ICCJ. Decizia nr. 806/2015. Civil. Acţiune în constatare. Pretenţii. Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 806/2015

Dosar nr. 18099/3/2011

Şedinţa publică de la 12 martie 2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 10 martie 2011 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta SC C. & A.L.F. SRL a chemat în judecată pârâta SC E. SRL solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate denunţat unilateral Contractul de prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 încheiat între părţi şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.654.116,6 RON, reprezentând despăgubiri pentru denunţarea unilaterală a contractului de servicii menţionat, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC E. SRL a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 110.551 RON în temeiul art. 1092 alin. (1) C. civ. precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare a acţiunii formulată în cauză la 11 octombrie 2012, reclamanta SC C. & A.L.F. SRL a arătat că prin primul capăt de cerere solicită să se constate încetarea Contractului de prestări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 ca urmare a denunţării unilaterale de către SC E. SRL, natura cererii fiind „în constatare", iar valoarea contractului de prestări servicii este 1.241.098 RON.

Prin încheierea pronunţată la 2 mai 2012, în Dosarul nr. 15025/3/2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii reclamante, faţă de care societatea reclamantă a fost citată prin reprezentantul legal desemnat în procedura insolvenţei, CLI. S.C.T.C., iar acesta şi-a însuşit acţiunea reclamantei.

Prin Sentinţa civilă nr. 4692 pronunţată la 6 iunie 2013 în Dosarul nr. 18099/3/2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată şi a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâtă, ca netimbrată, luând act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă tribunalul a reţinut că între reclamanta SC C. & A.L.F. SRL, în calitatea de prestator şi pârâta SC E. SRL, în calitatea de beneficiar s-a încheiat Contractul de pretări servicii nr. 20081 din 20 martie 2008 având ca obiect prestarea de servicii profesionale în vederea elaborării, efectuării şi completării proiectului de investiţii pentru obţinerea de finanţare din fonduri FEADR, pentru activităţi de creştere a valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (Măsura 123), în conformitate cu tema de proiectare, criteriile generale de eligibilitate, normale şi procedurile impuse de programul de finanţare şi/sau autorităţile contractante pentru proiectul „Extindere Fabrică de Procesare Legume" - Ilfov, oraş Pantelimon, şos. C. (art. 1 din Contract).

La art. 3, 4 şi 5 din Contractul nr. 20081 din 20 martie 2008 s-a prevăzut că prestatorul va furniza serviciile prevăzute la art. 1 şi detaliate în Anexa 1 a contractului începând cu data semnării contractului, până la finalizarea contractului cu autoritatea contractantă, că lucrările se vor executa în patru exemplare, beneficiarul având dreptul să formuleze obiecţii în scris cu privire la conţinutul proiectului. Prin Anexa nr. 1 la Contract, părţile au detaliat care sunt activităţile pe care le va întreprinde prestatorul pentru realizarea cu succes a obiectivelor contractului. La art. 6 din Contract s-a prevăzut că preţul serviciilor contractate este de 8% din valoarea totală a proiectului, la care se adaugă TVA, iar potrivit prevederilor art. 7 din Contract beneficiarul s-a obligat să plătească preţul după cum urmează: a) -10% din valoarea totală a proiectului la data prezentării studiului de fezabilitate; b ) - 70% la data aprobării proiectului şi a semnării contractului de finanţare şi c) -20% la data depunerii ultimei cereri de plată. Părţile au convenit ca plata să fie făcută de beneficiar în termen de 3 zile de la data primirii facturii fiscale, în cazul depăşirii acestui termen, beneficiarul datorând penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea restantă. Părţile au stabilită că, în cazul în care beneficiarul renunţă la obiectul contractului înainte de finalizarea lui, acesta va achita prestatorului 30% din valoarea proiectului, iar în cazul în care între data semnării contractului şi data depunerii cererii de finanţare intervin modificări legislative, procedurale, epuizarea bugetului sau alte cauze care împiedică obţinerea finanţării, dar care nu ţin de culpa prestatorului, beneficiarul va achita pentru munca prestată numai suma prevăzută la art. 7 pct. a). Potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 123 - Creşterea valorii adăugate a produselor agricole forestiere (Cap. 3), material publicat de APDRP şi care cuprinde regulile pentru pregătirea întocmirea şi depunerea proiectului de investiţii precum şi modalitatea de selecţie aprobare şi derulare a proiectului pentru care se solicită finanţarea, accesarea fondurilor nerambursabile acordate pentru creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, obţinerea fondurilor nerambursabile pentru implementarea unui proiect presupune urmarea mai multor etape şi anume: 1. completarea, depunerea şi verificarea dosarului de finanţarea, etapă care include: a) completarea cererii de finanţare inclusiv a anexelor conform modelului standard; b) depunerea dosarului cererii de finanţare de către responsabilul legal precizat în cererea de finanţare sau de către împuternicitul cu procură legalizată; c) verificarea dosarului cererii de finanţare de către APDRP (verificarea conformităţii cererii de finanţare şi a anexelor acesteia pe baza Fişei de verificare; verificarea eligibilităţii cererii de finanţare; verificarea în teren a cererilor de finanţare; selecţia proiectelor; 2. contractarea fondurilor; 3. achiziţiile (demararea procedurilor de achiziţii de către beneficiar începând cu data primirii notificării de selecţie a proiectului); 4. plata. Din depoziţiile martorilor B.G. şi G.O.R. coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reţinut că martorele au depus împreună la OJPDRP - Ilfov, la data de 29 august 2008, cererea de finanţare a Proiectului „Extindere Fabrică de Procesare Legume" împreună cu documentele menţionate în Opisul depus la dosar. La data de 5 septembrie 2008, a fost efectuată vizita în teren a experţilor OJPDRP- Ilfov, la amplasamentul investiţiei, iar în urma acestei vizite nu s-au solicitat beneficiarului informaţii suplimentare cu privire la Proiect, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din depoziţia martorelor B.G. şi G.O.R. La data de 12 septembrie 2008, a fost înregistrată la OJPDRP - Ilfov sub nr. 668 din 12 septembrie 2008 cererea pârâtei E. prin care a solicitat aprobarea renunţării la cererea de finanţare (cu restituirea exemplarului original al cererii de finanţare) pentru proiectul „Extindere Fabrică de Procesare Legume", având nr. de înregistrare F xxxxx, depus în sesiunea august 2008 la OJPDRP - Ilfov.

Tribunalul a constatat că această cerere de renunţare la finanţarea proiectului a fost semnată de către reprezentantul legal al pârâtei privind Proiectul, d-na B.G. Susţinerile martorei B.G., în sensul că exemplarul original al cererii de finanţare şi al proiectului au fost ridicate de reprezentantul de atunci al reclamantei, G.O.R., sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de restituire a exemplarului original al cererii de finanţare, semnat de către B.G., Adresa nr. 1593 din 18 decembrie 2012 a OJPDRP- Ilfov depoziţia martorei G.O.R. şi răspunsul reclamantei la interogatoriu.

Tribunalul a reţinut însă din declaraţia martorei B.G. coroborată cu corespondenţa purtată între părţi că pârâta a renunţat la cererea de finanţare a proiectului la sfatul reprezentantului reclamantei, G.O.R., întrucât nu deţinea autorizaţia pentru mediu, proiectul urmând să fie în sesiunea următoare, după obţinerea acestei autorizaţii.

Tribunalul a mai reţinut că între pârâtă şi reprezentantul reclamantei G.O.R., existau relaţii de încredere, având în vedere că aceasta acorda pârâtei şi asistenţă juridică, în calitatea de avocat, fiind greu de crezut că cererea de finanţare a proiectului a fost retrasă fără ca beneficiarul să ceară sfatul consultantului său. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta, care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei Proiectului a depus la dosar doar adeverinţa/dovada că a iniţiat procedura pentru obţinerea acordului pentru mediu şi fişa tehnică de mediu. Conform menţiunilor din Fişa tehnică pentru obţinerea Acordului de mediu în vederea emiterii Acordului unic s-a acordat aviz favorabil în vederea emiterii acordului unic, cu următoarele condiţii: solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu şi amenajarea ca spaţiu verde a minim 20% din suprafaţa terenului. în ceea ce priveşte acordul de mediu, Ghidul solicitantului conţine o atenţionate potrivit căreia, în cazul în care solicitantul prezintă, la depunerea Cererii de Finanţare, numai dovada că a iniţiat procedura de obţinere a acordului de mediu, după verificarea eligibilităţii şi selectarea proiectului, acesta nu se contractează până la depunerea acordului de mediu la sediu Autorităţii Contractante. Durata maximă în care proiectul rămâne în aşteptare este de maxim 3 luni în cazul în care proiectul nu necesită studiu de impact sau de maxim 6 luni în cazul în care proiectul necesită studiul de impact, după data notificării de selectare a proiectului. În caz de neprezentare în termenele invocate în Notificarea de selecţie, respectiv de 3 luni sau de 6 luni a documentelor de către Beneficiar sau în cazul în care acesta se regăseşte înregistrat în evidenţele APDRP cu debite sau nereguli, APDRP îşi rezervă dreptul de a nu semna contractul de finanţare. În condiţiile în care planul de fezabilitate a fost depus la dosarul de finanţare fără a fi prezentat în prealabil pârâtei, iar în dosarul de finanţare nu a fost depus acordul de mediu ci doar dovada iniţierii procedurii pentru obţinerea acestuia, exista posibilitatea întârzierii sau chiar a pierderii finanţării proiectului în cazul în care s-ar fi constatat nereguli de către APDRP sau acordul de mediu nu ar fi fost obţinut în termenul menţionat în Ghidul solicitantului. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâta a obţinut Autorizaţia pentru mediu nr. 277 abia la data de 9 octombrie 2008, că următoarea sesiune de depunere a cererilor de finanţare a avut loc în noiembrie - decembrie 2008 astfel că, perspectiva obţinerii cu întârziere a finanţării Proiectului a determinat pârâta să demareze ridicarea construcţiei, urmând ca proiectul să fie adaptat acestei noi situaţii şi să fie formulată o nouă cerere de finanţare. În această împrejurare pârâta a încheiat cu SC E.C. SRL Contractul de execuţie lucrări nr. 58 din 29 septembrie 2008 având ca obiect „Extindere hală procesare legume fructe - faza 1", lucrările de construire începând abia după obţinerea autorizaţiei de construire, respectiv în noiembrie 2009, conform depoziţiei martorului E.I.P. şi autorizaţiei de construire din data de 21 noiembrie 2008. Afirmaţia reclamantei în sensul că, până la data de 19 ianuarie 2009 nu a mai existat nicio comunicare între ea şi pârâtă astfel că, a emis factura proformă pentru suma de 4.654.116,6 RON reprezentând penalităţi pentru renunţarea unilaterală la contractul de prestări servicii nu a fost reţinută, având în vedere corespondenţa purtată între părţi şi faptul că reclamanta a emis factura fiscală nr. 1120 din 13 octombrie 2008 pentru serviciile prestate în luna octombrie, noiembrie decembrie şi ianuarie 2009, factura fiind achitată la data de 3 noiembrie 208. Nici susţinerea reclamantei în sensul că pârâta a denunţat contractul prin Adresa din data de 25 septembrie 2009 nu a fost reţinută, întrucât instanţa a înlăturat acest înscris, constatându-se în urma verificării de scripte că nu este semnat de reprezentantul pârâtei d-na G.M. De altfel, înscrisul în cauză datat - 25 septembrie 2009, nici nu avea cum să fie semnat de d-na G.M., în condiţiile în care aceasta a decedat la data de 22 august 2009, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar.

Tribunalul a reţinut din considerentele Deciziei comerciale nr. 548 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială că adresa datată - 25 septembrie 2009, nu a fost depusă în Dosarul nr. 8872/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, deşi reclamanta CYROM a invocat faptul că deţine împotriva pârâtei E. creanţa în sumă de 4.654.116, 6 RON pentru care a emis factura proformă din data de 10 ianuarie 2009, reprezentând 30% din valoarea proiectului, ca urmare a renunţării pârâtei la obiectul contractului de prestări servicii. Faptul că Proiectul a fost depus la OJPDRP - Ilfov în sesiunea din august 2008, fără să existe autorizaţia de mediu, fapt ce a determinat retragerea cererii de finanţare, cu consecinţa întârzierii obţinerii finanţării, nu poate fi imputat decât reclamantei care s-a obligat să presteze servicii profesionale în vederea elaborări, efectuării şi completării proiectului de investiţii în conformitate cu criteriile de eligibilitate, normele şi procedurile impuse de programul de finanţare. De asemenea, potrivit Anexei 1 la Contract, reclamanta s-a obligat să realizeze modificările solicitate de beneficiar, şi să facă orice alte activităţi specifice necesare finalizării cu succes a proiectului, nefiind prevăzut un termen pentru îndeplinirea acestor obligaţii.

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută denunţarea unilaterală a contractului de către pârâtă, astfel că, tribunalul a respins primul capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului ca urmare a denunţării unilaterale de către pârâtă, ca neîntemeiată.

Tribunalul a respins ca neîntemeiat şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.654.116,6 RON, în temeiul clauzei inserate la art. 7 alin. (3) din Contract, întrucât reclamanta nu a dovedit prin probele administrate nici fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligaţii asumate, nici prejudiciul pretins şi nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe civile reclamanta SC C. & A.L.F. SRL, prin administrator judiciar CM S.C.T.C., a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 302 din 7 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod întemeiat tribunalul a apreciat că pârâta a retras cererea de finanţare depusă la OJPDRP - Ilfov la sfatul reprezentantului reclamantei, O.G., în raport cu lipsa la acel moment din documentaţia aferentă cererii a autorizaţiei de mediu.

În acest sens s-a reţinut că obţinerea autorizaţiei respective constituia o obligaţie asumată prin contractul de servicii ce trebuia îndeplinită de reclamantă. Aceasta în condiţiile în care, potrivit art. II din contractul părţilor, obiectul acestuia l-a constituit prestarea de către reclamantă de servicii profesionale în vederea elaborării, efectuării şi completării proiectului de investiţii pentru obţinerea de finanţare din fonduri FEADR, măsura 123, în conformitate cu tema din proiectare, criteriile generale de eligibilitate şi proceduri impuse de programul de finanţare şi/sau autorităţile contractante pentru proiectul „Extindere hală procesare legume". Părţile nu au stabilit în contract un termen final pentru executarea serviciilor de către reclamantă, menţionând expres doar în general prestarea serviciilor până la finalizarea contractului (de finanţare) cu autoritatea contractantă. În contextul începerii executării contractului de servicii ambele părţi au convenit ca depunerea pentru aprobare a dosarului de finanţare a proiectului la APDRP - OJPDRP Ilfov să se facă în sesiunea din august 2008. Aceasta în legătură cu interesul pârâtei de a începe lucrările de construire încă din toamna anului 2008, din mai multe motive proprii. în sesiunea respectivă la OJPDRP - Ilfov a fost efectuată vizita în teren, la amplasamentul investiţiei şi a fost analizată cererea de finanţare depusă, inclusiv anexele conform modelului standard, aceasta fiind declarată conformă, însă cu menţiunea că lipseşte autorizaţia de mediu dar s-a iniţiat procedura pentru obţinerea acordului de mediu. În mod legal, într-o astfel de situaţie proiectul de finanţare nu este încă declarat eligibil - apt de a fi aprobat urmând să se încheie contractul de finanţare - rămânând teoretic, în aşteptare, urmând să se decidă asupra aprobării/respingerii dosarului în măsura în care se prezintă sau nu autorizaţia de mediu. În fapt, însă evoluţia către acest deznodământ apare ca fiind incertă - neputându-se anticipa timpul necesar pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, iar următoarea sesiune pentru analiza dosarelor de finanţare era stabilită în luna noiembrie 2008. În această situaţie, astfel cum rezultă din corespondenţa părţilor şi declaraţiilor de martori date în cauză, reprezentantul reclamantei a determinat pârâta să retragă cererea de finanţare pentru a fi depusă în sesiunea următoare pentru când se putea asigura şi obţinerea autorizaţiei de mediu. Toate acestea nu au însemnat nicidecum că pârâta ar fi avut în vedere denunţarea unilaterală a contractului de servicii, reţinând că la acest moment al executării contractului reclamanta a fost prima care s-a aflat în culpă faţă de cealaltă parte contractantă, pârâta, din cauza neasigurării obţinerii autorizaţiei de mediu în timp util în raport cu sesiunea din august 2008, deoarece nu se poate considera că ar fi asigurat servicii profesionale, cum s-a angajat, faţă de neobţinerea acestei autorizaţii la momentul oportun convenit de părţi. Nu constituie o dovadă legală în sensul denunţării unilaterale a contractului de către pârâtă nici adresa emisă de aceasta la data de 25 septembrie 2009. Reclamanta nu a probat în mod concludent că data de emitere menţionată în adresă ar constitui o eroare materială, iar data reală ar fi 25 septembrie 2008 (nici recipisa F.C.E. ataşată neatestând că obiectul trimiterii a fost această adresă), astfel că în mod legal tribunalul a înlăturat acest înscris din dosar, în cadrul procedurii de verificare de scripte, pentru faptul că adresa nu putea fi semnată de reprezentanta pârâtei G.M. la data de 25 septembrie 2009, când persoana respectivă era decedată. Nu are legătură în sine în mod direct, sub aspect probatoriu, cu o denunţare unilaterală, nici încheierea de către pârâtă a unui contract de construire cu o terţă persoană.

S-a reţinut că motivul nedovedirii denunţării unilaterale este suficient pentru aprecierea ca neîntemeiat a capătului 2 de cerere şi aceasta în planul răspunderii contractuale, la care se raportează o clauză penală de natura celei prevăzute de art. 7 alin. (3) din contract şi chiar dacă s-ar considera îndeplinite prejudiciul şi legătura de cauzalitate prin voinţa părţilor exprimată în formularea clauzei în discuţie.

Pe lângă acest considerent tribunalul a mai reţinut şi că prin Decizia comercială nr. 548 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prevederea din art. 7 alin. (3) din contract nici nu îndeplineşte cerinţele unei clauze penale, pentru motivele menţionate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. & A.L.F. SRL invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei de fond şi admiterea cererii.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

- În mod nelegal s-a reţinut faptul că cererea de retragere de la finanţare s-a făcut la îndemnul reprezentantului reclamantei. Acest argument al instanţei de apel şi de fond s-a bazat pe depoziţia martorei B.G. şi pe o pretinsă corespondenţă dintre reclamantă şi pârâtă. În speţă există o cerere prin care pârâta a notificat renunţarea la proiectul de finanţare şi a solicitat restituirea dosarului. Faţă de existenţa acestui înscris, în mod nelegal, instanţele şi-au fundamentat soluţia pe declaraţia martorei. în ce priveşte cea de-a doua pretinsă probă pe care atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond şi-au fundamentat soluţia, respectiv o pretinsă corespondenţă între părţi din care ar fi rezultat o decizie a reclamantei de a determina pârâta să renunţe la proiectul de finanţare se observă că ambele instanţe au interpretat greşit. Astfel, examinând conţinutul acestora rezultă, pe de-o parte, că nu există nicio expresie prin care recurenta să fi susţinut retragerea proiectului de către pârâtă ci erau prezentate variante asupra opţiunilor de soluţionare a proiectului rezultând că instanţele au interpretat greşit conţinutul corespondenţei care constă în variante de soluţionare a proiectului de finanţare cu o pretinsă decizie a recurentei de renunţare la proiect de către pârâtă. Sub un al doilea aspect din înscrisurile depuse la doar recurenta a tăgăduit întotdeauna faptul că respectiva corespondenţă îi aparţine, situaţie în care instanţa era ţinută să dispună verificarea acestora.

- Atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au reţinut parcurgerea fazei privind vizita în teren referitor la amplasamentul investiţiei ocazie cu care s-a declarat conformă situaţia de fapt din teren cu conţinutul cererii şi a proiectului de finanţare. Fără niciun temei legal atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au reţinut că proiectul de finanţare nu era încă declarat eligibil la momentul la care s-a făcut vizita în teren. Instanţele de apel şi de fond au pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a normelor adoptate de ADPRP care reglementau doar posibilitatea depunerii unei dovezi de declanşare a procedurii de emitere a avizului de mediu astfel că nelegal s-a reţinut o pretinsă culpă a recurentei.

- Motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - când instanţa a încălcat formele de procedură şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte înlăturarea adresei datată 25 septembrie 2009. în mod nelegal a fost aplicată procedura de verificare de scripte fiind încălcat şi aplicat greşit art. 178 C. proc. civ., art. 1178 C. civ. în speţă recurenta a susţinut că textul din art. 7 din contract reprezintă o clauză de dezicere iar instanţa de apel s-a pronunţat pe clauză penală.

Intimata SC E. SRL a formulat întâmpinare solicitând în principal anularea cererii de recurs, în temeiul art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs.

Recursul este nefondat.

Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă ce se fundamentează raportat la dezvoltarea în fapt pe prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. reglementează situaţia, când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Această critică, este nefondată întrucât formele de procedură la care se referă art. 304 pct. 5 vizează regulile de procedură cu privire la judecarea unei cauze iar nu modalitatea în care instanţa a administrat şi valorificat conţinutul probaţiunii administrată în cauză, inclusiv în cadrul procedurii verificării de scripte. Instanţele de fond şi de apel au procedat corect la administrarea probelor, fiind libere să aprecieze asupra concludentei acestora şi asupra relevanţei pe fondul cauzei.

În realitate recurenta nu a fost mulţumită de modul de stabilire de către instanţa de apel a situaţiei de fapt în urma verificării de scripte şi aprecierii pertinenţei şi concludentei celorlalte probe administrate astfel că nu sunt întrunite cerinţele prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii.

Decizia nu cuprinde considerente contradictorii, în ceea ce priveşte eligibilitatea proiectului de finanţare, argumentele conducând în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv, cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat în situaţia când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Se constată sub acest aspect că, criticile recurentei relevă pe de o parte, o interpretare greşită a textului din art. 7 din contractul de prestări servicii, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se vor analiza din această perspectivă.

Pe de altă parte criticile relevă o greşită apreciere a situaţiei de fapt, din perspectiva depoziţiei martorei B.G., a corespondenţei dintre reclamantă şi pârâtă cu privire la retragerea de la finanţare şi la culpa în executarea contractului ceea ce excede analizei instanţei de recurs.

Din această perspectivă se reţine că situaţia de fapt riguros stabilită de instanţa de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului.

Rezultă fără echivoc că recurenta a invocat aceste critici cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În mod judicios instanţa de apel a apreciat faţă de starea de fapt reţinută că reclamanta nu a dovedit fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate şi că reclamanta este cea care nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile stabilite prin contract.

Instanţa de apel a aplicat corect legea şi contractul dintre părţi reţinând faptul că cererea de retragere de la finanţare s-a făcut la sfatul reprezentantului reclamantei, din cauza neasigurării obţinerii autorizaţiei de mediu în timp util în raport cu sesiunea din august 2008 şi că obţinerea acesteia constituia o obligaţie asumată prin contractul de servicii de către reclamantă.

Instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect art. 7.3 din contract, art. 1191 C. civ., reţinând neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor legale pentru a interveni răspunderea contractuală a pârâtei (fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia).

În mod legal, instanţa de apel a reţinut că motivul nedovedirii denunţării unilaterale este suficient pentru aprecierea ca neîntemeiat a capătului doi de cerere în planul răspunderii civile contractuale şi faţă de cele statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia comercială nr. 548 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că prevederile art. 7 alin. (3) din contract sunt inoperante în cauză.

Susţinerea recurentei în sensul că pârâta a denunţat contractul prin Adresa din data de 25 septembrie 2009, corect nu a fost reţinută, întrucât instanţa a înlăturat acest înscris constatând în urma verificării de scripte că nu este semnat de reprezentantul pârâtei.

Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. & A.L.F. SRL prin administrator judiciar - Cabinet de insolvenţă S.C.T.C. împotriva Deciziei civile nr. 302 din 7 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 806/2015. Civil. Acţiune în constatare. Pretenţii. Recurs