Contestaţie la executare. Sentința nr. 4286/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4286/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4286/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4286
Ședința publică din 10 septembrie 2015
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu intimatul S. „Finanțe” al salariaților din cadrul fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Reținând că au fost puse concluzii în ședința publică din 08 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 02.07.2015, sub nr. de dosar_, urmare a declinării competenței de către Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 7419/03.06.2015, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu intimatul S. „Finanțe” al salariaților din cadrul fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună desființarea actului de executare silită, respectiv a adresei de înființare a popririi, emisă în dosarul execuțional nr. 454/2014 de către B.E.J. B. L. M., ca fiind nelegală, precum și anularea întregii executări silite, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivare se arată că poprirea a fost demarată în baza deciziei civile nr. 609/22.4.2009 și a deciziei civile nr. 1007/06.07.2009, pronunțate de Curtea de apel Timișoara în dosar nr._ și încheierea nr. 6019/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria A..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea arată că prin adresa de înființare a popririi din data de 10.02.2015, conturile sale au fost poprite, solicitându-se plata sumei de 4.137.703,79 lei, în condițiile OUG nr. 71/2009, în care este inclusă și suma de 32.545,79 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, deși potrivit OUG nr. 71/2009, orice executare silită este suspendată de drept. Contestatoarea apreciază că urgența este prezumată legal în astfel de cereri, cu atât mai mult cu cât se urmărește executarea silită prin poprire, și ca atare este justificată cererea de suspendare, existând riscul unei executări silite iminente, nu numai a unei sume care nu se regăsește în dispozitivul pretinselor titluri executorii, ci chiar a unor cheltuieli de executare, pe care contestatoarea nu le datorează. Totodată, consideră că urgența suspendării executării titlului deținut de intimați se impune și raportat la faptul că prin poprire, executorul judecătoresc afectează activitatea instituției, suspendarea executării având rolul de a preîntâmpina dificultățile ulterioare pentru recuperarea sumelor pretinse într-un cuantum considerabil și repunerea în situația anterioară.
Cu privire la executarea silită, contestatoarea solicită să se constate că aceasta este nelegală, întrucât titlul executoriu, menționat în considerentele adresei de înființare a popririi, decizia civilă nr. 609/22.04.2009, pronunțată de Curtea de apel Timișoara, nu obligă contestatoarea la plata unei sume cuantificate, ci doar la plata unor drepturi bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum erau prevăzute de legea funcționarului public (dispoziție abrogată în prezent). Prin urmare, executarea silită și implicit poprea au fost demarate cu încălcarea dispozițiilor art. 662 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, ceea ce nu se regăsește în titlul a cărei executare se solicită. Sumele calificate de către executorul judecătoresc cu titlu de debit, indicate prin adresa de înființare a popririi, nu se regăsesc în titlurile executorii, fiind sume stabilite extrajudiciar, prin expertiză.
Se relevă că, mai mult, la data de 22.04.2009, prin decizia civilă nr. 609 Curtea de apel Timișoara a soluționat irevocabil cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, privind acțiunea formulată de S. FINTIM al salariaților din cadrul fostei DGFP A., promovată în numele a 563 membrii de sindicat, precum și de intervenienții în nume propriu, în contradictoriu cu contestatoarea, pentru acordarea în favoarea funcționarilor publici – angajați ai fostei D.G.F.P. A., a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de câte 25% pentru fiecare supliment aplicat la salariul de bază, actualizat cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004, până la zi. Prin dispozitivul acestei decizii, instanța de recurs a respins în mod expres și neechivoc cererea Sindicatului FINTIM privind acordarea suplimentului gradului și suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare. În aceste condiții, creanța invocată de sindicatul FINTIM nu are un caracter cert și lichid, nefiind o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită, așa cum impun normele imperative ale art. 662 C. pr. civ. De asemenea, Curtea de apel Timișoara nu a stabilit în sarcina vreunei părți obligația de a determina, de a calcula, de a cuantifica sau de a stabili care este suma pretinsă cu titlul de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, după cum nu instituie nici criterii pentru determinarea pretinsei creanțe. Cu toate acestea, S. FINTIM din proprie inițiativă a stabilit suma de 4.105,158 lei drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație până în luna aprilie 2014 și suma de 32.545,79 lei cheltuieli de executare prin poprire, solicitând executorului judecătoresc continuarea executării silite a deciziei civile mai sus menționate. Suma pretinsă cu titlul de debit ar reprezenta, în opinia intimatului, 15% din valoarea titlului executoriu, compus din procentul de 5%, scadent în 2012 și procentul de 10%, scadent în 2013, conform OUG nr. 71/2009, reprezentând cuantumul determinat de intimat al drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, până în luna aprilie 2014. În aceste condiții, contestatoarea susține că intimatul s-a substituit legiuitorului, stabilind că pretinsele drepturi salariale se pot cuantifica sub forma de 25% fiecare, pretinzând, pe calea executării silite reglementate de dreptul comun, o executare în baza unei legi speciale, OUG nr. 71/2009.
Contestatoarea apreciază că, în acest mod, deși instanța de recurs a respins cuantificarea sumelor în discuție, intimatul ar putea pe calea executării silite să obține pe cale judecătorească, drepturi salariale care nu fac obiectul unui act normativ cu putere de lege, fiind astfel încălcată și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008. În aceste condiții, o astfel de executare silită este nelegală, iar prin necenzurarea actelor de executare s-a încălcat în mod flagrant puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 609/22.04.2009 și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008.
Se mai arată că nu s-a observat faptul că la data declanșării executării silite a deciziei civile nr. 609/2009, dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din L. nr. 188/1999 erau abrogate, astfel că nu există niciun temei legal pentru a susține cuantificarea sub forma de 25% realizată din proprie inițiativă de intimat. De altfel, L. nr. 188/1999 nu a cuprins niciodată o prevedere în care să se recunoască în favoarea funcționarilor public din România cuantum de 25% pentru determinarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare sau o altă formă de cuantificare.
În consecință, câtă vreme, prin decizia civilă nr. 60/2009, Curtea de apel Timișoara a statuat irevocabil că cele două drepturi nu pot fi obținute prin promovarea unor acțiuni în instanță, întrucât acordarea lor pe cale judecătorească echivalează cu o substituire în atribuțiile legiuitorului ori ale executivului, contrar celor stabilite prin decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, contestatoarea solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile executării silite a acestor decizii, în lipsa caracterului cert și lichid al creanței; nu poate fi promovată nici soluția de cuantificare a celor două suplimente salariale, deoarece, în lipsa unui act normativ care să stabilească modalitatea de calcul al acestor drepturi, instanțele de judecată nu se pot substitui puterii legislative, prin reglementarea lor.
Cu privire la suma de 32.545,79 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, contestatoarea apreciază că nu datorează această sumă, întrucât executarea silită este nelegală. Totodată, se arată că, față de dispozițiile art. 55 alin. 3 din O.M.J. nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a L. nr. 188/2001 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea onorariului de executare prin emiterea a două acte de executare este vădit disproporționată și exagerată, întrucât executarea silită are scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu împovărarea debitorului sau a terțului poprit, prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate. Pe de altă parte, onorariul executorului judecătoresc se stabilește, potrivit Ordinului nr. 2550/2006, în anumite limite, dar în funcție de valoarea creanței, care, în speță, nu este certă, fiind abstractă orice sumă la care s-a raportat executorul judecătoresc atunci când a stabilit cheltuielile de executare.
Pentru toate acestea, contestatoarea solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată, invocând în drept dispozițiile art. 705, art. 711, art. 718 C. pr. civ..
Intimatul formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, arătând că, potrivit art. 712 alin. 3 teza I C. pr. civ., nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motivele care au existat la data primei contestații. Astfel, se arată că reclamanta a mai promovat o contestație la executare, care a format obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A., prin care a tins la anularea actelor de executare silită și a executării silite însăși care face obiectul dosarului execuțional nr. 454/2014 al B.E.J. B. L.. Contestația a fost soluționată de Judecătoria A. prin sentința civilă nr. 4152/25.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/55/2014 în sensul respingerii contestației la executare, soluția fiind menținută de către Tribunalul A., prin decizia pronunțată la data de 03.02.2015.
Intimatul susține că o simplă lectură a motivelor invocate de către contestatoare în prezenta contestație ilustrează clar că sunt invocate aceleași motive ca și în cele din cauza care a format obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A.. Astfel, decizia civilă nr. 609/2009, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 1007/06.07.2009, pronunțată de Curtea de apel Timișoara nr._ sunt hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul L. nr. 554/2004, care potrivit art. 22 din aceeași lege sunt titluri executorii, sens în care au fost și investite cu formulă executorie.
Intimatul învederează că, în situația în care contestatoarea apreciază că titlurile executorii deținute de către intimați nu sunt suficient de clare, este îndreptățită să solicite pe calea unei contestații la titlu, lămurirea limitelor în interiorul cărora urmează să se desfășoare executarea silită. Toate discuțiile referitoare la modul de stabilire a drepturilor de natură salarială din titlurile executorii nu pot fi analizate de către instanța investită cu contestația la executare propriu zisă, întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. pr. civ.
Referitor la cuantumul creanței pentru care s-a început executarea silită, se arată că acesta este cert, deoarece rezultă din titlurile executorii și exigibil, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009. Pe baza criteriilor stabilite de către instanță în titlurile executorii, drepturile salariale cuvenite fiecăruia dintre intimații-creditori au fost calculate de către expertul contabil S. G., fiind cuprinse în lista privind suplimentul postului și suplimentul pentru treapta de salarizare atașată cererii de executare silită.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul învederează că prin sentința civilă nr. 4152/2014 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare, promovată de către aceasta, a redus cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 454/2014 al B.E.J. B. L. de la suma de 103.052 lei, la suma de 32.545,79 lei. În contextul în care și în prezent, contestatoarea refuză să dea curs adresei de înființare a popririi emisă de către executorul judecătoresc, iar cheltuielile de executare au fost diminuate ca urmare a solicitării sale, nu se justifică interesul în susținerea capătului de cerere privind o nouă diminuare a cheltuielilor de executare, față de cuantumul cărora există deja autoritate de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 4152/2014 a Judecătoriei A..
Intimatul solicită și respingerea cererii de suspendare a executării silite, relevând că toate argumentele prezentate de către contestatoare în susținerea cererii de suspendare a executării silite se impun a fi analizate prin prisma dispozițiilor HG nr. 542/2014 din data de 07.07.2014, act normativ prin care a fost suplimentat bugetul Ministerului Finanțelor Publice cu suma de 13.988 mii lei, sumă destinată exclusiv plății titlurilor executorii care intră sub incidența prevederilor OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Pentru toate acestea, intimatul solicită respingerea contestației la executare, invocând în drept dispozițiile art. 451, art. 453, art. 650, art. 669, art. 705, art. 711, art. 178 C. pr. civ., art. 1 din OUG nr. 71/2009, art. 1, 2 din HG nr. 542/2014.
Prin notele de ședință depuse în data de 11.08.2015, intimatul solicită respingerea contestației la executare, ca lipsită de obiect, arătând că după plățile efectuate de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data de 31.07.2015, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 609/22.04.2009, pronunțată de Curtea de apel timișoara în dosarul nr._ și prin decizia civilă nr. 1007/06.07.2009, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosarul nr._, sume reprezentând 91,5% din întreaga creanță datorată intimaților-creditori, contestația a rămas fără obiect.
În subsidiar, intimatul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât aceasta a fost soluționată de Judecătoria A., prin sentința civilă nr. 4152/25.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/55/2014 în sensul respingerii contestației la executare, soluția fiind menținută de Tribunalul A..
Prin sentința civilă nr. 7419/03.06.2015, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, iar la data de 02.07.2015 cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei A..
La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._/55/2014 al Judecătoriei A..
În probațiune se depun înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul. A fost atașat dosarul execuțional nr. 454/2014 al B.E.J. B. L. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Contestatoarea s-a îndreptat, în prezenta contestație, împotriva adresei de înființare a popririi dresate de B. B. L. M. în dos. ex. 454/2015.
Anterior, contestatoarea s-a îndreptat împotriva actelor de executare dresate în dos. ex. nr. 454/2015 al B. B. L. M. constând în somația din 18.06.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare de la aceeași dată; împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și împotriva executării silite înseși; contestația la executare ce a făcut obiectul dos. ex. nr._/55/2014 a fost admisă în parte, fiind doar reduse cheltuielile de executare silită,
Criticile aduse popririi ce s-a înființat la 10.02.2015 se referă, în esență, la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței la a cărei satisfacere se tinde, la legalitatea executării silite și la cheltuielile de executare; or, astfel cum relevă și intimatul, pretinsele vicii de legalitate ale executării silite puteau fi expuse în contestația la executare deja formulată și soluționată, acestea neavând o surveniență ulterioară; prin urmare, în cauză este incident art. 713 alin. 3 C. pr. civ., astfel încât va fi respinsă contestația la executare, ca inadmisibilă.
În baza art. 453 C. pr. civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DGFP Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9B, jud. T., în contradictoriu cu intimatul S. „Finanțe” al salariaților din cadrul fostei DGFP A., cu sediul în A., ., jud. A., ca inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/12.10.2015
4 ex./2 . comunică cu:
- contestatoarea DGFP Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9B, jud. T.
- intimatul S. „Finanțe” al salariaților din cadrul fostei DGFP A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4287/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6078/2015.... → |
|---|
