ICCJ. Decizia nr. 805/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 805/2015
Dosar nr. 12903/3/2012
Şedinţa publică de la 12 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin Sentinţa civilă nr. 16979 din 13 noiembrie 2012 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta CNADNR SA DRDP Bucureşti.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.545.414,77 RON reprezentând contravaloare lucrări şi de 5.162 RON cheltuieli de judecată.
A respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 12903/3/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat obligarea pârâtei CNADNR la plata sumei de 6.545.390,67 RON reprezentând contravaloare lucrări de plombe pentru suprafeţe suplimentare.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei a fost respinsă ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Tribunalul a reţinut că, deşi părţile nu au încheiat un act adiţional la contract în sens de instrumentum, consimţământul pârâtei cu privire executarea lucrărilor de reparaţii pentru gropi cu adâncime mai mare de 3 cm a fost exprimat în mod valabil, ferm şi neechivoc prin adresa nr. 19050 din 22 aprilie 2010 prin care i-a fost indicat reclamantei şi modul de decontare a acestor lucrări:".. suprafaţa efectivă a gropilor se consideră cu grosimea de 3 cm, iar pentru cantitatea suplimentară ce rezultă din grosime se va deconta numai materialul, transportul şi punerea în operă, pentru care se va prezenta la fiecare situaţie de lucrări devizul aferent." Faţă de aspectul reţinut, refuzul ulterior al pârâtei de a semna un act adiţional apare ca lipsit de substanţă juridică şi nu poate fundamenta apărările invocate prin întâmpinare.
Expertiza contabilă dispusă în cauză a stabilit pe baza proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor, a filmului drumului, a devizelor de cheltuieli pe metru pătrat pentru suprafaţă suplimentară echivalentă, confirmate de reprezentanţii pârâtei, că valoarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă pentru plombe gropi cu adâncime mai mare de 3 cm este de 6.545.414,77 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin Decizia civilă nr. 500 din 27 iunie 2014, a admis apelul formulat de pârâta CNADNR SA Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 16979 din 13 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pe fond, a respins acţiunea reclamantei SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeş Piteşti, ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale a pârâtei.
A obligat intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de 44.787,57 RON.
Împotriva Deciziei civile nr. 500 din 27 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeş Piteşti, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare ca recurs la aceiaşi instanţă, în compunerea prevăzută de lege.
Înalta Curte, apreciază ca fiind fondat recursul reclamantei pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. vizând nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat decizia recurată faţă de prevederile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
În cauză se constată că în faza procesuală anterioară, în care a fost pronunţată decizia atacată, compunerea instanţei a fost cea prevăzută pentru soluţionarea apelului, aceasta fiind de altfel calea de atac soluţionată, aspect ce rezultă atât din dispozitivul sentinţei pronunţate în fond, cât şi din dispozitivul deciziei recurate.
Motivul de ordine publică invocat de instanţă privind nelegalitatea căii de atac soluţionată prin decizia atacată şi, implicit, nelegala compunere a instanţei care a pronunţat-o, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost introdusă pe rolul tribunalului la data de 13 aprilie 2012 şi are ca obiect pretenţii derivate din executarea unor contracte de execuţie lucrări aflate în sfera de reglementare a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare".
În privinţa proceselor începute anterior datei de 15 februarie 2013, aşa cum este cazul în prezenta cauză, normele de procedură, cuprinse în actele normative speciale cum este şi art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, se aplică în continuare în forma în vigoare existentă, până la data intrării în vigoare a NCPC, în condiţiile în care Legea nr. 76/2012 nu prevede în mod expres altă soluţie.
Aşadar, raportat la normele legale menţionate, instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva hotărârii instanţei de fond a dat acesteia o calificare eronată, pronunţând astfel o hotărâre cu încălcarea principiului legalităţii căilor de atac prevăzute de art. 129 din Constituţia României, a normelor imperative privind alcătuirea instanţei, respectiv de art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a principiului de drept procesual potrivit căruia hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Astfel, în considerarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată într-o cale de atac neprevăzută de legea specială aplicabilă litigiului şi, implicit, de către un complet constituit într-o compunere greşită, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, calea de atac prevăzuta împotriva hotărârii instanţei de fond este recursul care se soluţionează în complet de trei judecători, în compunerea prevăzută de art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
În raport de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 raportat la art. 299 şi art. 312 alin. (1) şi 2 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeş Piteşti, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare ca recurs la aceiaşi instanţă, în compunerea prevăzută de lege, soluţie ce face inutilă examinarea excepţiilor şi criticilor formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC M.I. SPRL filiala Argeş Piteşti împotriva Deciziei civile nr. 500 din 27 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Casează decizia recurată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca recurs la aceiaşi instanţă, în compunerea prevăzută de lege.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2015. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 803/2015. Civil. Pretenţii. Sechestru... → |
|---|
