ICCJ. Decizia nr. 977/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 977/2015
Dosar nr. 421/333/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 01 aprilie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 22 ianuarie 2015 sub nr. 421/333/2015, creditoarea D.I., a solicitat a învestirea cu formulă executorie a „Convenţiei încheiată în procedura divortului cu copii minori” autentificată din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 421/333/2015, Judecătoria Vaslui şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, în temeiul art. 640¹ alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, atât domiciliul debitorului cât şi cel al creditoarei sunt în Bucureşti, sectorul 3.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, astfel învestită, prin sentinţa civilă nr. 2146 din 18 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 421/333/2015 la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Vaslui şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a trimis, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, din verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B.D., domiciliul creditoarei este acelaşi cu cel indicat de aceasta în cererea de investire cu formulă executorie, respectiv în Vaslui şi, atât timp cât creditoarea a înţeles să opteze pentru instanţa de la domiciliul său pentru soluţionarea cererii de învestire, Judecătoria Vaslui este competentă să judece o astfel de cerere.
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Vaslui, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru considerentele care succed.
Obiectul sesizării instanţei îl constituie cererea de învestire cu formulă executorie a „Convenţiei încheiată în procedura divorţului cu copii minori” autentificată din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O., formulată de creditoarea D.I.
Potrivit art. 6401 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014, „ Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie ”, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol de lege,,Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.”
Textul legal reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza finală a dispoziţiilor legale evocate vizează o altă situaţie - care însă nu se regăseşte în speţă - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.
Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ., „ Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.”
Acest text legal consacră posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.
Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu poate să se dezînvestească, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, aceste dispoziţii regăsindu-se, de altfel şi în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.
În speţă, creditoarea D.I. a învestit Judecătoria Vaslui cu cererea de învestire cu formulă executorie a „Convenţiei încheiată în procedura divortului cu copii minori” autentificată din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O., indicându-şi domiciliul în Vaslui, jud.Vaslui, adresă cu care figurează şi în baza de date a D.E.P.A.B.D., începând cu data de 16 decembrie 2014, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 4 din Dosarul nr. 421/333/2015 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Astfel fiind, de vreme ce creditoarea D.I. şi-a exprimat dreptul de opţiune consacrat de art. 116 C. proc. civ. şi a învestit cu soluţionarea cererii de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu pe care îl deţine Judecătoria Vaslui, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul său, această instanţă are competenţa, în raport de textele legale menţionate, să soluţioneze o asemenea cerere.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de art. 6401 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 şi art. 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Vaslui, competenţa de soluţionarea a cererii formulate de D.I., de învestire cu formulă executorie a „Convenţiei încheiată în procedura divorţului cu copii minori” autentificată din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 976/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 981/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
