ICCJ. Decizia nr. 801/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 801/2015
Dosar nr. 1705/2/2013
Şedinţa publică de la 12 martie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr 59 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate contestaţiile la executare conexate formulate de contestatoarea SCDW în contradictoriu cu intimata AAAS.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 martie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, contestatoarea SCDW Murfatlar a formulat contestaţie la executare împotriva actelor şi formelor de executare silită întocmite de către intimata AAAS (fostă AVAS) prin Ordinul nr. 4 din 30 ianuarie 2013 de înfiinţare a popririi, solicitând să se dispună: anularea actelor şi formelor de executare începute de intimată, ca fiind netemeinice, nelegale, tardive şi lovite de excepţia autorităţii de lucru judecat; suspendarea executării silite în temeiul art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 7 din O.G. nr 22/2002 raportat la art. 6 alin. (7) din Legea nr 45/2009 modificată şi completată de Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu - Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare; întoarcerea executării silite pentru toate sumele pe care AAAS le-ar retrage din conturile SCDW Murfatlar, în timpul procedurii de executare şi a prezentului proces, astfel cum se arată în art. 722 NCPC.
În motivarea contestaţiei se arată că există autoritate de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr 47 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, iar creanţa pretinsă este scutită la plată prin Legea nr. 336/2006 şi O.U.G. nr. 96/2008.
Faţă de disp. art. 41 alin. (1) şi art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 şi la Decizia civilă nr. 47/2008 anularea Somaţiei de executare nr. 2436 din 11 martie 2008 impunea emiterea unei noi proceduri de executare, care presupunea notificarea pretinsului debitor cu privire la pretinsa creanţă. AAAS nu a comunicat titlul executoriu, somaţia şi înscrisurile care au stat la baza popririi.
SCDW Murfatlar este „unitate de cercetare-dezvoltare de drept public şi utilitate publică" figurând la poziţia nr. 15 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009 modificată şi completată.
În baza Ordinului Comun nr. 64 din 16 iulie 2008/nr. 441 din 4 iulie 2008 privind acordarea de înlesniri la plată a obligaţiilor către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorate şi neachitate de SCDW Murfatlar încheiat la 4 iulie 2008 de AAAS cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), intimata a recuperat debitul astfel cum recunoaşte în Adresa nr. 2436 din 11 martie 2008.
Era datoria AAAS să pună în discuţie faţă de MADR, respectiv Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu - Şişeşti, încheierea unui Ordin Comun cu privire la scutirea de la plată a debitelor preluate de la BA.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat raportată la Decizia nr. 47 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6375/212/2008, Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa acesteia întrucât cele două contestaţii formulate de reclamantă vizează acte de executare distincte, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect.
Referitor la perimare, comunicarea titlului executoriu, a somaţiei şi a înscrisurilor, se retine că executarea silită demarată de AAAS nu este condiţionată de emiterea unei somaţii. Potrivit disp art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate.
Prevederile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 instituie cu privire la creanţele preluate de AVAS un termen de prescripţie special de 7 ani, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 405 C proc. civ., astfel că nu se poate reţine intervenirea prescripţiei.
Din coroborarea disp art. 4052 C proc. civ. cu art. 41 şi art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, se reţine că la data îndeplinirii fiecărui act de executare, cursul prescripţiei s-a întrerupt.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 47/2008, prin care s-a concluzionat că reclamanta este scutită de la plata creanţei, a avut la bază un text legal declarat ulterior neconstituţional şi care a fost abrogat.
Astfel, O.U.G. nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597/14 decembrie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională, a neconstituţionalităţii Legii de aprobare a acestei O.U.G., respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti".
Susţinerile potrivit cărora contestatoarea este scutită de la plata creanţei prin efectul legii şi consacrat prin Decizia nr. 47 a Curţii de Apel Bucureşti sunt neîntemeiate şi bazate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale şi abrogate.
Aspectele din contestaţie referitoare la înlesnirea la plată se referă la contribuţia către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi nu sunt relevante întrucât debitul preluat este datoria faţă de Banca Agricolă.
Ordinul Comun nr. 64 din 16 iulie 2008/nr. 441 din 4 iulie 2008 se referă la obligaţii bugetare restante la Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, iar în cauză contestatoarea nu a produs dovezi în sensul că debitul preluat de la BA a fost achitat, dimpotrivă probele relevă contrariul. În aceste condiţii nu se poate reţine faptul că poprirea instituită vizează şi debitul preluat de la Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.
Prin Adresa nr. 2436 din 11 martie 2008 intimata nu recunoaşte achitarea debitului, ci menţionează încasarea sumei de 393.605,25 dolari SUA şi aduce la cunoştinţa contestatoarei faptul că aceasta datorează suma de 416.437,97 dolari SUA
Prevederile legale invocate în cuprinsul contestaţiei cu privire la nulitatea Ordinului nr. 4 din 30 ianuarie 2013 nu au relevanţă în prezenta cauză,
Întrucât pe această cale se pot analiza aspectele formale ale executării pornite, iar documentul contestat nu face referire la acele reglementări legale.
În concluzie, s-a reţinut că nu există motive legale pentru anularea actelor de executare efectuate şi nici pentru obligarea intimatei la întoarcerea executării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În mod greşit s-a constatat că nu este admisibilă excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că în cauză nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii a fost generat de executarea silită a sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de intimata AAAS de la BA, litigiul din Dosarul nr. 6375/212/2008 fiind între aceleaşi părţi şi generat de aceeaşi cauză.
Sentinţa nr. 47 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti se bucură de puterea lucrului judecat, iar dezlegarea chestiunilor supuse judecăţii în cadrul acelei proceduri judiciare obligă instanţa de fond să constate că SCDW Murfatlar nu mai are calitate de debitor al sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de AAAS de la BA.
Un drept câştigat printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă nu poate fi pierdut doar pentru că între timp un act normativ, în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, nu mai este în vigoare.
Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a disp. Legii nr. 336/2006 privind modificarea art. III din O.U.G. nr. 29/2005, dispoziţii în vigoare şi în prezent - art. 304 pct. 9 C proc. civ.
Articolul unic al Legii nr. 336/2006 care modifică art. III din O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti" prevede că:
b) „fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) şi sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi creditele şi dobânzile aferente preluate de la BA SA.
În anul 2008 prin O.U.G. 96/2008 a fost modificat art. III alin. (1) lit. b) a O.U.G. nr. 29/2005.
În acest cadru legislativ a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 47 din 22 octombrie 2008 de către Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa rămasă definitivă şi irevocabilă prin care, urmare a constatării faptului că debitul în cuantum de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de intimata AAAS de la BA, nu este datorat, ca urmare a existenţei înlesnirii la plată prevăzută de actele normative a fost admisă contestaţia la executare formulată de SCDW Murfatlar şi anulată Somaţia de executare nr. 2436 din 11 martie 2008 emisă de AVAS.
La aproximativ trei ani după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 47/2008, prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 Curtea Constituţională a admis excepţia neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 96/2008, viciile de neconstituţionalitate vizând procedura legislativă de adoptare a acesteia, respectiv încălcarea disp. art. 76 alin. (1) şi art. 77 alin. (3) din Constituţie.
Intimata a invocat că debitul în cuantum de 416.437,97 dolari SUA reprezentat de creanţa preluată de aceasta de la BA a „renăscut" o dată cu declararea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 96/2008.
În cauză, intimata AAAS a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 47 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a statuat că Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar a fost scutită de plata debitului preluat de AAAS în temeiul Contractului de cesiune de creanţă nr. 480200 din 3 octombrie 1999.
Această decizie irevocabilă a reţinut că prin O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 art. III alin. (1) lit. a) s-au introdus scutiri de la plata obligaţiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2002. Aceste scutiri reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetului asigurărilor pentru şomaj, mai puţin contestaţia pentru pensia suplimentară, contribuţia individuală pentru asigurări sociale, contribuţia individuală pentru şomaj, contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxa pe valoarea adăugată suspendată în vamă, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile din salarii, care urmau a fi achitate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului de reorganizare a fiecărei unităţi de cercetare-dezvoltare în parte.
S-a stabilit totodată la lit b a aceluiaşi articol că fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de lit a şi sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări de sănătate, precum şi creditele şi dobânzile aferente preluate de la BA SA.
O.U.G. nr. 96 din 24 iunie 2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2005 a stabilit că „sumele reprezentând creditele şi dobânzile aferente preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la BA SA fac obiectul scutirii de plată".
Aşadar, s-a stabilit printr-o decizie irevocabilă faptul că recurenta contestatoare a fost scutită de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de cesiune de creanţă nr. 480200 din 3 octombrie 1999.
Această deciziei are putere de lucru judecat.
În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
Autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat.
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa.
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Aşadar, în cauză operează puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 47 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, care a statuat că recurenta contestatoare a fost scutită de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de cesiune de creanţă nr. 480200 din 3 octombrie 1999.
Aceasta chiar şi în situaţia în care O.U.G. nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii Legii de aprobare a acestei O.U.G.
Curtea de Apel a greşit neluând în considerare puterea de lucru judecat a Deciziei 47/2008.
A considera că recurenta contestatoare nu mai beneficiază de scutirea de la plată întrucât la trei ani de la rămânerea irevocabilă a deciziei Curţii de Apel s-a decis neconstituţionalitatea actului normativ respectiv ar însemna că deciziile Curţii Constituţionale se aplică retroactiv sau că O.U.G. care stabilea scutirea de la plată nu a produs niciun efect în perioada de timp în care a fost în vigoare.
Aşadar, recurenta contestatoare este scutită de la plata debitului printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar debitul reprezentat de creanţa preluată de AAAS de la BA nu poate fi considerat ca „renăscut" odată cu declararea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 96/2008.
Faţă de aceste considerente, având în vedere disp. art. 304 pct. 8 şi 9 C proc. civ., recursul urmează a fi admis şi decizia recurată va fi modificată în sensul admiterii contestaţiilor la executare şi anulării formelor de executare dispuse prin Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 23 septembrie 2014, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite contestaţiile la executare conexate şi dispune anularea formelor de executare dispuse prin Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie 2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
