ICCJ. Decizia nr. 796/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 796/2015
Dosar nr. 1039/54/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 martie 2015
Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii la data de 19 iunie 2013, reclamanta G.E. a solicitat să se constate că a fost vătămată prin faptul că nu a fost soluţionată în termen, de către Comisia Centrală din cadrul C.N.P.P., contestaţia formulată împotriva unei decizii emisă de C.J.P. Olt.
Cererea a fost iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la nr. 3286/104/2013.
Prin Încheierea nr. 2722 din 16 octombrie 2013, Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea, secţiei I civile, a Tribunalului Olt.
Astfel învestit, Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1858 din 14 noiembrie 2013 a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei G.E.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, la rândul său, prin Decizia civilă nr. 1862 din 14 mai 2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate.
Prin Decizia civilă nr. 3006 din 2 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare pe care G.E. a formulat-o împotriva Deciziei civile nr. 1862 din 14 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă.
Împotriva acestei decizii contestatoarea G.E. a declarat „Apel”.
„Apelul” a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 noiembrie 2014 ca „recurs”.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu este admisibil. S-a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să formuleze puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Recurenta-contestatoare a formulat „Punct de vedere” prin care a învederat diligenţele făcute în vederea soluţionării litigiului precum şi critici referitoare la soluţiile pronunţate.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Totodată, conform art. 634 alin.(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În speţă, hotărârea atacată cu contestaţia în anulare este pronunţată într-un litigiu din domeniul jurisdicţiei asigurărilor sociale, astfel cum este definit prin art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, fost modificat prin art. 72 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Astfel, potrivit art. 155 alin. (1) „ Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă” iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol „Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."
Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind C. proc. civ., „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.”
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de textele legale redate, se constată că Decizia civilă nr. 3006 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, (pronunţată în contestaţia în anulare, într-un conflict de asigurări sociale) împotriva căreia a fost declarat „Apel” în prezenta cauză, înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție secţia I civilă, ca recurs, este definitivă şi nu este supusă apelului sau recursului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de G.E. împotriva Deciziei nr. 3006 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2015. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 797/2015. Civil → |
|---|
