Pretenţii. Sentința nr. 139/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Sentința nr. 139/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 7751/176/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.139/2013

Ședința publică din 11.01.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – M. M. I.

GREFIER – S. A.-M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei comerciale de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 20.11.2012 sub dosar nr._, reclamanta S. Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 269,38 lei - reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 240 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 – decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 29,38 lei, stabilite la data de 07.11.2012, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta precizează că potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Mai arată că HG 977/2003 stabilește cuantumul lunar al acestor taxe, pe categorii precum și modalitatea de plată și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.

În drept au fost invocate prevederile art. 112 C.proc.civ., art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 și H.G. nr. 977/2003.

În probațiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: adresa nr._/07.11.2012, informații O.R.C. și facturile emise în contul pârâtei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-31).

Reclamanta menționează că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu prev. art. 26 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Potrivit prevederilor art.242 alin.2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 10.01.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii introdusă de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta apreciază că acțiunea introductivă este nelegală, având în vedere că în practică există decizia nr.2351/2011 pronunțată de ICCJ, care concluzionează că această taxă incubă doar persoanelor care beneficiază efectiv de aceste servicii. Pârâta mai menționează și jurisprudența Curții Constituționale care, în mod constant, a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, cu motivarea că obligația de plată este în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective, subliniind că pârâta nu beneficiază în nicio modalitate de serviciile publice oferite de către reclamantă, astfel încât este nelegală solicitarea acesteia de a achita taxa radio.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Conform art. 3 alin1 din HG 977/2003 „persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”.

Potrivit al. 2 al aceluiași articol, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul de radiodifuziune.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr. 2.102 din 9 aprilie 2009, s-a anulat art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 și art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003. În motivarea deciziei s-a arătat că prevederile art. 3 alin. 1 din cele două hotărâri de guvern, care impun obligativitatea persoanelor juridice de a plăti o taxă lunară pentru aceste servicii, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale acestora, instituie derogări de la dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, fapt care nu este posibil întrucât aceste derogări se pot face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.

Art. 40 al. 3 din Legea 41/1994 prevede că “Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.

Potrivit art. 1069 C. civ, cel ce face o propunerea înaintea judecății trebuie să o dovedească, or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că pârâta este beneficiarul unor servicii dintre cele pe care le prestează.

Prin urmare, raportat la cele de mai sus, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., ca nefondată.

În baza art. 274 C.proc.civ. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1 formulată în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în cu sediul în A. I., .. 35 județ A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. M. I. S. A.-M.

Red. MMI / Tehnored SAM

4 ex./25.01.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 139/2013. Judecătoria ALBA IULIA