Plângere contravenţională. Sentința nr. 478/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 478/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 6418/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 478/2013
Ședința publică din 01.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M. I.
GREFIER – S. A.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul I.I. S. F. D., în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru petent avocat B. L., cu delegație la dosar în substituire avocat T. P. M., cu împuternicire avocațială la dosar și martorul B. D., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art.192 și următoarele C.proc.civ, instanța procedează la audierea martorului B. D., sub prestare de jurământ, declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în principal exonerarea petentului de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Consideră că, vizavi de declarația martorei, starea de fapt nu corespunde realității, martora audiată s-a prezentat în data de 13.09.2012, în urma anunțului de angajare, iar după o oră de la sosirea acesteia la punctul de lucru, au venit inspectorii de muncă. Arată că este normal că în această perioadă de o oră părțile să discute aspecte privind contractul de muncă, însă a fost imposibil să se întocmească un contract de muncă până la sosirea inspectorilor. Totuși, petentul a încheiat contract individual de muncă pentru B. D. pentru o perioadă de 3 zile, pentru a se pune în acord cu normele ITM. Cu privire la cea de-a doua contravenție privind netransmiterea în REVISAL pentru B. C., arată că, din cauza neconcordanțelor de ordin informatic, acestea nu s-au primit de către intimată. În cazul de față petentul a achitat contribuțiile la stat privind această angajată de la data încheierii contractului individual de muncă. Referitor la întâmpinare, din care reiese că la data de 14.09.2012 s-a efectuat controlul, susține că este o afirmație falsă, realitatea fiind că, în data de 14.09.2012 s-a întocmit procesul verbal, însă controlul a fost efectuat în data de 13.09.2012, astfel nu a trecut o zi de la data prezentării numitei B. la sediul punctului de lucru. Consideră că, sancționarea contravențională nu ar trebui să fie scopul în sine, aceasta se poate realiza și prin aplicarea măsurii avertismentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, petentul I.I. S. F. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă A., ca prin sentința ce o va pronunța:
1. în principal, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/14.09.2012 și pe cale de consecință exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 20.000 lei;
2. în subsidiar, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul;
3. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost sancționată în baza art.260 al.1 lit.e C.muncii și art.9 al.2 lit.a din HG 500/2011 cu amenda în cuantum de 20.000 lei, ca urmare a nerespectării prevederilor legale menționate.
Se mai arată că intimata a reținut ca stare de fapt că petentul nu a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă pentru numita B. D., începând cu data de 13.09.2012 și că nu a transmis modificările intervenite în Registrul general de Evidență a Salariaților în formă electronică în ceea ce o privește pe angajata B. D. C..
În ceea ce privește prima contravenție prevăzută de art.260 al.1 lit.e C.muncii, petentul învederează instanței că starea de fapt reținută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu corespunde realității. Petentul arată că în data de 12.09.2012 a dat un anunț de angajare la un post de radio local, întrucât pentru desfășurarea activității în condiții optime avea nevoie de încă un angajat. În urma anunțului s-a prezentat numita B. D. la punctul de lucru situat în Vinerea. Prezentându-se în dimineața acelei zile, petentul arată că s-a discutat cu numita B. D. despre activitatea pe care urma să o desfășoare, programul de lucru și pretențiile financiare ale acesteia. La momentul în care i se făcea instructajul, cu privire la viitoarele activități din fișa postului, a sosit controlul din partea ITM și a constatat că Bulbucn D. nu are contract individual de muncă. Petentul arată că, raportat la starea de fapt descrisă, apreciază că era în imposibilitatea încheierii unui contract individual de muncă, deoarece nu s-a ajuns la un acord cu numita B. D. în data de 13.02.2012, astfel aceasta nu s-a mai prezentat ulterior datei de 13.09.2012 pentru a presta activitate pentru petent. Cu toate acestea, pentru a se conforma măsurilor dispuse de către intimată prin anexa 3 a procesului verbal de control nr._/14.09.2012 și pentru a evita noi sancțiuni, petentul arată că a fost nevoit să încheie contract individual de muncă începând cu data de 14.09.2012, pentru ca în următoarea zi lucrătoare, 17.09.2012 să-l desfacă, deși starea de fapt nu corespundea adevărului.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, prevăzută de art.9 al.1 lit. a din HG 500/2011, petentul arată că cele reținute în sarcina sa nu sunt conforme cu realitatea faptică. Numita B. D. C. este angajată începând cu data de 01.06.2012, conform contractului individual de muncă încheiat. În conformitate cu prevederile art.3 și urm. din HG 500/2011, petentul arată că a transmis în REVISAL la data de 31.05.2012 toate datele necesare cu privire la angajata B. D. C., însă la momentul controlului a aflat că înregistrarea n-a operat în sistem, aspect ce i-a fost adus la cunoștință organelor de control și s-a făcut mențiune inclusiv în cuprinsul procesului verbal la rubrica de obiecțiuni, însă nu s-a ținut cont de aceasta.
Petentul precizează că, cu astfel de erori de înregistrare cauzate de deficiențele programului s-au mai confruntat și apreciază că acestea nu-i pot fi imputabile în condițiile în care a dat dovadă de bună credință și a respectat prevederile legale în vigoare. De asemenea, petentul a arătat că a înregistrat declarația 112 la AFP și a achitat toate contribuțiile către bugetul de stat.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul, dat fiind faptul că în esență din modul, mijloacele de săvârșire, din lipsa unui prejudiciu efectiv, din întreaga conduită a petentului rezultă că fapta nu se impune a fi sancționată excesiv, ci păstrând o proporție justă între valoarea socială lezată, intensitatea vătămării și fapta în concret.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr.2/2001, HG 500/2011, art.260 al.1 lit.e C.muncii.
Petentul a anexat cererii în copie, următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.09.2012 (f.6-7).
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 02.11.2012, intimata a depus întâmpinare (f.12-14), prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul II S. F. D. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/14.09.2012, încheiat de inspectorii de muncă ai ITM A..
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al petentei . din localitatea Vinerea, în data de 14.09.2012, aceștia au depistat prestând activitate pentru societate pe numita B. D., care a declarat că prestează activitate în cadrul societății din data de 16.08.2012, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă. Mai arată că, la momentul controlului, numitul B. A. R. se afla singur în barul unității, unde presta activitate specifică obiectului de activitate al petentei, în timpul orarelor de program, fapta contravențională fiind corect descrisă și încadrată de către inspectorul de muncă. Menționează că angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nicio persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, acesta trebuind îndeplinită anterior primirii la muncă.
În drept, intimata a invocat prevederile Legii nr.53/2003, HG nr.500/2011.
În probațiune, intimata a depus în copie: procesul verbal de control . nr._/14.09.2012, anexele la procesul verbal, declarația numitei B. D. (f.15-19).
A fost audiați martorul B. D. (f.47), declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 14.09.2012 petentul I.I. S. F. D. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 20.000 lei de către intimata I. T. de Muncă A., pentru că nu a încheiat contract individual de muncă pentru numita B. D. și nu s-au transmis modificările intervenite în REVISAL în ceea ce o privește pe angajata B. D. C..
Instanța va analiza cu prioritate chestiunea legalității procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat. Nefiind motive de nulitate care să poată fi invocate din oficiu, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Potrivit art. 260, alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Din probele administrate în cauză rezultă că la momentul efectuării controlului de către inspectorii din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., martora B. D. lucrase 2 ore la societatea petentă, perioadă în care a servit câțiva clienți și a debarasat mesele. Aceasta a arătat (fila 47) că era prima zi de lucru și urma să fie angajată dacă se descurca (ca barmaniță). Martora a declarat că a lucrat doar 3 zile la societatea petentă (i s-a întocmit contract de muncă pentru această perioadă), iar ulterior a ales să nu mai continue, pentru că nu i-ar fi rămas suficient timp pentru școală.
După cum am arătat mai sus, societatea a fost amendată și pentru faptul că nu a comunicat modificările intervenite în REVISAL pentru o altă angajată, numita B. D. C..
Referitor la această faptă, petentul a arătat că pentru această angajată au fost comunicate modificările în REVISAL cu câteva luni înainte (la momentul angajării) însă, cel mai probabil înregistrarea nu a operat în sistem.
Petentul a dovedit, însă, că această angajată avea contract de muncă, iar toate contribuțiile la bugetul de stat erau plătite la zi, astfel că înregistrarea în REVISAL din motive tehnice nu este atât de gravă încât să justifice aplicarea unei amenzi atât de mari, sancțiunea avertismentului fiind suficientă în acest caz.
F. de aceste împrejurări instanța apreciază că faptele au o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Instanța văzând dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatarea și sancționarea contravențiilor . nr._, încheiat la data de 14.09.2012 cu sancțiunea „avertisment”, și va exonera petentul de plata sumei de 20.000 lei.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul I.I. S. F. D., cu sediul în localitatea Vinerea, ., județ A. împotriva procesului-verbal de constatarea și sancționarea contravențiilor . nr._, încheiat la data de 14.09.2012 de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. cu sediul în A. I., .. 7, județ A. și în consecință:
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatarea și sancționarea contravențiilor . nr._, încheiat la data de 14.09.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. I. S. A.-M.
Red. MMI/ Tehnored. SAM
4 ex/28.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 410/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 992/2013.... → |
|---|
