ICCJ. Decizia nr. 803/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 803/2015
Dosar nr. 5885/105/2009*
Şedinţa publică din 19 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 02 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis contestaţia, a anulat hotărârile atacate şi a obligat intimatul să acorde despăgubiri, contestatorilor, în sumă de 85.220 lei.
Prin Decizia civilă nr. 46 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul intimatului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 2680 din 07 noiembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis contestaţia formulată de C.I. şi C.G.C. - moştenitor al defunctei C.F., a anulat Hotărârea nr. 428 din 05 iunie 2008, Hotărârea nr. 429 din 05 iunie 2008 şi Hotărârea nr. 430 din 23 mai 2008 emise de intimatul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, a obligat intimatul la plata către contestatori a despăgubirii în valoare de 85.220 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, pentru terenul de 991,72 mp din comuna Bărcăneşti, jud. Prahova, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit de experţii I.M., C.M. şi M.I., prin omologarea punctului de vedere al expertului I.M.
În fapt, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 428 din 05 iunie 2008 emisă de intimat au fost stabilite despăgubiri pentru contestatori în cuantum de 1.512,26 lei, conform raportului de evaluare pentru un teren în suprafaţă de 120 mp, ce urma a fi expropriat pentru cauză de utilitate publică, teren situat în comuna Bărcăneşti, jud. Prahova. Ulterior, a fost emisă Hotărârea nr. 429 din 05 iunie 2008, prin care a fost expropriată suprafaţa de teren de 52 mp, situată în com. Bărcăneşti, judeţul Prahova, pentru care s-au acordat despăgubiri în cuantum de 655,31 lei. Prin Hotărârea nr. 430 din 05 iunie 2008 s-au stabilit despăgubiri în sumă de 13.508,25 lei, pentru terenul în suprafaţă de 819,757 mp situat în com. Bărcăneşti, judeţul Prahova ce a fost expropriat.
Terenurile expropriate au fost dobândite de contestatori prin efectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în baza titlului de proprietate din 01 februarie 1995, respectiv contractului de vânzare-cumpărare din 14 martie 2002.
În drept, au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 198/2004, respectiv art. 6 - asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor - şi art. 9 din lege - expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Sesizată fiind cu contestaţie împotriva hotărârii, instanţa are competenţa să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii. Cauzele pentru care un asemenea act este anulabil nu sunt prevăzute expres de lege, iar hotărârea emisă în condiţiile art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 198/2004 nu este un act juridic civil. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor şi, fiind supusă căii de atac, obligaţia de plată a despăgubirilor există pentru suma stabilită prin hotărârea judecătorească, chiar dacă suma menţionată în hotărârea atacată a fost deja plătită.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, are efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligaţia, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia. Practic, conform textului legal indicat în paragraful precedent, acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorilor pentru terenurile expropriate, în posesia cărora intimata a intrat încă din anul 2008, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experţi, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind desemnaţi: expertul I.M., de către instanţă, expertul C.M., propusă de contestatori, respectiv expertul M.I., propus de intimat.
Concluziile celor trei experţi cu privire la preţul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul I.M., desemnat de către instanţă, a determinat o valoare a despăgubirii de 18 euro/mp teren; expertul C.M., propusă de contestatori, a determinat o valoare de 19,8 euro/mp teren; expertul M.I., propus de intimat, a stabilit un cuantum al despăgubirii de 12 lei/mp teren. Evaluarea s-a realizat prin metoda comparaţiei directe, care presupune luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricţii legale, condiţii de finanţare, condiţii de vânzare, condiţiile pieţii, localizare-orientare, topografie, utilizare.
Tribunalul a apreciat că preţul estimat de expertul I.M., desemnat de instanţă, reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru contestatori, în raport cu caracteristicile terenurilor expropriate, constând în zona de amplasare, în intravilanul com. Bărcăneşti, cu ieşire la DN 1 şi centura municipiului Ploieşti, utilităţile de care dispune şi accesibilitate la transportul în comun, unităţile comerciale, de învăţământ, medicale etc.
Tribunalul a subliniat faptul că aceste terenuri sunt situate în imediata apropiere a locuinţelor, dar şi că accesul la terenurile rămase în proprietatea contestatorilor, pe care se execută lucrări agricole ce asigură hrana familiei, este împiedicat prin trecerea autostrăzii peste DN 1.
Expertul a analizat preţurile de tranzacţionare pentru terenuri similare pe piaţa liberă, în acest sens avându-se în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 27 mai 2011.
Instanţa a reţinut că Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA a emis, în anul 2009, oferte de despăgubire pentru terenurile expropriate de pe raza teritorială a com. Bărcăneşti de 16 euro/mp teren extravilan şi 36 euro/mp teren intravilan.
Nu s-a dat eficienţă punctului de vedere al expertului M.I., propus de intimat, potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de 12 lei/mp teren, la determinarea acestei sume fiind luate în considerare doar acele convenţii de vânzare-cumpărare cu preţuri foarte mici. Or, respectiva sumă este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină şi efectivă a proprietarilor lipsiţi de bunul deţinut pentru o cauză de utilitate publică, exigenţă imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceştia suportând o sarcină specială şi exorbitantă.
Prin Decizia civilă nr. 1502 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul intimatului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 69.422 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
În esenţă, s-a reţinut că sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Instanţa de apel, conform art. 295 C. proc. civ., a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, lucrare efectuată de expert P.M.N., împreună cu experţii consilieri M.I. şi C.M.
Curtea a avut în vedere opinia exprimată de expertul C.M., întrucât acest expert a avut în vedere toate condiţiile impuse de dispoziţiile art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 - a avut astfel în vedere dreptul de proprietate, restricţiile legale, condiţiile de finanţare, condiţiile de vânzare, condiţiile pieţii, localizare-orientare, topografie, utilizare.
Expertul, pentru a determina valoarea reală a despăgubirilor, s-a raportat la singurele valori certe ale terenurilor din zona com. Bărcăneşti care sunt cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate în perioada pronunţării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 430 din 23 mai 2008.
La raportul de expertiză întocmit s-au formulat obiecţiuni care au fost respinse de instanţă, având în vedere că experţii au respectat obiectivele stabilite şi actele normative ce au incidenţă.
Raportat la concluziile raportului de expertiză C.M., instanţa a apreciat întemeiate criticile referitoare la faptul că prima instanţă a dispus anularea Hotărârii din 23 mai 2008 a pârâtei CN A.D.N.R. SA, stabilind un cuantum mult prea mare al despăgubirilor acordate în raport de elementele de comparaţie în baza cărora se face evaluarea.
Împotriva Deciziei civile nr. 1502 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a formulat cerere de recurs pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, prin care a criticat-o pentru pretinsă nelegalitate, sub următoarele aspecte;
Pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a susţinut că instanţele anterioare au încălcat dispoziţiile art. 25 şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora la calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Punctele de vedere ale experţilor, cuprinse în raportul de expertiza, nu respecta dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât aceştia aveau obligaţia de a analiza preţurile care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor, de acelaşi fel care se regăsesc la sediul primăriei, din anul 2014 şi nu sa se raporteze la alte hotărâri de despăgubire.
Punctele de vedere ale experţilor ing. M.P. şi ing. C.M. nu pot fi primite, deoarece aceştia nu au cules date privind preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel din unitatea administrativ teritoriala, com. Bărcăneşti, la data efectuării raportului de expertiză. Experţii nu au reţinut pentru analiza lor nici un contract de vânzare-cumpărare, ci doar hotărâri de stabilire a despăgubirilor din anii 2008-2010, estimând astfel un preţ unitar mediu de 40 lei/mp. Aceştia au stabilit arbitrar un coeficient de prejudiciu în cuantum de 10% fără ca măcar să se arate modul în care s-a ajuns la aceasta valoare.
Expertul ing. C.M. reţine pentru analiză un singur contract de vânzare-cumpărare din anul 2011, nerelevant pentru cauza de faţă, fiind vorba de un teren care nu este de acelaşi fel ca terenul expropriat. Aceasta s-a mărginit să folosească numai oferte de expropriere privind şoseaua de centura vest a Ploieştiului pe anul 2009.
Experţi aveau obligaţia de a arăta impactul pe care căderea pieţii imobiliare (fapt de notorietate) a avut-o asupra tranzacţiilor din această unitate administrativ-teritoriala, şi dacă blocajul acestei pieţi a condus la faptul că în respectiva localitate nu au mai existat contracte de vânzare-cumpărare, lucru ce determina scăderea preturilor de vânzare la imobile şi nu creşterea acestora. Nu se poate reţine coeficientul de reducere de doar 10%, arbitrar propus de către expert, având în vedere ca în comuna Bărcăneşti nu se fac în prezent tranzacţii imobiliare.
Numai punctul de vedere al expertului M.I., numit de către Statul roman, respectă dispoziţiile Legii nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor, acesta luând în considerare numai preturile din contractele de vânzare-cumpărare de la Primăria Comunei Bărcăneşti, preturi de tranzacţionare, şi analiza pe care a făcut-o pieţei imobiliare. Expertul a aratat că valorile de despăgubire acordate intimaţilor-contestatorii au fost foarte mari, de aproximativ 12 lei/mp, în comparaţie cu valoarea pentru terenurile intravilane de 7,93 lei/mp. Diferenţa foarte mare a valorii totale de despăgubire, se datorează faptului că expropriatorul a înţeles să acopere integral prejudiciul adus intimaţilor contestatori prin expropriere privind terenul rămas neexpropriat.
Având în vedere faptul că, de la data la care a fost stabilita valoarea despăgubirii până în prezent, a intervenit căderea abrupta a pieţii imobiliare, preţul despăgubirii nu poate fi mai mare în prezent decât la data la care ea a fost stabilită.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanţa de apel a avut în vedere opinia expertului C.M., întrucât acest expert a respectat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau a altor persoane îndreptăţite, dând totodată eficienţă dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţia României referitoare la expropriere - nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Pentru a determina valoarea reală a despăgubirilor, s-a apreciat corect, sub aspectul situaţiei de fapt, că singurele valori certe ale terenurilor din zona comunei Bărcăneşti sunt cele care rezultă din înscrisuri relevante pentru cauză - inclusiv ofertele făcute de intimat pentru terenuri similare celui expropriat, materializate în contractele de vânzare-cumpărare - încheiate în perioada pronunţării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 430 din 23 mai 2008. Expertul a avut în vedere dreptul de proprietate, dar şi restricţiile legale, condiţiile de finanţare, condiţiile de vânzare, condiţiile pieţii, localizare-orientare, topografie, utilizare.
S-a statuat deja în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, cu valoare de principiu - examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea fundamental - că "despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piaţă a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară, ci una contemporană realizării efective a exproprierii, tocmai pentru a asigura o reparaţie completă şi integrală pentru cel expropriat" - Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013.
În materia exproprierii pentru lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, legiuitorul a adoptat o reglementare specială - Legea nr. 198/2004 - care cuprinde prevederi derogatorii în privinţa momentului transferului dreptului de proprietate - transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora (art. 15) - fără însă ca derogările astfel reglementate să fie însoţite de o măsură similară în privinţa stabilirii despăgubirii, cuantumul acestora fiind determinat tot prin raportare la dispoziţiilor legii generale.
Legea specială - Legea nr. 198/2004 - prevede că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul plăţii despăgubirii stabilite pe cale administrativă, ceea ce echivalează cu recunoaşterea faptului că stabilirea cuantumului acestei despăgubiri se raportează la momentul transferului dreptului, fie la momentul consemnării despăgubirii menţionate, ipoteză în care stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai raportează la momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior, respectiv cel al pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care se stabileşte întinderea despăgubirii, şi nu la cel al transferului dreptului de proprietate.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel - consecventă ideii de principiu că despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să reflecte valoarea de piaţă de la data realizării efective a exproprierii, pentru a asigura o reparaţie completă şi integrală pentru cel expropriat - este în acord cu statuările Curţii Constituţionale consemnate într-o nouă decizie pronunţată, Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015, respectiv, valorizează dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitor la expropriere.
Toate celelalte critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte - situaţia de fapt a terenurilor, existenţa şi influenţa crizei economice în ceea ce priveşte piaţa imobiliară etc. - nu pot fi primite, întrucât tind, de o manieră nepermisă în calea extraordinară de atac promovată, la o devoluare a fondului.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu poate fi primită nici o critică pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 1502 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 809/2015. Civil → |
|---|
