. din 16 mai 2009, respectiv din 21 mai 2005, clasele 38 şi 41, iar în 2011 a acordat reclamantei licenţa asupra mărcilor T.S. şi T.S.T.V., pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor.
Reclamanta deţine domeniul de internet, utilizând pe teritoriul României drepturile de proprietate industrială asupra mărcii T.S., înregistrând şi domeniul de internet, efectuând acte de comerţ cu produsele cărora le sunt aplicate semne protejate la nivel naţional, comunitar sau internaţional. Studio M. deţine calitatea de distribuitor ai acestor produse pe teritoriul României şi este autorizată exclusiv să utilizeze pe teritoriul României mărcile ce sunt aplicate acestor produse. Reclamanta a primit licenţă de la C.N.A. în 2008, pentru difuzarea prin satelit a serviciului de programe de televiziune T.S.T.V., în vederea desfăşurării de activităţi de vânzare prin intermediul sistemului de teleshopping.
Pârâtul a înregistrat la data de 26 februarie 2010 (conform adresei I.N.C.D.I.) domeniul respectiv de internet, cu rea credinţă, având în vedere similitudinea numelui de domeniu cu mărcile T.S. şi T.S.T.V., iar site-ul este folosit de parat pentru comercializarea unor produse sub denumirile identice cu mărcile reclamantei.
Reclamanta este titulara drepturilor exclusive pentru marca K. din 2007, cl. 10, fiind autorizată să folosească pe teritoriul României mărcile T.S., T.S.T.V., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., inclusiv prin Site-ul de internet, destinat comercializării produselor cărora le sunt aplicate aceste mărci, dar şi altele.
La începutul anului 2012 reclamanta a constatat că pe site pârâtul a oferea spre vânzare produse folosind neautorizat mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reproducerea mărcilor fiind însoţită şi de reproducerea produselor pentru care au fost înregistrate mărcile respective.
Reclamanta deţine drepturile de folosire pentru marca R.T. C.T.M., înregistrată de B.A.E.C., care a desemnat compania T.S. Int. ca distribuitor al produsului sub această marcă, reclamanta fiind desemnată ca distribuitor exclusiv pe teritoriul României.
Marca H.O.M. a fost înregistrată la nivel comunitar, cl.7, iar SC T.S.I. SA a dobândit dreptul de distribuţie şi licenţa exclusivă pentru 21 de state, inclusiv România, reclamanta fiind desemnată distribuitor exclusiv al produselor H.O.M. pe teritoriul României.
Compania R,L,I, a înregistrat M.I.A., din 2009, acordând ulterior companiei T.D. dreptul exclusiv de comercializare a produselor sub această marcă, această din urmă companie autorizând compania T.S. Int. care a acordat reclamantei drepturile de comercializare.
Marca A.R. a fost înregistrată la nivel comunitar de E.M.S.I., cl.28, această companie împuternicind pe Studio M. să protejeze drepturile exclusive în România.
Marca I. a fost înregistrată internaţional din 2008 de compania T.M. Ltd, acordând licenţa companiei N.B. din Franţa care a acordat apoi licenţa lui T.S. Int. din Elveţia, acesta acordând reclamantei drepturile de comercializare pentru România.
Marca S.L. a fost înregistrată la nivel comunitar, de compania T.I.I. în 2011, cl. 9, 24, 25, fiind acordat dreptul de licenţă lui T.S. Int. pentru 19 state, iar acesta a acordat reclamantei sublicenţa pentru teritoriul României.
Marca D.R.X.L.”S a fost înregistrată la nivel comunitar de societatea E.M.S., din 2011, cl. 10, acordând apoi lui T.S.I. licenţa asupra mărcii, acesta acordând reclamantei drepturile pentru România.
Marca L.M. a fost înregistrată la nivel internaţional de compania F.Q.I., din 2007, cl. 28, acordând apoi lui T.S.I.N.T. dreptul exclusiv de comercializare a produselor în 21 ţări, reclamanta fiind licenţiată pentru România.
Reclamanta a invocat, în drept, dispoziţiile art. 4 din Legea mărcilor nr. 84/1998 rep., art. 64 privind protecţia mărcilor înregistrate internaţional în România, dispoziţiile art. 30 privind data începerii protecţiei, dispoziţiile art. 36 privind drepturile exclusive ale titularului mărcii şi posibilitatea acestuia de a solicita instanţei să interzică actele săvârşite de un terţ care încalcă drepturile sale exclusive, în orice modalitate (aplicarea semnului pe produse sau ambalaje, oferirea produselor sau comercializarea, deţinerea, importul, utilizarea pe documente sau publicitate etc.).
Reclamanta a invocat şi dispoziţiile art. 8 şi art. 11 din O.U.G. nr. 100/2005 privind măsurile pe care le poate dispune instanţa împotriva celui care încalcă drepturile de proprietate industrială, precum şi dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 84/1998 privind dreptul titularului mărcii încălcate la despăgubiri, drept prevăzut şi la art. 4 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala, care enumeră pe lângă titularii drepturilor de proprietate industrială şi pe orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special beneficiarii de licenţe. De asemenea, a invocat şi dispoziţiile art. 1357 N.C.C., care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile, arătând că în cauză sunt îndeplinite întrunite cumulativ condiţiile acesteia, respectiv existenţa faptei ilicite, existenţa prejudiciului, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia pârâtului. Astfel, prin înregistrarea domeniului de internet top-teleshop.ro şi prin promovarea şi oferirea spre vânzare de către pârât pe site-ul de internet www.top-teleshop.ro a produselor ce folosesc fără drept semnele T.T.S., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., care sunt identice mărcilor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., au fost cauzate importante prejudicii reclamantei Studio M., ca deţinător de drepturi exclusive asupra mărcilor pe teritoriul României.
Referitor la vinovăţia pârâtului C.D., a arătat că acesta cunoştea în mod evident existenţa mărcilor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., întrucât reprezentanţii reclamantei i-au solicitat în mai multe rânduri retragerea de îndată de pe piaţă a produselor comercializate sub aceste semne.
În cererea modificatoare reclamanta a reiterat susţinerile din acţiune cu privire la drepturile sale asupra mărcilor şi asupra domeniului de internet, arătând că pârâta a înregistrat cu rea-credinţă numele său comercial la Registrul Comerţului, similitudinea numelui acestuia T.T. cu mărcile T.S. şi T.S.T.V. fiind evidentă, cu atât mai mult cu cât pârâta promovează şi oferă spre vânzare produse ce poartă semne identice sau similare cu mărci asupra cărora reclamanta deţine drepturi exclusive de utilizare în România. Reaua-credinţă a pârâtei s-a materializat şi prin utilizarea denumirii pe internet, prin intermediul site-ului, producând confuzie cu privire la originea bunurilor sau serviciilor.
A mai arătat reclamanta că pârâta a săvârşit şi un act de concurenţă neloială prin înregistrarea firmei, încălcând dispoziţiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Prin sentinţa civilă nr. 1700 din 02 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte cererea modificată şi a obligat pârâţii să înceteze afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare pe site-ul top teleshop.ro a produselor sub mărcile K., R.T., H.O.M, A.R., A., L.M., I., D.R.X.L., S.L. şi să înceteze folosirea semnelor identice cu aceste mărci în activităţile comerciale de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate ale reclamantei. Totodată, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de anulare a numelui de domeniu şi desfiinţarea site-ului pârâtelor, capătul unu al cererii, cât şi cererile de la pct. II din capătul doi al acţiunii şi din capetele de cerere 3, 4, 5 şi 6 (privind furnizarea de informaţii, acordarea despăgubirilor, schimbarea numelui comercial, acordarea daunelor cominatorii şi publicarea hotărârii) şi a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 1.000 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că reclamanta SC S.M. SRL face parte din grupul "Studio M.", desfăşurând activitatea comercială în 21 de ţări din Europa, inclusiv în România prin reclamantă. Reclamanta a depus la dosar licenţele emise de C.N.A., pentru difuzarea prin satelit a serviciului de programe de televiziune T.S.T.V., în vederea desfăşurării de activităţi de vânzare prin intermediul sistemului de teleshopping şi face dovada că este titulara drepturilor exclusive pentru marca K. din 2007, cl. 10, înregistrată la O.S.I.M.
Reclamanta este, totodată, autorizată să folosească pe teritoriul României mărcile T.S., T.S.T.V., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., inclusiv prin site-ul de internet, destinat comercializării produselor cărora le sunt aplicate aceste mărci, depunând la dosar contractul de licenţă din 17 octombrie 2011, prin care SC T.T. SRL acordă licenţa privind marca R.T. către distribuitori din mai multe ţări, pentru România fiind desemnată societatea reclamantă (fila 47). Pentru mărcile A.X. s-au acordat, de asemenea, licenţe (filele 60-62), pentru marca I. (filele 72-74), pentru marca S.N.L. (filele 78-82) şi celelalte mărci pentru care reclamanta deţine drepturi exclusive de folosinţă pe teritoriul României, fiind îndreptăţită să efectueze demersuri privind protecţia acestor mărci.
S-au depus la dosar capturi de ecran de pe site, aparţinând pârâţilor din cauză, prin care se oferă spre vânzare produse sub mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reproducerea mărcilor fiind însoţita şi de reproducerea produselor pentru care au fost înregistrate mărcile respective (filele 290-299). În această situaţie este evidentă încălcarea drepturilor exclusive ale reclamantei asupra mărcilor menţionate, drepturi reglementate la art. 36 din Legea nr. 84/1998 rep., care conferă titularilor mărcii dreptul de a solicita instanţei de judecară interzicerea folosirii semnelor identice sau similare mărcilor în activitatea comercială. Reclamanta a făcut dovada riscului de confuzie în speţă, faţă de împrejurarea că potenţialii clienţi care accesează site-ul pârâţilor pot confunda produsele oferite de pârâţi cu produsele comercializate de reclamantă sub mărci identice, pentru care drepturile exclusive aparţin reclamantei. Riscul de confuzie care include şi riscul de asociere în cauză este în dezavantajul titularului drepturilor asupra mărcii, îndepărtând clientela obişnuită a acestuia.
Reclamanta nu a făcut însă dovada că produsele pe care le oferă pârâţii prin intermediul site-ului lor sunt calitativ inferioare produselor comercializate de reclamantă, aşa cum s-a susţinut prin acţiune. Reclamanta nu a făcut, de asemenea, nici dovada că pârâţii au cunoscut că ea comercializa produsele purtând mărcile în discuţie, prin intermediul site-ului propriu, la data când pârâţii au înfiinţat site. În plus, pârâta, societate comercială, a înregistrat numele comercial, identic cu denumirea site-ului în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor privind înfiinţarea societăţilor comerciale, în urma verificării de către O.N.R.C. a disponibilităţii denumirii, pârâta având ca obiect de activitate comerţul on-line. A mai susţinut pârâta că nu desfăşoară activitatea la un punct de lucru accesibil publicului şi nu îşi face reclamă în vreun fel prin folosirea numelui comercial.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat că acţiunea modificată a reclamantei Studio M. este întemeiată doar în parte şi a admis-o în acest fel, pârâţii SC T.T. SRL şi C.D. fiind obligaţi să înceteze afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare pe site a produselor care poartă mărcile pentru care reclamanta deţine drepturile exclusive de folosinţă, respectiv: K., R.T., H.O.M., A.R., A.L.M., I., D.R.X.L., S.N.L., să înceteze folosirea semnelor identice mărcilor reclamantei în activităţile comerciale de orice fel.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind desfiinţarea numelui de domeniu al pârâţilor, pentru motivele menţionate, precum şi capătul de cerere privind schimbarea numelui comercial al pârâtei societate comercială.
În ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale în cauză, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat de actele pârâţilor, astfel că cererea privind plata despăgubirilor de către pârâţi, în valoare de 5.000 euro a fost respinsă, ca neîntemeiată, precum şi cererea de a fi obligaţi pârâţii să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate prin intermediul site-ului.
Apreciind ca neîntemeiat şi ultimul capăt al cererii, tribunalul a respins şi cererea de obligare a pârâţilor să publice dispozitivul hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată, iar în aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei de la dosar.
Împotriva sentinţei tribunalului au formulat apel principal reclamanta SC S.M. SRL şi apel incident pârâţii C.I.D. şi SC T.T. SRL., în analiza cărora Curtea a constatat următoarele:
Apelul reclamantei este fondat în ceea ce priveşte greşita respingere a cererilor privind anularea înregistrării numelui de domeniu www.top-teleshop.ro şi privind furnizarea de către pârâtă a informaţiilor referitoare la originea şi reţelele de distribuţie a produselor în discuţie (cu excepţia R.T.).
Faptul că pârâtul şi-a înregistrat în mod legal numele de domeniu de internet, nu legitimează utilizarea sa cu încălcarea unui drept la marcă recunoscut anterior reclamantei.
Din capturile de ecran de pe site-ul pârâtei (filele 290-299, 103 - 124 dosar fond) rezultă că pârâţii utilizau semnul top-teleshop.ro pentru a distinge serviciile oferite de cele ale altor întreprinderi similare, inclusiv în ceea ce priveşte afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare on-line de produse identice şi similare celor comercializate prin intermediul reclamantei, semnul în discuţie fiind reprodus pe imaginile oferite de site prin care erau promovate produsele, ceea ce duce la concluzia că pârâţii utilizau numele de domeniu cu funcţia de marcă.
Or, în condiţiile în care numele de domeniu, fie el şi legal înregistrat, este utilizat cu funcţia de marcă, trebuie verificat în ce măsură încalcă dreptul reclamantei decurgând din mărcile anterior înregistrate T.S. şi T.S.T.V. şi pentru care deţine licenţă din partea titularului.
În acest context al comparării mărcilor invocate de reclamantă T.S. şi T.S.T.V. cu numele de domeniu utilizat de pârâţi cu funcţia de marcă, Curtea a apreciat că există similitudine, iar semnul folosit de pârâţi (top-teleshop.ro), din motive de identitate a serviciilor oferite publicului şi a produselor la care aceste servicii se referă, poate genera un risc de confuzie cu mărcile anterioare ale reclamantei.
Mărcile verbale de care se prevalează reclamanta sunt compuse din două cuvinte provenite din limba engleză („top”, „shop”), într-una din ele adăugându-se prescurtarea „T.V.” de la „televiziune”; pârâta utilizează un semn compus din aceleaşi două cuvinte, cu aceeaşi semnificaţie de ansamblu, „top” respectiv „shop”, acesta din urmă în interiorul unei forme compuse („teleshop”), precedat de prefixul „tele”, ce sugerează, de asemenea, noţiunea de televiziune.
În condiţiile în care denumirea similară este utilizată de pârâtă pentru a afişa, promova, comercializa produse identice cu cele cu privire la care reclamanta deţine o licenţă exclusivă de comercializare (cele cu privire la care a fost admisă acţiunea în primă instanţă), riscul de confuzie este evident, evidentă fiind şi încălcarea drepturilor conferite reclamantei de mărcile anterioare pentru care deţine licenţă.
Or, aceste drepturi ale reclamantei trebuie restabilite şi înlăturată încălcarea de către pârâtă a drepturilor celei dintâi ce decurg din mărcile T.S. şi T.S.T.V. în condiţiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, interzicerea pârâţilor de a folosi semnul similar urmând a lua forma anulării înregistrării numelui de domeniu, întrucât prin înregistrarea şi utilizarea sa în condiţiile date a fost încălcat dreptul la marcă.
Pe de altă parte, atât timp cât s-a reţinut delictul pârâţilor decurgând din afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare pe site-ul propriu a unor produse pentru comercializarea cărora reclamanta deţine licenţă exclusivă sau similare acestora, dar sub mărcile deţinute de reclamantă, în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, faţă de încălcarea dreptului la marcă este fondată şi solicitarea de obligare a pârâţilor să comunice informaţii reclamantei privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate sub denumirile de K., H.O.M, A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.
Au fost înlăturate apărările apelantei-pârâte împotriva pretenţiilor reclamantei, găsite mai sus fondate (apărări care se suprapun şi criticilor aduse prin apelul incident capătului de cerere admis la prima instanţă şi care vor fi analizate ca atare mai jos).
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a reclamantei decurgând din inopozabilitatea contractului de licenţă pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor T.S., T.S.T.V., de către reclamantă, ca urmare a neîndeplinirii formalităţilor legale, Curtea a reținut că, potrivit art. 165 din Regulamentul (C.E.) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară:
„(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei .i a Slovaciei (denumite în continuare „noul stat membru”, „noile state membre”), o marcă comunitară înregistrată sau depusă conform prezentului regulament înainte de datele respective de aderare se extinde pe teritoriul acestor state membre pentru a avea efecte echivalente în întreaga Comunitate (…).
(5) Utilizarea unei mărci comunitare conform alineatului (1) poate fi interzisă în temeiul articolelor 110 şi 111, dacă marca anterioară sau alt drept naţional au fost înregistrate, solicitate sau obţinute cu bună-credinţă în noul stat membru înainte de data aderării respectivului stat membru; sau, dacă este cazul, la o dată de prioritate anterioară datei de aderare a respectivului stat membru.”
Aceasta înseamnă că, independent de opozabilitatea licenţei acordate reclamantei, pârâţii trebuia să se obţină de la încălcarea dreptului titularilor mărcilor în discuţie.
În orice caz, măsurile dispuse de prima instanţă şi, suplimentar, de instanţa de apel împotriva pârâtei decurgând din încălcarea dreptului la utilizarea de către reclamantă a mărcilor T.S., T.S.T.V., K., H.O.M, A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., pe teritoriul României sunt măsuri ale căror urmări presupun împiedicarea pârâtei să încalce pe viitor dreptul la marcă, fără a fi fost acordate despăgubiri pentru trecut; în aceste condiţii, lipsa de opozabilitate decurgând din nedovedirea îndeplinirii formalităţilor de înscriere în registru devine irelevantă, ca urmare a faptului că, cel puţin din momentul comunicării cererii de chemare în judecată pârâţii au fost înştiinţaţi despre drepturile reclamantei decurgând din licenţe, care devin, astfel, opozabile; prin urmare, obligarea la încetarea afişării, promovării şi oferirii spre vânzare a produselor în discuţie pe site-ul top-teleshop.ro şi împiedicarea utilizării numelui de domeniu top-teleshop.ro pot fi dispuse indiferent de neefectuarea formalităţilor care asigură opozabilitatea.
Pe de altă parte, din înscrisurile de la filele 25, 51 - 53, 59 - 62, 67, 71 - 74, 79 - 80, 81 - 84, 98 şi urm., 193 - 286 rezultă că reclamanta a fost împuternicită de titulari cu dreptul atât de a utiliza mărcile K., H.O.M, A.R., A., L.M., I., D.R.X.L., S.L., cât şi dreptul de a acţiona judiciar în scopul protejării lor pe teritoriul României ceea ce înlătură criticile în sens contrar ale apelantei-pârâte în ceea ce o priveşte absenţa acestor drepturi şi, deci, a legitimării procesual-active.
A fost admisă, însă, critica apelantei pârâte privind temeinicia excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei doar în ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la produsul cu marca R.T. (cu privire la care, de altfel, pârâta-apelantă deţine un contract de licenţă prin care SC R.T. SRL i-a acordat un drept de folosinţă neexclusivă - filele 319 - 325), întrucât, deşi T.S. International dobândise prin licenţă de titular dreptul de a acţiona judiciar pentru protejarea drepturilor de proprietate industrială, din înscrisul de la fila 39 dosar fond rezultă că nu ar fi sublicenţiat în favoarea reclamantei dreptul la declanşarea unei cereri în justiţie şi de a acţiona pentru protejarea mărcii, ci doar cel de a distribui produsul R.T. şi de a utiliza marca.
Au fost înlăturate criticile apelantei-pârâte în sensul că nu ar fi fost comercializate produse care să poarte denumirea mărcilor în litigiu, aşa cum ar rezulta din facturile emise în timp şi care se referă la „aparat masaj abdomen”, „mop cu aburi 5 în 1”, „corset modulator”, „centură pentru abdomen”, capturile de pe site de la filele 103 - 124 şi 290 - 299 dovedind contrariul.
Celelalte produse cu privire la care pârâta-apelantă a pretins că deţine licenţă (D.C. şi H.P.) nu prezintă relevanţă, întrucât nu s-au formulat pretenţii cu privire la ele de către reclamantă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere respins privind repararea prejudiciului, apelul reclamantei nu vizează şi acest petit (oricum, nedovedit nici la fond, nici în apel, în privinţa existenţei şi întinderii prejudiciului).
Relativ la pretenţia apelantei-reclamante privind obligarea pârâtei SC T.T. SRL la schimbarea numelui comercial, Curtea a observat că nu există, în prezent, elemente probatorii care să ducă la concluzia certă că, după anularea numelui de domeniu, pârâta va utiliza denumirea sa comercială cu funcţia de marcă sau că ar fi făcut-o în trecut (în capturile depuse la filele 290 - 299 s-a utilizat de către pârâtă numele de domeniu top-teleshop.ro, iar nu denumirea comercială SC T.T. SRL); prin urmare, câtă vreme numele comercial nu a fost folosit cu funcţia de marcă, pentru distingerea produselor sau serviciilor oferite de pârâtă, nu poate fi admis acest capăt de cerere în temeiul art. 36 din Legea nr. 84/1998.
În raport de schimbarea în parte a sentinţei şi admiterea unor alte capete de cerere iniţial respinse, dar şi de admiterea parţială a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cheltuielile de judecată acordate reclamantei au fost stabilite la 2.000 lei din cei 3.300 lei pretinşi cu titlu de onorariu avocat, în baza art. 274 -. 276 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC T.T. SRL şi C.I.D., formulând următaorele critici.
1. În ceea ce priveşte anularea numelui de domeniu, aceasta a fost injust dispusă, bazându-se pe susţinerile reclamantei SC S.M. SRL, conform cărora denumirea mărcii şi a domeniului on-line au fost însuşite cu rea-credinţă şi reprezintă acte de concurenţă neloială.
Motivarea expusă este lacunară, iar reaua-credinţă nu este eficient probată, observând că denumirea de "top-teleshop", utilizată atât în numele mărcii cât şi în denumirea site-ului, este alcătuită din: cuvântul englezesc "shop”-magazin, împrumutul de cuvinte din alte limbi fiind o practică tot mai des întâlnită în sectorul marketing, cuvântul englezesc "top" care are rolul de a crea un impact în rândul publicului, şi prefixul "tele" care, de această dată, sugerează disponibilitatea comenzilor telefonice.
În acest sens, este de subliniat faptul că SC T.T. SRL nu îşi desfăşoară activitatea în spaţiul televizat, astfel cum procedează intimata SC S.M. SRL. Caracteristica principală a activității intimatei este aceea a comercializării produselor sale prin comenzi telefonice efectuate în urma prezentării produselor prin spoturi publicitare atât pe posturile naţionale de televiziune, cât şi pe postul T.S.T.
De asemenea, nu există risc de confuzie între denumirea societăţii SC T.T. SRL, a numelui de domeniu, precum şi a site-ului de internet aflat la această adresă şi SC S.M. SRL. Prin alăturarea unor cuvinte cu utilizare deosebit de largă pe internet "T." şi "S.", reclamanta doreşte să limiteze în mod abuziv orice folosire a acestor cuvinte de către alţi utilizatori.
Vânzarea de produse prin intermediul site-ului nu poate fi apreciată ca utilizare ilicită a mărcilor "T.S." şi "T.S.T.", întrucât respectivele mărci nu se regăsesc pe produsele oferite în mod efectiv spre comercializare.Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se poate observa în mod clar că nu au fost comercializate de către pârâți produse care să poarte denumirea mărcilor indicate de intimată, facturile emise fiind pentru produse care poartă următoarele denumiri: "aparat masaj abdomen", "mop cu aburi 5 in l", "corset modelator", "centură pentru abdomen'', etc.
Astfel, nu există posibilitatea creării unei confuzii cu privire la apartenenţa lor faţă de un producător sau altul, cu atât mai mult cu cât serviciul oferit nu este individualizat prin semnul "top-teleshop".
Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a considerat că există similitudine, iar semnul folosit de recurenți (top-teleshop.ro), din motive de identitate a serviciilor oferite publicului şi a produselor la care aceste servicii se referă, poate genera un risc de confuzie cu mărcile anterioare ale apelantei SC S.M. SRL şi, ca o consecinţă directă, i-a obligat să furnizeze informaţii privind produsele comercializate.
2. Intimata nu a dovedit că recurenta ar comercializa produse de o calitate inferioară celor comercializate de ea, motiv pentru care nu înţeleg ce drepturi ale acesteia ar fi apărate prin furnizarea informaţiilor cu privire la originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate sub denumirile K., H.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.
3. Intimata nu a îndeplinit formalităţile legale în vederea înregistrării şi asigurării opozabilităţii contractului de licenţă pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor "T.S." şi "T.S.T.", încălcând astfel dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Regulamentul (C.E.) nr. 207/2009 al Consiliului, conform cărora "actele juridice privind o marcă comunitară (...) sunt opozabile faţă de terţi în toate statele membre numai după înscrierea în registru".
Neîndeplinirea acestei obligaţii are drept efect inopozabilitatea licenţelor pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor "T.S." şi "T.Ş.T.", motiv pentru care reclamanta nu este în măsură să solicite tragerea pârâților la răspundere, din moment ce nu le poate opune actul juridic prin care a dobândit drepturi asupra unei mărci.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a contestat criticile de recurs, iar în susţinere a indicat apărări ce concordă cu considerente ale deciziei de apel. S-au depus la dosar înscrisuri privind procesul penal şi sechestrarea numelui de domeniu în cauză, în temeiul art. 249 C. proc. pen., care nu sunt în măsură să influenţeze soluţia în prezentul dosar atât timp cât vizează numai existenţa unui dosar în cercetare, în care s-a luat o măsură asigurătorie.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, ce fixează limitele controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. După cum rezultă din considerentele deciziei de apel, soluția pronunțată nu a fost justificată pe înregistrarea cu rea credință a numelui de domeniu sau pe faptul că utilizarea acestuia reprezintă un act de concurenţă neloială, ci pe dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, potrivit căruia titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său, un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă.
În acest cadru juridic, necontestat decât în limitele susținute prin cererea de recurs, instanța de apel a făcut analiza cerințelor pe care le implică acest text legal, respectiv identitatea/similaritatea numelui de domeniu cu marca, identitatea/similaritatea produselor pentru care se folosesc semnele în conflict și existența riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere între numele de domeniu și marcă - neprezentând relevanță inexistența unui risc de confuzie între denumirea societăţii SC T.T. SRL, a numelui de domeniu, precum şi a site-ului de internet aflat la această adresă - aparţinând reclamantei şi numele comercial SC S.M. SRL., susținută în recurs, ceea ce înlătură critica privind insufienta motivare, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce privește cerințele analizate din perspectiva art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, se susține că împrumutul de cuvinte din alte limbi este o practică tot mai des întâlnită în sectorul marketing, cuvântul englezesc "top" având rolul de a crea un impact în rândul publicului, că prin alăturarea celor două cuvinte cu utilizare deosebit de largă pe internet "T." şi "S.", reclamanta dorește să limiteze în mod abuziv orice folosire a acestor cuvinte de către alţi utilizatori, iar prefixul "tele" sugerează disponibilitatea comenzilor telefonice - subliniindu-se că recurenta SC T.T. SRL nu îşi desfăşoară activitatea în spaţiul televizat, astfel cum procedează intimata SC S.M. SRL, caracteristica principală a activității acesteia fiind a comercializării produselor sale prin comenzi telefonice efectuate în urma prezentării produselor prin spoturi publicitare atât pe posturile naţionale de televiziune, cât şi pe postul T.S.T.V.
În constatarea similarității semnele aflate în conflict, instanța de apel a reținut că mărcile verbale de care se prevalează reclamanta sunt compuse din două cuvinte provenite din limba engleză („top”, „shop”), într-una din ele adăugându-se prescurtarea „T.V.” de la „televiziune”, iar pârâta utilizează un semn compus din aceleaşi două cuvinte, cu aceeaşi semnificaţie de ansamblu, „top” respectiv „shop”, acesta din urmă în interiorul unei forme compuse („teleshop”), precedat de prefixul „tele”, ce sugerează, de asemenea, noţiunea de televiziune.
Distincția subliniată privind canalul de distribuție a produselor/serviciilor vizate prin semnele în conflict nu este de natură a înlătura riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, dintre acestea, date fiind gradul de similaritate ridicat, identitatea produselor/serviciilor oferite - reținută de instanța de apel și necontestată și faptul că prefixul "tele" din semnul incriminat nu este suficient de distinctiv pentru a face diferența.
Includerea într-o marcă înregistrată a unor cuvinte cu o largă utilizare, reclamată de către recurenții-pârâți, nu înlătură protecția de care aceasta se bucură. Prin înregistrarea ca marcă, cele două cuvinte în discuție beneficiază de protecție, în forma respectivă și, atât timp cât sunt valabile, conferă drepturi exclusive titularului.
Cu referire la probatoriul avut în vedere, instanța de apel a reținut că pârâţii utilizează semnul top-teleshop.ro pentru a distinge serviciile oferite de cele ale altor întreprinderi similare, inclusiv în ceea ce priveşte afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare on-line de produse identice şi similare celor comercializate prin intermediul reclamantei, semnul în discuţie fiind reprodus pe imaginile oferite de site prin care erau promovate produsele, concluzionând astfel că s-a utilizat numele de domeniu cu funcţia de marcă.
Prin urmare, acest conflict a fost sancționat prin decizia de apel, neavând relevanță apărarea din recurs în sensul că vânzarea de produse prin intermediul site-ului nu poate fi apreciată ca utilizare ilicită a mărcilor "T.S." şi "T.S.T.", întrucât respectivele mărci nu se regăsesc pe produsele/serviciile oferite în mod efectiv spre comercializare.
2. Din considerentele deciziei rezultă că nu comercializarea de produse de o calitate inferioară celor comercializate de intimata-reclamantă a justificat obligația impusă de furnizare a informaţiilor cu privire la originea şi reţelele de distribuţie a produselor comercializate sub denumirile K., H.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.,L., S.L.
În soluționarea acestei cereri s-au avut în vedere delictul reținut al pârâţilor decurgând din afişarea, promovarea şi oferirea spre vânzare pe site-ul propriu a unor produse identice sau similare, încălcarea dreptului la marcă și dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, potrivit căruia în cadrul unei acţiuni în justiţie având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială şi ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată şi proporţională în raport cu cauza, instanţa judecătorească competentă poate să ordone ca informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat.
3. Recurenții-pârâți reclamă inopozabilitatea licenței mărcilor "T.S." şi "T.S.T.", invocând încălcarea unor norme din Regulamentul privind marca comunitară, deși în cauză se subliniază pentru acestea că sunt cu înregistrare internațională, cărora actul comunitar invocat nu le este astfel aplicabil.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi vor fi obligați la plata sumei de 2.217,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.M. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC T.T. SRL şi C.I.D. împotriva Deciziei nr. 390/A din data de 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurenţii-pârâţi la plata sumei de 2.217,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.M. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2015. Civil. Desene şi modele... | ICCJ. Decizia nr. 763/2015. Civil → |
|---|
