ICCJ. Decizia nr. 976/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 976/2015
Dosar nr. 77737/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 01 aprilie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2014 pe rolul Judecătopriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 77737/301/2014, creditoarea B.C.R. S.A., prin împuternicita SC C.R.C.M.S. SA, a solicitat a solicitat învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 14 iunie 2008, modificat prin actele adiţionale încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din 30 iunie 2008 şi a contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6401 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 18898 din 10 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, în conformitate cu art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., cererea de învestire se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.
În speţă, creditor este SC B.C.R. SA, instituţie bancară care deţine agenţii, filiale şi sucursale pe tot teritoriul României iar titlul executoriu principal invocat este un contract de credit bancar încheiat prin sucursala din Craiova.
Cererea a fost adresată Judecătoriei sectorului 3, ca instanţă de la sediul central al instituţiei, deşi sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului, respectiv al filialei, sucursalei, agenţiei etc. în faţa căreia s-a născut obligaţia şi a fost semnat titlul, deci cel de la locul unde s-a întocmit şi predat efectiv titlul.
Textul art. 6401 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi interpretat simplist şi formalist, în sensul că toate titlurile emise pe teritoriul României se colectează şi apoi se investesc la instanţa în raza căreia se găseşte sediul central al instituţiei financiare bancare ori nebancare, unde nu s-a realizat efectiv activitatea de creditare, încheierea, predarea, executarea titlului, etc., instituţia centrală având, în principal, atribuţii administrative.
Cum, în speţă, este vorba de un contract de credit încheiat la Craiova, cu debitor din Craiova, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova.
Judecătoria Craiova, astfel învestită, prin sentinţa nr. 2595 din 26 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 77737/301/2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a trimis, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că sediul creditorului B.C.R. SA este în Bucureşti, sector 3, iar domiciliul debitorului D.M. şi cel a codebitoarei D.I.V. se află în Craiova.
Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente iar dispoziţiile art. 640¹ C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială alternativă, respectiv fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar, în speţă creditoarea SC B.C.R. SA a ales una dintre instanţele competente potrivit art. 640¹ C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii pentru considerentele care succed.
Obiectul sesizării instanţei îl constituie cererea de învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 14 iunie 2008, modificat prin actele adiţionale încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din 30 iunie 2008 şi a contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010, contracte încheiate de creditoarea B.C.R., cu sediul în Bucureşti, sector 3, prin reprezentanţii săi legali (contracte depuse în copie la filele 10-18 din Dosarul nr. 77737/301/2014 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti).
Potrivit art. 6401 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014, „ Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie ”, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol de lege ,,Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.”
Textul legal reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza finală a dispoziţiilor legale evocate vizează o altă situaţie - care însă nu se regăseşte în speţă - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.
Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ., „ Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.”
Acest text legal consacră posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.
Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu poate să se dezînvestească, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, aceste dispoziţii regăsindu-se, de altfel şi în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.
În speţă, creditoarea B.C.R., cu sediul în Bucureşti, sector 3, exprimându-şi dreptul de opţiune consacrat de art. 116 C. proc. civ., a învestit cu soluţionarea cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor de credit şi ipotecă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, instanţă care, în raport de textele legale menţionate, are competenţa să soluţioneze o asemenea cerere.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de art. 6401 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 şi art. 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionarea a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 14 iunie 2008, modificat prin actele adiţionale încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din 30 iunie 2008 şi a contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010, formulată de B.C.R. cu sediul în Bucureşti, sector 3, care a încheiat, în calitate de creditoare, contractele menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 977/2015. Civil → |
|---|
