Anulare act. Sentința nr. 1766/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1766/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 5764/176/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1766/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. S. C.

GREFIER M. M.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant V. D. A., reclamant V. LETIȚIA și pe pârât S.C. V. R. SA, pârât S.C. V. R. SA - SUCURSALA A. I., având ca obiect anulare act, pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în data de 16.04.2013 când instanța a amânat pronunțarea la 23.04.2013, pentru a se depune concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față .

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 31.08.2012 sub nr._, reclamanții V. D. A. și V. LETIȚIA au chemat în judecată pe pârâtele S.C. V. R. SA și S.C. V. R. SA - SUCURSALA A. I., solicitând:

I. Să se constate abuzive clauzele de la pct.5 lit.a din convenția de credit nr._/12.12.2007, încheiat cu pârâtele și pct. 3.5 din condițiile generale ale convenție, referitoare la comisionul de risc, transformat ulterior în comision de administrare, precum și de la pct. 3 lit. d) din „condițiile speciale ale convenției” referitoare la data ajustării dobânzii și pct.3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției referitoare la dobânda anuală efectivă (D.);

II. Să se constate că prin act adițional, pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc, prevăzut de pct.5 lit. a, în comision de administrare;

III. Să constatați abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare;

IV. Să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare;

V. Să fie obligate pârâtele în solidar să restituie sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc și comision de administrare, începând cu luna septembrie 2009 până la data introducerii acțiunii în cuantum de 3570,59 CHF și în continuare până la restituirea efectivă a acestora, precum și dobânda legală;

VI. Să fie obligată pârâta de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să pună la dispoziție reclamanților actul adițional la convenției, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.

VII. Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art.274 C.proc.civ.

În motivarea cererii, au arătat că au încheiat cu . Sucursala A. I. convenția de credit nr._/12.12.2007, având ca obiect credit în valoare de 52.000 CHF pentru nevoi personale, cu ipotecă constituită pe imobilul proprietate personală, situat administrativ în Cluj N., .-24, ., cu o perioadă & rambursare de 240 de luni de la data încheierii convenției. b

Reclamanții mai arată că din momentul în care au încheiat această convenție, au acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul încheiat fiind unul de adeziune, clauzele cuprinse de acesta fiind prestabilite de împrumutător, fără a avea posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. y

La pct.3 lit.d) din „condițiile speciale ale convenției” se face referire la data ajustării dobânzii, iar la pct.3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției se face referire dobânda anuală efectivă (D.). s

Astfel, cu toate că dobânda curentă s-a stabilit ca fiind fixă, în cuantum de 4,25% pe din interpretarea clauzei de la pct.3 lit.d), banca își rezervă dreptul de a revizui structura rata dobânzii în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii.

La pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției, se stipulează că poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile prevăzute de secțiunea 10 „Costuri suplimentare” cu toate că dobânda prevăzută în Convenție a fost stabilită ca fiind fixă.,

Clauzele prevăzute la pct.3 lit.d) „DATA AJUSTĂRII DOBÂNZII" din „condițiile speciale ale convenției” și la pct. 3.10 D. (dobânda anuală efectivă) din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției sunt abuzive pentru că îi dau dreptul băncii să modifice unilateral contractul fără a avea un motiv clar și întemeiat care să fie precizat în contract, încălcându-s astfel dispozițiile Legii 193/2000.

Sub un alt aspect, această clauză contractuală este și contrară prevederii art.1 alin. 1 din Lg 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, conținutul ei fiind confuz și echivoc prin aceea că nu se definește sintagma „schimbare semnificativă pe piața monetară”.

La punctul 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.5 din condițiile genera ale convenției, a fost stabilit comisionul de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zi de scadență pe toată perioada de derulare a Convenției de Credit. Comisionul de risc a fost prevăzut în Convenția de credit fără să se specifice ce reprezintă și ce riscuri acoperă ace comision.

De asemenea reclamanții arată că numai după ce au solicitat băncii să înlăture din convenție clauzele privind ace comision, banca a explicitat ce reprezintă comisionul de risc, arătând că este destinat 5 acopere costul perceput de bancă în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bani prin punerea la dispoziția clientului a creditului, respectiv riscul de credit generat de comportamentul contractual al clientului, modul de îndeplinire de către client, întocmai și la timp, a obligațiilor contractuale, riscul de urmărire depreciere a garanției, de neîncasare a valorii asigurării în caz de pieire a bunurilor asigurai etc; și riscul de piață generat de fluctuațiile de piață ale prețurilor, ale cursului valutar, 2 condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata convenției, etc.

Reclamanții consideră că față de dispozițiile Legii nr. 193/2000, clauzele referitoare comisionul de risc sunt abuzive.

Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din această lege, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de situat specialitate. Din cuprinsul convenției se constată că terminologia folosită de pârâtă nu este decriptată, nefiind explicitată în cuprinsul Condițiilor generale ale convenției, ca urmare, sub acest aspect, clauzele care stabilesc acest comision sunt abuzive, fiind neclare și echivoce.

Reclamanții considerăm că și prim prisma destinației, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, pentru următoarele motive: riscul de credit nu poate fi luat în considerare ca destinație a comisionului de risc pentru că imobilul adus în garanție este asigurat, banca impunând prin convenție ca asigurarea să se încheie cu osocietate de asigurări agreată de bancă, iar polița de asigurare să fie cesionată în favoarea băncii, o altă obligație impusă de pârâtă fiind ca imobilul adus în garanție să reprezinte 30% din valoarea creditului. În ce privește riscul pentru conduita culpabilă a clienților, prin convenție s-a prevăzut că în cazul în care se achită cu întârziere obligațiile de plată, banca percepe penalități de întârziere. De asemenea, dacă clientul nu își îndeplinește obligațiile de plată, banca este îndreptățită să treacă la executarea silită a garanției imobiliare, pârâta având instituit un drept de ipotecă asupra imobilului proprietatea clienților.,

Riscul de piață de care face vorbire banca este suportat exclusiv de consumator, întrucât creditul a fost acordat într-o monedă străină, astfel că banca nu resimte aceste fluctuații. Dimpotrivă, de la data contractării creditului, moneda națională s-a devalorizat în raport cu francul elvețian, astfel că reclamanții sunt cei care suportăm evoluția fluctuațiilor monetare.

Pe de altă parte, reclamanții arată că, această clauză privind comisionul de risc nu a fost negociată cu dânșii, iar convenția nu conține nicio clauză prin care și reclamanții să fie protejați de acest risc.

Din cele ce preced reclamanții consideră că în fapt comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, întrucât, pe de-o parte sunt neclare și echivoce, iar pe de altă parte, nu au fost negociate și creează, în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În ce privește comisionul de administrare, introdus de către pârâta de ordinul

2 prin act adițional, consideră că acesta este abuziv, pentru că banca a stabilit clauze și obligații în sarcina reclamanților, în mod unilateral și în pofida refuzului lor. Caracterul abuziv al acestor clauze rezultă din prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, întrucât nu au fost negociat și creează, în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Din conținutul actului adițional rezultă că acest comision are aceeași destinație ca și comisionul de risc, respectiv administrarea riscurilor asumate de bancă prin punere dispoziție a creditului. În aceste condiții, este evident că noul comision nu este altceva decât comisionul de risc din convenția inițială, banca operând doar o schimbare formală a denumirii comisionului pentru a-i da o aparență legală.

Chiar dacă pârâtele aveau obligația să constituie aceste provizioane de risc de credit posibilitatea constituirii unor provizioane de risc suplimentare, iar în plus putea să-și asigure creditul, aceasta a preferat să transfere tot acest risc asupra clienților, cu toate că aceștia au suportat încă de la încheierea contractului riscul de credit prin aducerea drept garanție a unui imobil, imobil ce a fost asigurat, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii.

Solicită instanței să constate că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, este supus excepției prev. de art.4 al directivei 93/13/CEE, din moment ce nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criterii funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.

Nulitatea lipsește de cauză juridică în mod retroactiv, obligația de achitare a sumei aceasta reprezentând comisionul de risc. De fapt, sumele achitate cu titlu de comision de risc reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit nu este un contract cu executare succesivă, ci un contract încheiat uno ictu.

Ca o consecință a constatării caracterului abuziv și nelegal al clauzelor privind deci comisionul de risc și comisionul de administrare, reclamanții apreciază că se impune înlăturarea lor din numi convenția de credit.

În aceste condiții, sumele pe care reclamanții le-au achitat cu titlu de comision de risc și comision de administrare reprezintă o plată nedatorată, care, potrivit art. 1092 C. civ. trebuie restituită.

În drept a invocat disp. art. Lg. 193/2000, art.274 C.proc.civ

A anexat cererii înscrisuri în dovedirea celor susținute.

Pentru termenul de judecată din 30.10.2013 pârâta . a depus întâmpinare (f. 106-118), solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților și prin care ca o chestiune prealabilă a antamarii fondului problemei dedusă judecății înțelege să ridice instanței de judecată următoarele excepții de procedură: excepția netimbrării cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune, și excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Se constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.08.2012 reclamanții V. D. A. și V. Letiția au cerut instanței de judecată să constate și să desființeze clauzele abuzive prin care pârâtele S.C. V. România S.A. și S.C. V. România – Sucursala A. I. își rezervă dreptul de a modifica dobânda, îi obligă la plata unui comision de risc și au modificat în mod unilateral convenția de credit, transformând comisionul de risc în comision de administrare credit.

De asemenea, au mai cerut obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei pe care au achitat-o cu titlu de comision de risc și comision de administrare în ultimii trei ani începând cu luna septembrie 2009 și până la data introducerii acțiunii, în sumă de 3.510,59 CHF și în continuare până la data restituirii efective, precum și la plata de dobânzi legale.

Pentru ședința de judecată din data de 26.02.2013 reclamanții au depus o precizare de acțiune – fila 212 - prin care au făcut cunoscut că solicită restituirea sumelor ce au fost plătite cu titlu de comision de risc și comision de administrare până la data de 02.08.2012, care este data restituirii anticipate a creditului.

Pentru termenul de pronunțare din data de 23.04.2013 reclamanții au depus concluzii scrise – filele 231-232 - prin care au revenit la pretențiile invocate prin cererea inițială de chemare în judecată, cerere raportat la care instanța se va pronunța.

Cercetând actele dosarului sub aspectul clauzelor puse în discuție se constată că raporturile juridice dintre părți sunt de natură contractuală și provin din Convenția de credit nr._ pe care au încheiat-o la data de 12.12.2007, prin care pârâta de ord.1, prin angajații Sucursalei A. I., a acordat reclamanților un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente și refinanțarea unui credit acordat de BCR – Sucursala A. în sumă totală de 52.000 CHF pentru o perioadă de 240 luni, iar aceștia s-au obligat să-l restituie prin plata unor rate lunare conform unui „Plan de rambursare” – filele 7-17 și 19-23.

Potrivit convenției de credit raporturile contractuale deduse judecății au fost precizate sub forma unor „Condiții speciale ale convenției” și unor „Condiții generale ale convenției”, precum și unui „Plan de rambursare credit”.

Pentru judecarea prezentei cauze instanța reține incidența următorului cadru legislativ: Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori și art.969 și art.1092 din Codul civil, în vigoare la data încheierii convenției de credit.

Analizând acțiunea formulată de reclamanți prin prisma dispozițiilor legale menționate și probelor din dosar, instanța constată că aceasta este în parte fondată.

A. În privința capetelor de cerere I și parțial IV prin care se solicită constatarea caracterului abuziv și nulității convenției de credit, urmată de înlăturarea clauzelor abuzive.

Se constată că în convenția de credit nr._/2007 există următoarele clauze contractuale care sunt contestate:

- la pct.3 lit.d „Data ajustării dobânzii” din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza în conformitate cu care „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”;

- la pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)” din secțiunea 3 „Costuri” a „Condițiilor generale ale convenției”, clauza în conformitate cu care „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.

- la pct.5 lit.a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza în conformitate cu care se percepe un comision de risc de: „0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit”;

- la pct. 3.5 „Comisionul de risc” din Secțiunea 3 „Costuri” din „Condițiile generale ale convenției”, clauza în conformitate cu care: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, Împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”.

Cu titlu de apreciere generală.

Instanța constată că părțile au încheiat o convenție de credit în care, după prezentarea datelor referitoare la bancă și la împrumutați, clauzele sunt grupate în două părți intitulate „Condițiile speciale ale convenției” și „Condițiile generale ale convenției”.

Se va reține că în conformitate cu dispozițiile art.3 par.2 al.3 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii: „În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei”, or în prezenta cauză pârâta nu a făcut o astfel de dovadă.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3 par.1 și 2 al.1 și 2 din Directiva nr.93/13 CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art.4 din Legea nr.193/2000:

Art.3 din Directivă:

„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune”.

Art.4 din Legea nr.193/2000:

„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Văzând convenția de credit, răspunsurile la interogatoriu și reținând că pârâtele nu au făcut dovada celor susținute, respectiv că au oferit posibilitatea reală de negociere, instanța constată că partea din aceasta privind „Condițiile generale ale convenției” apare în mod evident ca fiind un contract de adeziune în înțelesul art.3 din Directivă.

În privința părții „Condiții speciale ale convenției” se constată de asemenea că pârâtele nu au făcut dovada unor negocieri individuale în înțelesul art.3 din Directivă.

Instanța ajunge la o astfel de concluzie deoarece împrejurarea că reclamanții au cunoscut întinderea obligațiilor menționate în convenția pe care au semnat-o și că prin plățile pe care le-au făcut onorat aceste obligații nu duce automat la concluzia că toate sau o parte dintre clauzele convenției au fost negociate.

Susținerile pârâtei de ord.1 din întâmpinare și din întrebările la interogatoriu în sensul că invocata convenție de credit ar fi un act juridic care a fost negociat și implicit acceptat prin semnare și că abia după . OUG nr.50/2010 reclamanții au înțeles să invoce caracterul abuziv și ilicit al unor clauze nu pot să fie reținute, din moment ce prin art.3 par.2 din Directiva nr.93/13 CEE s-a stabilit că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil și din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a-i influența conținutul, iar statele membre au fost obligate să se asigure că există mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a acestora în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau de către furnizori, acest demers presupunând apărarea interesului legitim al consumatorilor prin posibilitatea de a introduce o acțiune în justiție.

Câtă vreme legislația Uniunii Europene și legislația națională nu condiționează introducerea unor astfel de acțiuni în justiție de respectarea vreunui termen argumentele pârâtei nu pot să fie reținute, legiuitorul european lăsându-i consumatorului libertatea de a invoca sau de a nu invoca caracterul abuziv al clauzelor contractelor pe care le-a încheiat oricând dorește.

A proceda într-un alt fel ar însemna ca instanța să golească de conținut directiva Uniunii Europene și legislația națională menționată, fiind în esența și în spiritul acestora că pot să fie declarate abuzive clauzele din contractele care au fost încheiate.

Punctual, sub aspectul clauzelor invocate ca fiind abuzive.

1. Procedând la analizarea primelor două clauze, instanța reține că la pct.3 lit.d „Data ajustării dobânzii” din „Condițiile speciale ale convenției”, a fost stipulat: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”, iar la pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)” din secțiunea 3 „Costuri” a „Condițiilor generale ale convenției”, există clauza: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.

Analiza acestor două clauze și a susținerilor părților se va face reținând următorul context legislativ comunitar și intern.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii:

Art.3

În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.

(3) Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive”.

Art.5

„În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil. În cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator. Această normă de interpretare nu se aplică în contextul procedurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (2)”.

ANEXĂ

Clauze menționate la art.3 al.3

„1. Clauzele care au ca obiect sau ca efect:

…..

(c) încheierea unui acord care creează obligații pentru consumator și prin care furnizarea de servicii de către vânzător sau furnizor este supusă unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința acestuia;

…..

(j) autorizarea vânzătorului sau furnizorului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract”.

Legea nr.193/2000:

Art.1

„(1) Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

(3) Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Art.4

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive”.

Art.5

„În cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune”.

ANEXĂ

„Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului”.

Prin raportare la legislația europeană și internă menționată, instanța constată caracterul abuziv al acestor două clauze deoarece este cert că reprezintă un caz de modificare unilaterală a contractului prin raportare la un indicator care este menționat în mod generic, sub formula: „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară”, iar nu la un indicator ori la mai mulți indicatori punctuali, obiectivi, previzibili și ușor de verificat.

Procedând în acest fel este evident că reclamanții nu au avut posibilitatea să cunoască modul în care va evolua dobânda și să decidă dacă mai înțeleg să-și onoreze obligațiile contractuale sau să ceară rezilierea contractului, în timp ce banca poate în mod arbitrar și imprevizibil să invoce și să aplice modificări ale dobânzii.

Se reține deci că la data la care s-a încheiat convenția de credit reclamanții s-au aflat pe o poziție inegală în raport cu banca, clauza fiind prestabilită de către împrumutător, fără a da împrumutaților în mod real și efectiv posibilitatea să o negocieze, să o modifice sau să o elimine.

De asemenea, se constată că nefiind menționați indicii de referință care-i permit împrumutătorului să modifice dobânda, nevoia unei astfel de schimbări este lăsată la libera apreciere a băncii, deci clauza apare din nou ca fiind abuzivă.

Văzând dispozițiile art.6 din Legea nr.193/2000, conform cărora: „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”, în temeiul art.13 al. 1 din Legea nr.193/2000, potrivit căruia: „Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art.16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz”, urmează să se constate caracterul abuziv al clauzelor menționate la pct.3 lit.d din „Condițiile speciale ale convenției” și la pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)” din „Condițiile generale ale convenției”, nulitatea absolută a convenției de credit în ceea ce le privește și să se dispună desființarea lor.

2. Procedând la analizarea celorlalte două clauze, instanța reține că la pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției” s-a stipulat perceperea unui „Comision de risc” de „0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit”, iar la pct. 3.5 din „Condițiile generale ale convenției”, există clauza potrivit căreia: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, Împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”.

Analiza acestor clauze și a susținerilor părților se va face reținând următorul context legislativ comunitar și intern.

În conformitate cu dispozițiile art.3 par.1 și art.5 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii:

Art.3

Art.5

Legea nr.193/2000 conține în cuprinsul art.1 al.1 și art.4 al.1 și 4 dispoziții conform cărora:

Art.1

Art.4

…..

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive”.

…..

ANEXA

Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

…..

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului”.

Prin raportare la contextul legislativ reținut se constată că ambele clauze sunt abuzive.

În primul rând, atât în condițiile speciale cât și în cele generale ale convenției nu este indicat suficient de clar și pe interesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune perceperea comisionului de risc.

În al doilea rând, comisionul de risc nu se justifică, câtă vreme nu există vreo dovadă că reclamanții nu au achitat ratele lunare și există potrivit pct.7 din „Condițiile speciale” o garanție reală imobiliară constând într-o ipotecă de rang I constituită asupra imobilului apartament nr.15 situat în Cluj N. pe .-24, cu cesionarea în favoarea pârâtelor a poliței de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor.

Cum în dosar nu există vreo dovadă că prin valorificarea garanțiilor nu s-ar acoperii prejudiciul care ar putea să fie creat prin neplată, comisionul de risc apare ca fiind nejustificat, impus din alte rațiuni care profită doar băncii.

În al treilea rând, analizând „Planul de rambursare” de la filele 19-23 se constată că invocatul comision de risc se ridică la un total de 15.718,17 CHF, ceea ce raportat la suma împrumutată de 52.000 CHF reprezintă 30,22%, astfel că se poate retine că plățile cu acest titlu constituie o sumă disproporționată și nejustificat de mare față de suma împrumutată.

Reținând cele menționate, în temeiul art.3 par.1 și art.5 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art.14 din Legea nr.193/2000, urmează ca instanța să constate caracterul abuziv la clauzelor privind comisionul de risc consemnate la pct.5 lit.a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției” și la pct.3.5 „Comisionul de risc” din Secțiunea 3 „Costuri” din „Condițiile generale ale convenției”, nulitatea absolută a convenției de credit în privința lor și să dispună desființarea.

B. În privința capetelor de cerere II, III și parțial IV prin care se solicită instanței să constate modificarea abuzivă a convenției de credit și perceperea abuzivă a unui comision de administrare, cu consecința înlăturării acestuia.

Văzând înscrisul de la filele 203-209 se constată că prin art.3 al actului adițional la convenția de credit nr.1/20.08.2010, nesemnat de către reclamanți, în vederea aplicării OUG nr.50/2010 pârâta de ord.1 a procedat la modificarea unilaterală a convenției de credit prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției” în „comision de administrare credit”, prevăzut sub pct.5.1. lit.a.

Modificarea convenției de credit a constat în redenumirea „comisionului de risc” în „comision de administrare credit” cu menținerea procentului de 0,22% pe lună, dar de această dată cu enumerarea riscurilor pentru care se percepe.

Pentru că modificarea convenției de credit prin transformarea comisionului de risc în comision de administrare credit s-a făcut potrivit celor menționate în actul adițional pentru punerea în aplicare a dispozițiilor OUG nr.50/2010, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.36 și art.95 din acest act normativ:

Art.36

„Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Art.95

„(1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.

(4) Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.

(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită”.

Analizând demersurile pârâtei de modificare unilaterală a convenției de credit prin înlocuirea comisionului de risc cu un comision de administrare credit, fără ca să rezulte necesități sau aspecte noi care ar impune o protecție specială peste cea oferită de garanțiile reale aduse și de polița de asigurare, și capetele de cerere II, III și parțial IV apar ca fiind fondate.

Este în afara oricărei îndoieli că procedând la înlocuirea comisionului de risc cu cel de administrare în considerarea acelorași rațiuni, pârâtele au încălcat atât legislația Uniunii Europene cât și legislația națională, respectiv art.3 par.1 și par.2 al.1 din Directiva nr.93/13/CEE, care interzice impunerea unilaterală a unor clauze care nu au fost negociate.

Art.3

…..

ANEXA

Clauze menționate la art.3 al.3:

1. Clauze care au ca obiect sau ca efect:

…..

(j) autorizarea vânzătorului sau furnizorului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract”.

De asemenea, prin redenumirea comisionului de risc în comision de administrare au fost nesocotite și dispozițiile art.95 al.4 din OUG nr.50/2010.

Se mai reține că acest nou comision este în realitate vechiul comision de risc, despre care instanța a arătat anterior că reprezintă o clauză abuzivă.

În temeiul art.3 par.1 și 2 din Directiva nr.93/13/CEE și art.94 al.4 din OUG nr.50/2010, urmează ca instanța să constate că prin actul adițional nr.1/2010 pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției” în „comision de administrare credit” și că această clauză este abuzivă și nulă, astfel că se va proceda la înlăturarea din cuprinsul actului adițional.

C. În privința capetelor de cerere V și VI prin care se solicită restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu luna septembrie 2009 până la data introducerii acțiunii, în cuantum de 3.666,26 CHF, și în continuare până la restituirea efectivă, plata de dobânzi legale și obligarea pârâtei de ord.2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să pună la dispoziția reclamanților un act adițional la convenția de credit și un nou grafic de rambursare.

Se constată că în conformitate cu dispozițiile art.6 par.1, art.7 par.1 și 2 și par.8 din Directiva nr.93/13/CEE:

Art.6

„(1) Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive”.

Art.7

„(1) Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori.

(2) Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispozițiile în conformitate cu care persoanele sau organizațiile care au, în temeiul legislației interne, un interes legitim în protecția consumatorilor pot introduce o acțiune în justiție sau în fața organismelor administrative competente, în conformitate cu legislația internă în cauză, pentru a obține o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloace adecvate și eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare”.

Art.8

„Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție”.

Se mai reține că potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.193/2000: „Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă”.

Pentru considerentul că la pct.A și B s-a constatat existența unor clauze abuzive, iar potrivit dispozițiilor legale menționate consumatorii au dreptul să fie protejați la nivel maxim, context în care au dreptul la restituirea sumelor pe care le-au plătit fără a fi datorate, instanța apreciază că în parte și capătul V de cerere este fondat

În privința acestui capăt de cerere se constată că potrivit înscrisurilor de la filele 210 și 211 la data de 02.08.2012 reclamanții au rambursat anticipat creditul, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 31.08.2012, astfel că văzând dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 în vigoare la data încheierii convenției de credit, pârâtele pot să fie obligate la restituirea comisionului de risc și de administrare pentru un interval de timp de 3 ani calculat de la data de 01.09.2009 până la data de 02.08.2012 când s-a produs rambursarea anticipată a creditului.

Deși prin precizarea de acțiune de la fila 212 s-a solicitat restituirea sumelor începând cu luna septembrie 2009 până la data de 02.08.2012, pentru considerentul că prin concluziile scrise de la filele 231-232 reclamanții au revenit la capetele inițiale de cerere solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit și cum există dovada că la data de 02.08.2012 raporturile juridice dintre părți s-au stins prin plată, urmează ca solicitarea de a dispune restituirea după acest moment să fie respinsă.

În temeiul art.1088 și art.1084 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii convenției de credit, și văzând dispozițiile art.2 și 3 din OG nr.13/2011 va fi admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei ce a fost plătită cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu data de 02.08.2012, care, văzând mențiunea din cererea reclamantului V. D. A. de rambursare în avans a creditului de la fila 210, reprezintă o punere în întârziere în înțelesul art.1081 din Cod civil.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.666,26 CHF – fila 232 - care ar reprezenta totalul comisioanelor de risc și de administrare credit ce ar fi fost plătite se va respinge.

Fără a nega dreptul reclamanților la restituirea comisioanelor plătite, în lipsa unei expertize contabile prin care verificând extrasele de cont și alte documente contabile să se stabilească ce sume au plătit sau a unui înscris care să fie emis de către pârâte prin care să confirme că au fost făcute plăți cu un astfel de titlu în sumă de 3.666,26 CHF, instanța nu poate să dispună neavând dovezile și cunoștințele necesare pentru o expertiză în domeniul bancar-contabil, astfel că urmează ca în faza de punere în executare a sentinței să se stabilească totalul comisioanelor de risc și de administrare ce au fost plătite.

Pentru considerentul că reclamanții au rambursat anticipat creditul capătul VI de cerere se impune a fi respins.

Căzând în pretenții, în temeiul art.274 din codul de procedură civilă pârâtele vor fi obligate în solidar să plătească reclamanților 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat – fila 233.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții V. D. A. și V. LETIȚIA, ambii cu domiciliul în A. I., .. 3, jud. A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, Sectorul 2 și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., .. A., și în consecință:

Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._ încheiată între părți la data de 12.12.2007 în privința următoarelor clauze:

- pct.3 lit.d „Data ajustării dobânzii” din „Condițiile speciale ale convenției”, în conformitate cu care „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”;

- pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)” din secțiunea 3 „Costuri” a „Condițiilor generale ale convenției”, în conformitate cu care „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”;

- pct.5 lit.a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției”, în conformitate cu care se percepe un comision de risc de: „0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit”;

- pct. 3.5 „Comisionul de risc” din Secțiunea 3 „Costuri” din „Condițiile generale ale convenției”, în conformitate cu care: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, Împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”.

Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive din convenția de credit.

Constată că prin art.3 din actul adițional la convenția de credit nr.1/20.08.2010 pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit nr._/2007 prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției” în „comision de administrare credit”.

Constată ca fiind abuzivă și nulă clauza prin care prin actul adițional nr.1/2010 pârâtele au introdus în cuprinsul convenției de credit „comisionul de administrare credit” și dispune înlăturarea acesteia din cuprinsul actului adițional.

Obligă în solidar pârâtele să restituie reclamanților sumele pe care le-au plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu data de 01.09.2009 până la data de 02.08.2012.

Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamanților dobânzi legale aferente sumelor pe care le-au plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu data de 02.08.2012 până la restituirea integrală.

Respinge restul capetelor de cerere.

Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamanților 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23.04.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

F. S. C. M. M.

Red.F.S.C.

Tehn.M.M.

6ex/07.05.2013

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 992/2013....		Pretenţii. Sentința nr. 438/2013. Judecătoria ALBA IULIA →

Anulare act. Sentința nr. 1766/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 1766/2013. Judecătoria ALBA IULIA