ICCJ. Decizia nr. 832/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 832/2015
Dosar nr. 3667/105/2009
Şedinţa publică din 20 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3667/105/2009, reclamanţii G.V. şi G.M.A. au chemat în judecată pe pârâţii Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova şi preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, formulând contestaţie împotriva Hotărârii din 15 iunie 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor com. Păuleşti, jud. Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună acordarea despăgubirilor în cuantum de 100 euro/mp pentru suprafaţa de teren de 372 mp ce urmează a fi expropriată; cu cheltuieli de judecată .
În susţinerea acţiunii, reclamanţii au învederat instanţei că prin Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova din 29 aprilie 2009 poziţia nr. 12 Anexa 2 s-a dispus exproprierea pentru lucrarea de utilitate publică de interes judeţean „Drum judeţean de centura D.J. 236, judeţul Prahova” a suprafeţei de 372 mp.
Terenul expropriat a fost dobândit de reclamanţi conform actului de vânzare cumpărare autentificat din 15 iunie 2005 de B.N.P., N.A., se află situat în com. Păuleşti, fiind identificat cu nr. cadastral şi nr. de carte funciară.
Prin Hotărârea din 15 iunie 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor com. Păuleşti, jud. Prahova, au fost stabilite despăgubiri de 19 euro/mp, sumă ce, au arătat reclamanţii, nu reflectă valoarea reală a imobilului şi nici a prejudiciului creat prin exproprierea terenului de 372 mp
Reclamanţii au arătat că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi din daunele aduse proprietarului. Se susţine că preţul real cu care s-au vândut, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, a fost de aproximativ 100-150 euro/mp.
Au mai arătat reclamanţii că la stabilirea despăgubirilor trebuia să se aibă în vedere faptul că terenul este situat în aproprierea zonei comerciale C., M., P., B., ceea ce aduce un plus de valoare proprietăţii. De asemenea, acelaşi preţ de 19 euro/mp a fost acordat pentru toate suprafeţele expropriate, fără a se ţine seama de distanţa acestora faţă de municipiul Ploieşti sau de zona comercială.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Intimatul Consiliul Judeţean Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, fiind invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Prahova, şi având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, solicitându-se introducerea în cauză a judeţului Prahova în calitate de expropriator.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că prin procesul verbal încheiat de Comisia de Plată a despăgubirilor com. Păuleşti, conform raportului de evaluare întocmit de expert N.V.C., s-a stabilit că valoarea terenului, declarat ca fiind de utilitate publică, este de 29.927 lei, preţ de piaţă determinat prin metoda comparaţiei directe.
La termenul de judecată din 18 februarie 2010, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Prahova, constatând că, în cauză Judeţul Prahova prin preşedinte, are calitate procesuală pasivă.
Instanţa a încuviinţat părţilor efectuarea unei expertize privind evaluarea proprietăţii imobiliare, raportul fiind întocmit de expert D.L., cu participarea experţilor consilieri C.C. pentru reclamanţi şi M.I. pentru intimaţi.
De asemenea, în cauză s-a mai efectuat un raport de expertiză specialitatea construcţii feroviare, drumuri şi poduri, de către expert tehnic A.T.V., pentru evaluarea costului de proiectare şi execuţie privind amenajarea drumului de acces D.J. 236 de cca. 115 m lungime, conform certificatului de urbanism emis de Primăria com. Păuleşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2706 din 11 noiembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii H.V. şi G.M.A., în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova şi preşedintele Consiliului Judeţean Prahova. A fost modificată în parte Hotărârea Comisiei de Plată a despăgubirilor - com. Păuleşti, jud. Prahova din 15 iunie 2009, în sensul că a stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum de 41.614 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat situat în com. Bărcăneşti, având suprafaţa de 372 mp, conform raportului de expertiză tehnică evaluare proprietate imobiliară - punct de vedere comun al experţilor D.L. şi C.C.
A fost obligat intimatul Judeţul Prahova - prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova la plata către reclamanţi a sumei de 2.407,2 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 63 din 15 iunie 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor constituită la nivelul com. Păuleşti, jud. Prahova, s-a constatat că reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii în suprafaţă de 372 mp situat în com. Păuleşti, jud. Prahova, dispunându-se plata sumei de 29.927 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, liber de construcţii.
Referitor la modalitatea în care reclamanţii au devenit proprietarii suprafeţelor expropriate, tribunalul a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2005 de B.N.P., N.A., aceştia au cumpărat un teren arabil în suprafaţă totală de 5.000 mp având amplasamentul în extravilanul com. Păuleşti, jud. Prahova.
Instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 198/2004 în art. 6, prevede că asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Acţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 6 din lege, fapt ce rezultă din art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004. Textul stabileşte conţinutul hotărârii, iar la lit. h) este prevăzută menţiunea „calea de atac împotriva hotărârii şi termenul în care poate fi exercitată”.
Sesizată fiind cu contestaţie împotriva hotărârii, instanţa are competenţa de a verifica temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral şi că poate fi revocată de organul emitent, conform art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude soluţia anulării ei parţiale, cu privire la cuantumul despăgubirii.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale evocate, acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Prin urmare, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi, că la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Sintagma „preţul cu care se vând”, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială” defineşte preţul de piaţă, anume preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experţi, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind desemnaţi: expertul D.L. de către instanţă, expertul C.C., propus de reclamanţi şi, expertul M.I., propus de intimaţi.
Concluziile celor trei experţi cu privire la preţul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul D.L. (desemnat de către instanţă) a determinat o valoare a despăgubirii de 92,45 lei/ mp, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 41.614 lei; expertul C.C., (propus de reclamanţi) a achiesat la valoarea stabilită de expertul D.L., iar .expertul M.I. a stabilit un cuantum al despăgubirii de 92,45 lei/mp, dar aplicând o altă formulă de calcul, a rezultat o valoare totală a despăgubirii de 36.111 lei.
Din analiza raportului de expertiză, tribunalul a observat că evaluarea s-a realizat cu luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricţii legale, condiţii de finanţare, condiţii de vânzare, condiţiile pieţii, localizare-orientare, topografie, utilizare.
Instanţa de fond a că preţul estimat de expertul D.L. (desemnat de instanţă), reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru reclamanţi, în raport de caracteristicile terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com. Păuleşti, raportat la categoria de folosinţă, la utilităţile de care dispune, implicit şi la accesibilitatea la transportul în comun.
Astfel, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, instanţa de fond în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 cu aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a modificat în parte Hotărârea Comisiei de Plată a despăgubirilor com. Păuleşti, jud. Prahova din 15 iunie 2009, stabilind că reclamanţii au dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum de 41.614 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat situat în com. Bărcăneşti, având suprafaţa de 372 mp., conform raportului de expertiza tehnică evaluare proprietate imobiliară - punct de vedere comun al experţilor D.L. şi C.C.
În baza art. 274 C. proc. civ., intimatul Judeţul Prahova - prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, a fost obligat la plata către reclamanţi a sumei de 2.407,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel pârâţii Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova şi preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâţii au arătat că în ce priveşte expertiza efectuată în cauză, au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a susţinut că pentru calcularea preţului real, expertul desemnat de instanţă trebuia să facă demersuri la Primăria com. Păuleşti şi la Camera Notarilor Publici Prahova, pentru a se comunica preţurile la care s-au vândut terenuri din categoria arabil intravilan, din localitatea Păuleşti, întrucât la calcularea cuantumului despăgubirilor, trebuia să se ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
S-a mai arătat că, prin sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele ” conform practicii instanţei supreme şi Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie pe drumuri judeţene, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi, nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
S-a mai învederat că expertul nu a identificat preţurile obişnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din loc. Păuleşti, fiind de notorietate faptul că preţurile imobilelor au înregistrat o cădere considerabilă în ultimii ani şi, că în condiţiile în care exproprierea a fost parţială, expertul trebuia să precizeze dacă partea de imobil neexpropriată va dobândi un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în zonă.
În ce priveşte suma de 41.614 lei stabilită de instanţa de judecată prin omologarea punctului de vedere al expertului D.L., s-a susţinut că este prea mare faţă de scăderea continuă a preţurilor de vânzare-cumpărare pe piaţa imobiliară.
Din perspectiva celor expuse, pârâţii au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei noi expertize, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Reclamanţii G.V. şi G.M.A., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 1444 din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins apelul ca nefondat, fiind reţinute următoarele considerente:
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabileşte că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Instanţa de apel a reţinut astfel, că sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi, nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că singurele valori certe ale terenurilor din zona com. Păuleşti, sunt cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate în perioada emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 15 iunie 2009 de Consiliul Judeţean Prahova.
Instanţa de apel a constatat că singurul expert care a respectat criteriile reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, este expertul D.L., punctul de vedere al acesteia fiind însuşit prin raportare la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 de prima instanţă, în condiţiile în care acest expert a avut în vedere aspecte legate de dreptul de proprietate, de restricţiile legale, de localizare, topografie, utilizare şi respectiv de condiţiile de vânzare şi de preţul pieţii.
În aceeaşi idee, instanţa de apel a mai reţinut că la calculul valorii despăgubirilor, aşa cum au fost omologate de tribunal, s-au avut în vedere contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare, contracte încheiate în cursul anului 2009, anul în care s-a emis hotărârea de plată a despăgubirilor atacată în prezenta cauză, astfel că nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize, aşa cum s-a solicitat prin motivele de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel, vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurentul a arătat că, art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, legea-cadru generală în materie de expropriere, la care Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, stabileşte criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interesate şi, că la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa urmând să compare rezultatul expertizei cu pretenţiile formulate de părţi.
Or, susţine recurentul, pentru determinarea preţului de piaţă, experţii nu au avut în vedere tranzacţii concrete, raportându-se la oferte de tranzacţionare, pentru terenuri similare sau comparabile, că în mod greşit ambele instanţe, au valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în condiţiile în care acest raport nu reflectă preţul de vânzare a imobilelor, întrucât nu s-au avut în vedere preţurile din contractele autentice de vânzare-cumpărare.
Ca atare, susţine recurentul, pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se impunea ca datele din ofertele examinate să fie verificate şi prin prisma unor tranzacţii efective, care există pe piaţă, iar metoda pentru care au optat o parte din experţi, respectiv comparaţia directă doar cu oferte de vânzare, nu reflectă situaţia reală a preţurilor practicate pe piaţa imobiliară pentru a se putea dispune validarea raportului de expertiză efectuat în cauză.
În aceeaşi idee, recurentul învederează faptul că instanţa de apel avea posibilitatea să suplimenteze materialul probator, solicitând informaţii de la primăria în raza căreia se află situat imobilul, sau de la camera notarilor publici. Or, neprocedând în această modalitate, susţine recurentul, instanţa a înlăturat criteriul legal de evaluare a despăgubirilor, preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Intimaţii prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru imobilul expropriat, Înalta Curte reţine următoarele.
La data înaintării acţiunii 27 iulie 2009, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
În acest context, instanţa de judecată este chemată să verifice în ce măsură au fost respectate criteriile de evaluare a imobilelor expropriate, respectiv să stabilească dacă despăgubirile acordate prin hotărârea de expropriere, sunt legale.
Prin urmare, legea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut in vedere de comisia de experţi numită de instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză.
Cum, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, rezultă fără posibilitate de echivoc, că experţii, precum şi instanţa, sunt obligaţi a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.(luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia).
Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară, sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele,” are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
„Preţul de piaţă” este considerat a fi preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Stabilirea preţului de piaţă, presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare a proprietăţii şi a prejudiciului cauzat expropriatului la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Astfel, o justă despăgubire presupune acordarea preţului pe care l-ar fi încasat proprietarul expropriat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind preţul pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit, astfel de terenuri, întrucât finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă şi justă despăgubire, dat fiind faptul că exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Astfel, valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinaţia lui, cât şi poziţionarea acestuia faţă de alte localităţi şi de căile de acces.
Or, din perspectiva celor expuse, este de reţinut că instanţa de apel, în respectarea dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, a apreciat în mod corect şi legal că, punctul de vedere comun exprimat de experţii D.L. şi C.C. , a avut în vedere preţurile din contracte autentice de vânzare cumpărare pentru imobile de acelaşi fel din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, în care se află şi imobilul din litigiu.
Ca atare, în condiţiile în care expertiza efectuată în cauză de experţii susmenţionaţi, a avut în vedere chiar preţuri rezultate din contracte autentice de vânzare cumpărare pentru imobile de acelaşi fel din unitatea administrativ -teritorială în care se află şi imobilul din litigiu, este nefondată susţinerea recurentului că stabilirea despăgubirilor s-a raportat doar la oferte de tranzacţionare şi, nu la contracte autentice de vânzare cumpărare pentru terenuri similare.
Cum, expertiza efectuată în cauză întruneşte cerinţele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel în mod legal şi corect a apreciat că nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize şi nici suplimentarea probatoriului.
Nemulţumirea legată de modalitatea în care instanţa apreciază concludenţa/neconcludenţa sau oportunitatea unei probe, nu se circumscrie cerinţelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în condiţiile în care aprecierea utilităţii probelor, prin prisma dispoziţiilor legale sus evocate, nu constituie obiect al controlului de legalitate.
Din perspectiva celor expuse, criticile recurentului legate de nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, sunt nu numai nefondate dar şi fără suport probator.
Cum, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 1444 din 4 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 847/2015. Civil → |
|---|
