Pretenţii. Sentința nr. 609/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 609/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 4537/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.609/2013
Ședința publică din 08 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. I. M.
GREFIER - O. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. I. SRL în contradictoriu cu pârâta . C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18.01.2013, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25.01.2013 pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise,iar apoi la data de 01.02.2013 și 08.02.2013,toate încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 09.07.2012,în dosar nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.342,24 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.F7 -24 din 20.10.2011,cu dobânda legală calculată la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 29.741,76 lei reprezentând prejudiciul pe care aceasta la produs societății reclamante prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul nr.531/20.11.2009;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 5.948,35 lei, cu titlu de daune interese pentru denunțarea unilaterală a contractului,sumă ce reprezintă 20% din valoarea contractului rămasă neexecutată.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii reclamanta arată că în fapt, la data de 20.11.2009,între aceasta,în calitate de prestator și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de asistență tehnică financiară nr.531/2009.
Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea de către reclamantă,în beneficiul pârâtei, a asistenței tehnice și financiare pentru elaborarea documentației necesare cererii de finanțare în cadrul Programului de Creștere a Competitivității Produselor Industriale.
Obligațiile părților constau,conform prevederilor contractuale, în realizarea de către reclamantă a documentației tehnice și financiare pentru depunerea cererii de finanțare și obligația pârâtei de a pune la dispoziția executantului toate informațiile și documentele necesare realizării proiectului, să colaboreze permanent cu executantul și să asigure respectarea condițiilor de eligibilitate indicate de executant conform programului.
Prețul contractului a fost de 1000 lei plus 4% din suma de finanțare nerambursabilă obținută, exclusiv TVA, plata urmând a se face în două etape, cu ocazia semnării contractului se achită de către beneficiar suma de 1000 lei, iar suma reprezentând procentul de 4%,stabilit în funcție de valoarea finanțării, se achită după efectuarea decontului.
Totodată,pentru denunțarea unilaterală a contractului de către una din părți, s-au stabilit penalități de 20% din valoarea contractului neexecutat,iar pentru îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale,o penalitate de 0,02% pe zi,calculată la valoarea ce face obiectul întârzierii.
Obiectivul urmărit de pârâtă prin realizarea acestui proiect l-a constituit obținerea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea și modernizarea întreprinderilor, ajutorul fiind acordat sub formă de fonduri nerambursabile de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.
După încheierea contractului,reclamanta a întocmit și transmis pârâtei prin e-mail, la data de 24.11.2009,actele menționate în opis,în vederea înaintării de către aceasta a cererii de acord de principiu pentru finanțare, Ministerului Finanțelor Publice.
La data de 11.12.2009,Direcția Generală de Ajutor de Stat a informat pârâta,printr-o adresă, despre faptul că cererea de acord de principiu pentru finanțare a fost înregistrată în Registrul special sub nr.1447/30.11.2009, urmând să fie analizată în termenul prevăzut de lege.
La data de 12.01.2010, ministerul a solicitat completarea dosarului cu mai multe documente,acestea fiind trimise de reclamantă pârâtei la data de 26.01.2010 prin e-mail,iar aceasta la rândul ei le-a înaintat ministerului.
În urma analizării documentației, Ministerul Finanțelor Publice a aprobat cererea și a comunicat pârâtei acordul de principiu pentru finanțare pe o perioadă de doi ani,valoarea sumei aprobate fiind de 20.000 lei în anul 2010 și de 807.100 lei,în anul 2011.
Pentru a beneficia de plata ajutorului de minimis,pârâta trebuia să efectueze cheltuielile eligibile aferente proiectului, în tranșe, conform acordului de principiu,iar pentru achiziționarea activelor din planul de investiții trebuia să se întocmească dosarul de achiziție,să se demareze investiția prevăzută în proiect și apoi să se depună cererea de eliberare a sumei nerambursabile.
Pârâta a efectuat cheltuielile aferente proiectului,în perioada 2010-2011, achiziționând două tocătoare în valoare totală de 83.556,00 lei, sumă care ulterior depunerii actelor a fost decontată de minister.
Conform prevederilor contractuale privind modalitatea de plată,reclamanta a întocmit factura nr.F7-24/20.10.2011 pe care a trimis-o pârâtei spre decontare,suma înscrisă în factură fiind de 3.342,24 lei și reprezentând 4% din suma decontată de 83.556,00 lei.
Deși,inițial pârâta a acceptat plata facturii,ulterior aceasta a întrerupt orice legătură de comunicare cu reclamanta,iar prin răspunsul la conciliere a susținut,în mod cu totul neîntemeiat, că nu datorează această plată întrucât proiectul a fost întocmit de ea.
În anul 2011, conform acordului de principiu, pârâta mai trebuia să facă achiziții în valoare de 807.100 lei, însă a renunțat, fără să aducă la cunoștință reclamantei motivul neexecutării obligației contractuale, dând dovadă de rea-credință, astfel că neexecutarea îi este imputabilă pârâtei.
Reclamanta susține că ea și-a îndeplinit obligația contractuală constând în întocmirea proiectului pe baza căruia s-a aprobat acordul de finanțare și în asigurarea asistenței de care avea nevoie pârâta pentru efectuarea cheltuielilor aferente proiectului,motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate prevederile art.46 Cod Comercial,art.969,art.1073 și urm. Cod civil.
În probațiune au fost atașate cererii înscrisuri reprezentând: contractul de asistență tehnică financiară nr.531/20.11.2009 (fl.16,17), adresa nr._/11.12.2009 ( fl.27),completările solicitate de minister și comunicate de reclamantă la data de 26.01.2010 ( fl.28,29 și 30-37), fișa de date a achiziției ( fl.38-44), cererea de eliberare a sumei nerambursabile ( fl.45,46),corespondența dintre părți ( fl.47,48 și 53,54),factura F7-24/20.10.2011 ( fl.19),acordul de principiu pentru finanțare nr.1447/15.04.2010 ( fl.20,24) și nr._/21.06.2010 (fl-21-23),dovada comunicării prin e-mail a proiectului cu actele însoțitoare cuprinse în opisul atașat acestei dovezi ( fl.25,26), cererea de anulare parțială a finanțării ( fl.55,56),declarația pe proprie răspundere ( fl.57), ghidul solicitantului ( fl.58-71),convocarea la conciliere ( fl.14,15),răspunsul la convocare comunicat de pârâtă ( fl.11,12) și împuternicirea avocațială ( fl.9).
Cererea principală este legal timbrată ( fl.7-verso și 8).
Pârâta,fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă și cerere reconvențională (fl.123-126) prin care a solicitat instanței ca în contradictoriu cu reclamanta –pârâtă reconvențional să dispună:
- obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 739.585 lei reprezentând diferența neîncasată de către reclamantă reconvențională din proiectul de investiții aprobat de Ministerul Finanțelor Publice,în cuantum total de 827.100 lei,cu daune-interese moratorii sub forma dobânzilor legale.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta reconvențională a arătat că în fapt,între părți s-a încheiat contractul de asistență tehnică financiară nr.531/20.11.2009,având ca obiect acordarea de către reclamanta-pârâtă reconvențional în favoarea pârâtei – reclamantă reconvențional de servicii de asistență tehnică și financiară pentru elaborarea documentației necesare cererii de finanțare a unui proiect de investiții în activitatea societății, constând într-o sumă fixă,achitată în avans și un procent din fondurile aprobate și decontate.
Investițiile pe care reclamanta reconvențională le viza prin acest proiect finanțat de către Guvernul României din fonduri nerambursabile, reprezentau achiziționarea unor utilaje și echipamente noi ,care ar fi condus la modernizarea tehnologiei de lucru și crearea de noi locuri de muncă,având drept finalitate creșterea competitivității,dezvoltarea afacerii și îmbunătățirea veniturilor societății.
Reclamanta –pârâtă reconvențional s-a obligat prin convenția încheiată să realizeze toată documentația tehnică și financiară aferentă proiectului. În realitate însă, reclamanta –pârâtă reconvențional nu și-a executat obligațiile contractuale,respectiv și le-a executat parțial și defectuos,aportul acesteia în realizarea proiectului fiind unul absolut nesemnificativ,pur formal și lipsit de orice relevanță reală.
Datorită tergiversării lucrurilor de către reclamantă s-a întârziat și aprobarea finanțării întrucât, la solicitarea Ministerului Finanțelor Publice,pârâta a fost nevoită, în repetate rânduri, să refacă documentația proiectului sau să o completeze, primind răspuns favorabil abia prin adresa nr._/21.06.2010.
Cheltuielile eligibile aferente proiectului,aprobate de minister,au fost în sumă de 827.100 lei.
În perioada de timp rămasă pentru efectuarea achizițiilor și decontarea lor de către minister,perioadă care s-a dovedit a fi foarte scurtă, pârâta a reușit să achiziționeze un tocător,iar nu două așa cum susține reclamanta, în sumă totală de 83.556 lei, achiziția acestuia având loc la data de 10.08.2010,iar decontul s-a făcut aproape un an mai târziu, la data de 07.07.2011, investiția fiind așadar în cele din urmă acceptată de minister,iar suma de 83.556 lei fiind decontată în întregime.
Conform convenției încheiate cu reclamanta,pârâta datora,pe lângă avansul achitat în valoare de 1000 lei,o sumă reprezentând un procent de 4% raportat la valoarea finanțării nerambursabile decontate,așadar încasate,după efectuarea decontului.
Reclamanta a facturat contravaloarea acestui procent,întocmind factura fiscală nr.F7-24/20.10.2011,în sumă de 3.342,24 lei.
În ce privește restul investițiilor,datorită întârzierii în obținerea unui răspuns favorabil privind aprobarea de principiu a finanțării,pârâta a fost nevoită să renunțe la achiziția utilajelor prin fonduri nerambursabile, precum și la diferența dintre suma aprobată și cea decontată.
Pârâta –reclamantă reconvențional arată că prin neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de reclamantă,aceasta i-a adus grave prejudicii,lipsind-o pe aceasta de cea mai mare parte a fondurilor aprobate,ceea ce a avut repercusiuni asupra întregii activități a societății și a profitabilității afacerii.
În ce privește pretențiile reclamantei, pârâta arată că suma de 3.342,24 lei reprezentând contravaloarea comisionului de 4% aplicat la valoarea fondurilor aprobate și decontate din proiect ( 83.556 lei) era singura obligație care putea lua naștere în mod valid în sarcina pârâtei,conform dispozițiilor contractuale,însă datorită culpei contractuale a reclamantei, pe de o parte și a compensării parțiale cu pretențiile pârâtei formulate prin cererea reconvențională,nici aceasta nu mai subzistă.
Suma de 29.741,76 lei reprezentând prejudiciul rezultat din neexecutarea contractului de către pârâtă,calculat de reclamantă ca procent la întreaga sumă aprobată,dar niciodată decontată în favoarea pârâtei, aceasta din urmă arată că obligația de plată a comisionului de 4% convenită de părți se naște valabil numai după efectuarea decontului,fiind vorba despre o obligație sub condiție suspensivă,respectiv efectuarea decontului, a cărei neîndeplinire echivalează cu inexistența obligației, care se consideră că nu s-a născut niciodată. Or,în speță,dacă decontul nu a avut loc,nici obligația de plată a unui procent din acest decont nu s-a născut vreodată.
Cu privire la suma de 5.948,35 lei,cerută de reclamantă cu titlu de daune interese pentru denunțarea unilaterală a contractului din partea pârâtei, aceasta din urmă arată că nu a existat nici o denunțare contractuală din partea sa,nici în sens formal și nici în alt sens.
În aceste condiții, clauza penală invocată de reclamantă nu este incidentă,fiind lipsită de orice efect juridic,iar pretenția formulată este netemeinică.
În ce privește cererea reconvențională formulată,pârâta arată că prin conduita sa culpabilă, reclamanta –pârâtă reconvențional i-a produs un prejudiciu care se ridică la suma de 739.585 lei,respectiv diferența neîncasată din totalul fondurilor aprobate,reprezentând contravaloarea celor două echipamente pentru care nu a mai obținut finanțarea nerambursabilă,respectiv linia de uscare și presa mecanică de brichetat.
În drept au fost invocate prevederile art.115,119,274 Cod pr. civilă,ale art.969,970,1017,1073 și urm. cod civil vechi și HG 1164/2007.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei reconvenționale, proba cu expertiza și proba testimonială.
Cererea reconvențională nu a fost legal timbrată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională solicitând în principal, anularea cererii ca netimbrată și pe fond, respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. ( fl.130-133).
Reclamanta arată că susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și nu concordă cu înscrisurile pe care ei și-au întemeiat acțiunea.
Astfel,referitor la afirmația potrivit căreia proiectul a fost întocmit aproape în întregime de către pârâtă,reclamanta depune la dosar întreg proiectul pe care ei l-au întocmit și l-au trimis pe e-mail pârâtei la data de 24.11.2009, pârâta întocmind doar bilanțul contabil al societății sale, care exista de fapt la sediul societății, reclamanta neavând competență și nici obligația de a întocmi un astfel de act. Aceasta este valabilă și pentru actele emise de administrația financiară.
În ce privește completarea documentației,reclamanta susține că aceasta s-a făcut tot de către ea, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut în hotărârea de guvern.
Faptul că pârâta a semnat și înaintat proiectul autorității competente nu înseamnă că este și autoarea acestuia.
Reclamanta mai arată că,afirmația pârâtei,potrivit căreia din culpa sa a fost întârziată foarte mult aprobarea finanțării este contrazisă de probele de la dosar, după părerea sa, adevărata problemă a pârâtei fiind lipsa disponibilului bănesc pentru achiziționarea utilajelor, acesta fiind singurul motiv care a împiedicat-o să deruleze procedura achizițiilor
În drept au fost invocate disp.art.115-119 Cod pr. civilă.
În probațiune s-a anexat proiectul întocmit de reclamantă împreună cu completarea solicitată de autoritatea competentă ( fl.135-316).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 20.11.2009, s-a încheiat între reclamanta . și pârâta . un contract de asistență tehnică (fila 16) prin care reclamata se angaja să realizeze documentația necesară pentru ca societatea pârâtă să obțină fonduri europene pentru decontarea unor utilaje ce urmau să fie achiziționate.
Pentru întocmirea acestei documentații, societatea reclamantă a primit suma de 1000 lei la semnarea contractului (fila 18), după care urma să primească un procent de 4% din valoarea finanțării, după efectuarea decontului (fila 17).
Pentru a ajuta întreprinzătorii români să acceseze aceste fonduri, Ministerul Finanțelor Publice a întocmit un Ghid al solicitantului (fila 58-71).
Astfel, solicitantul trebuie să trimită la Ministerul Finanțelor un proiect privind investițiile pe care intenționează să le realizeze, respectiv bunurile pe care intenționează să le achiziționeze.
După aprobarea de către minister a acestui proiect, beneficiarul are obligația de a-l implementa, iar acest lucru presupune 2 etape: în prima etapă are loc procedura de achiziție publică a bunurilor (în speță, a utilajelor), folosindu-se procedura cererii de ofertă, în care trebuie obținute mai multe oferte pentru echipamentele aprobate de minister. După primirea ofertelor, o comisie de evaluare și selecție (a beneficiarului) stabilește câștigătorul și trimite scrisorile atât către câștigător, cât și către societățile ale căror oferte nu au fost selectate (pentru a putea face contestații). După achiziția produsului, se solicită Ministerului Finanțelor decontarea prețului echipamentului. Ministerul trimite o comisie pentru a verifica dacă a fost respectată procedura de licitație și dacă echipamentul a fost într-adevăr primit și corespunde documentației întocmite.
De obicei, procedura de achiziție se face pentru toate echipamentele menționate în proiectul de investiții, însă în speța de față solicitantul (societatea pârâtă) a ales să facă câte o procedură separată pentru fiecare achiziție de echipament.
Astfel, conform proiectului întocmit și aprobat de Ministerul Finanțelor, societatea pârâtă putea să achiziționeze echipamente în sumă de 827.100 lei, însă a efectuat procedura de achiziție doar pentru un echipament în valoare de 83.556 lei, iar această sumă a fost decontată de minister.
Prin urmare, conform contractului de asistență, societatea reclamantă a emis o factură (fila 19) în cuantum de 3342,24 lei (4% din 83.556 lei).
Societatea pârâtă a ales să nu continue procedurile de achiziție pentru restul echipamentelor, din lipsă de bani, întrucât ar fi trebuit, mai întâi, să achiziționeze acele echipamente cu bani proprii (prin licitație, cum s-a arătat mai sus), iar ulterior Ministerul Finanțelor ar fi decontat acei bani.
Cu toate acestea, societatea reclamantă a solicitat, în prezenta cauză, să-i fie plătită, pe lângă suma de 3342,24 lei (4% din 83.556 lei, cât a fost decontat pentru primul echipament) și suma de 29.741,76 lei, adică 4% din 807.100 lei (achizițiile pe care le-ar fi putut face, conform proiectului).
Pentru soluționarea cauzei, instanța va avea în vedere contractului de asistență tehnică, semnat de părți (fila 16), care prevede, la modalitățile de plată, că într-o primă etapă, beneficiarul plătește 1.000 lei, la semnarea contractului (obligație îndeplinită), iar în etapa a II-a, 4% din suma decontată, însă „după efectuarea decontului” (fila 17).
Prin urmare, contractul este foarte clar, în sensul că societatea reclamantă ar fi putut pretinde cei 4% din 807.100 lei doar în situația în care această sumă ar fi fost decontată efectiv (deci în situația în care pârâta ar fi achiziționat și restul echipamentelor). În acest contract, scris pe o pagină, care ar trebui să reglementeze raporturi juridice dintre părți și plăți de mari sume de bani, nu există vreo prevedere care să stabilească că beneficiarul trebuie să plătească cei 4%, chiar dacă nu a achiziționat toate echipamentele și, deci, acestea nu au fost decontate de minister.
Așa cum s-a arătat mai sus, Ministerul Finanțelor a decontat suma de 83.556 lei, astfel că societatea reclamantă a emis factură pentru această sumă, în cuantum de 3.342,24 lei (4% din 83.556 lei).
Societatea pârâtă a refuzat să plătească această sumă, arătând că reclamanta a întocmit în mod defectuos proiectul de acordare a fondurilor, documentația având multe greșeli, respectiv numele și sediul firmei erau greșite, codul fiscal, numele administratorului etc. Pârâta a arătat că, cel mai probabil, acest proiect a fost folosit și pentru alte firme, iar societatea reclamantă a omis să facă toate modificările în cuprinsul documentației (a se vedea acest proiect, cu greșeli – fila 112).
În schimb, administratorul societății reclamante a arătat (fila 334) că acele erori au apărut doar în partea introductivă a proiectului, care este identică pentru toate proiectele de accesare a fondurilor europene și în care sunt trecute datele generale despre firma care intenționează să acceseze aceste fonduri. În schimb, partea de fond a proiectului, care era extrem de voluminoasă și de complexă, nu avea greșeli (în condițiile în care reclamanta nu mai întocmise astfel de proiecte în trecut).
Instanța constată că au existat, într-adevăr, erori de proiect (fila 112), suficient de multe cât să presupună verificări atente și numeroase corecturi din partea beneficiarului. Or, societatea pârâtă a încheiat cu societatea reclamantă acest contract cu scopul precis ca un profesionist cu experiență în domeniu să întocmească corect și detaliat (contra cost) toată documentația.
Este evident că reclamanta nu și-a îndeplinit aceste obligații.
Pe de altă parte, aceste greșeli apar, într-adevăr, în partea introductivă a proiectului, în care apar date generale despre firmă și care este identică pentru toate proiectele. În schimb, în partea de fond a proiectului, care presupune, într-adevăr, efort considerabil și cunoștințe e specialitate, nu apar astfel de erori (a se vedea documentația de la filele 232-246).
În aceste condiții, instanța consideră că din suma de 3342 lei, cât reprezintă factura emisă de reclamant, pârâta va fi obligată să plătească 2.700 lei (din cauza erorilor care au existat).
Trebuie menționat că aceste erori nu au avut niciun efect în decontarea de către minister a echipamentului achiziționat, întrucât contractul de asistență a fost încheiat de părți în data de 20.11.2009, iar pe anul respectiv ultima decontare de către Ministerul Finanțelor a avut loc la sfârșitul lunii octombrie 2009. Prin urmare, întârzierile datorate corectării greșelilor la documentație nu au afectat în nici un fel decontarea, care a avut loc în aprilie 2010 (pentru anul 2009 oricum nu se puteau obține banii).
Oricum, aceste greșeli au existat și justifică reducerea sumei pretinse de reclamantă.
În sfârșit, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.948,35 lei, reprezentând daune interese pentru denunțarea unilaterală a contractului (a se vedea partea finală a contractului, referitoare la denunțarea unilaterală –f. 17).
Instanța consideră că există deosebire între denunțarea unilaterală a contractului (renunțarea de către una din părți la contract, fără motiv, înainte ca cealaltă parte să-și fi executat propriile prestații) și refuzul de a executa un contract (deși cealaltă parte și-a îndeplinit propriile obligații – neplata, în sens juridic), respectiv excepția de neexecutare a contractului (refuzul unei părți de a-și îndeplini propriile obligații deoarece nici cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligațiile, în mod culpabil).
În speța de față nu ne aflăm în fața unei denunțări unilaterale a contractului de către societatea pârâtă, ci la un refuz de plată al acesteia (într-o oarecare măsură întemeiat, după cum s-a arătat mai sus).
Într-un astfel de caz ar fi datorate penalități de 0,02% din valoarea contractului (fila 17), însă acestea nu au fost cerute prin prezenta acțiune, iar instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut.
Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, instanța va obliga pârâta la plata doar în parte a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Luduș, ., ., în contradictoriu cu pârâta . C., ., nr. 1, ., ..
Obligă pârâta . C. la plata în favoarea reclamantei . a sumei de 2700 lei.
Obligă pârâta . C. la plata în favoarea reclamantei . a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. I. Ș. O.
Red. M.M.I
Tehnored. Ș.O./4ex./07.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 438/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Pretenţii. Sentința nr. 1446/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
