Contestaţie la executare. Sentința nr. 3749/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3749/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 3749/2015
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3749
Ședința publică din 30 iunie 2015
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul A. A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului avocat S. E. din Baroul M., lipsă fiind contestatorul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este timbrată cu suma de 50 + 443 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 10 alin. (2) rap. la art. 3 lit. c) din OUG nr. 80/2013, ca urmare a admiterii în parte a cererii de ajutor public judiciar formulată de contestator.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică propria sa competență generală, materială și teritorială, constatând, în baza art. 713 alin. 1 raportat la art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă că este competentă în judecarea prezentei cauze.
Reprezentantul contestatorului depune la dosar extras de pe portalul Judecătoriei A. cu privire la soluția pronunțată în data de 29.06.2015 într-o cauză similară cu prezenta speță.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției, solicitând instanței să constate faptul că doar la data de 10.03.2015 i s-a comunicat primul act de executare, astfel că prezenta contestație este formulată în termenul legal.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Reprezentantul contestatorului arată că primul act care se presupune a fi comunicat ar fi fost emis în anul 2009, dar nu i-a parvenit niciun act la acea dată, având în vedere că mama sa nu locuiește la acea adresă, iar fiul său la care se face referire că ar fi primit actele nu era născut. Învederează instanței că primul act i-a parvenit în anul 2014. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /01.04.2015, contestatorul A. A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de înființare a popririi nr._ din 10.03.2015 (ridicată de contestator sub semnătură privată la data de 17.03.2015) și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 677 de către pârâtă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
-să constate ca, în temeiul art. 91 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a obține executarea silită s-a prescris;
-să dispună anularea înștiințării de înființare a popririi nr._ din 10.03.2015 și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 677;
-să oblige pârâta să șteargă din evidențele sale debitul în valoare de_ lei, pe care se presupune că îl datorează, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 05.12.2014 a primit de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.-Serviciul de Colectare și Executare Silită Persoane Fizice o somație prin care era înștiințat că figurează în evidența fiscală cu suma de plată în valoare totală de 16.599 lei, din care 210 lei accize, 3505 lei taxe vamale, 706 lei TVA, 322 lei dob. Taxe vamale, 65 lei dob taxe TVA, 19 lei dob. Accize, 7043 lei dob. Taxe vamale, 1750 lei dob. TVA, 521 lei dob. Accize, 1949 lei dob. Taxe vamale, 392 lei dob. TVA, 117 lei dob. Accize.
În urma primirii acestei somații, contestatorul a solicitat intimatei să-i comunice o copie de pe întregul dosar de executare silită înregistrat sub nr. 677, întrucât nu avea cunoștință de actele ce stau la baza acestei executări silite.
Prin adresa nr._/18.02.2015, intimata i-a comunicat faptul că debitul său este stabilit de organele vamale în baza actului constatator nr. 3880/14.08.2013, act care i-ar fi fost comunicat contestatorului odată cu somația nr. 2744/_/08.10.2003.
Contestatorul a precizat faptul că nici actul constatator, nici somația la care se face referire în adresă nu au ajuns la cunoștința sa decât în anul 2014, când s-a deplasat la sediul intimatei.
Tot în cuprinsul acelei adrese s-a mai precizat că organele vamale din cadru DRAOV Timișoara i-au comunicat acte de executare reprezentând somații și popriri în 22.10.2009, respectiv 23.09.2012, iar prin adresa nr._/04.11.2014 a fost anunțat că figurează în evidența intimatei cu debite neachitate.
Contestatorul recunoaște faptul că prin adresa nr._/04.11.2014 a fost înștiințat de către intimată că a preluat de la Direcția Vamală Timișoara un dosar fiscal/executare în care are calitatea de debitor la Bugetul General Consolidat și i se aducea la cunoștință că datoria sa se ridică la suma de_ lei, fiind invitat la sediul intimatei pentru clarificarea problemei.
Deplasându-se la sediul instituției, contestatorul a luat cunoștință de actul constatator întocmit de Direcția Vamală, de câteva somații care nu au ajuns până la acea dată în posesia sa, dar pe confirmările de primire erau diverse semnături pe care nu le cunoaște și mai mult decât atât, pe una dintre acele confirmări, la mențiunea calitatea primitorului actului era trecut „fiu”, în condițiile în care fiul contestatorului nici nu era născut la acea dată.
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr._/24.02.2014, contestatorul a solicitat acesteia să constate că s-a prescris dreptul de a solicita executarea silită, iar ca răspuns la aceasta, prin adresa nr._/28.05.2014 i s-a comunicat că nu este în măsură să soluționeze solicitarea sa, datorită faptului că DRAOV Timișoara a predat dosarul considerând a fi în termenul de prescripție.
Contestatorul apreciază că termenul de prescripție prevăzut de art. 91 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală s-a împlinit, conform art. 81 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, la data de 31.12.2008, iar somația emisă de organele autorității vamale din cadrul DRAOV Timișoara, la data de 22.10.2009, la care face referire intimata în adresa nr._/18.03.2015 era comunicată după împlinirea termenului de prescripție, dar oricum, acea somație emisă în anul 2009 nu a ajuns la cunoștința contestatorului și nu știe cine a semnat confirmarea de primire.
S-a apreciat de către contestator că nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 92 din OG 92/2003 și art. 2537 cod civil privind cazurile de întrerupere a prescripției.
Pentru considerentele arătate, contestatorul a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită și pe cale de consecință să se dispună încetarea executării silite pornite împotriva sa și obligarea intimatei de a șterge din evidențele sale debitul pe care se presupune că îl datorează.
În drept, contestatorul a invocat art. 172, art. 91, 92 Cod procedură fiscală, art. 2537 Cod civil, art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv adresă de înștiințare privind înființarea popririi nr._/10.03.2015, somație nr._/05.12.2014, cerere înregistrată sub nr._/18.12.2014, adresele nr._/18.03.2015, nr._/04.11.2013, cerere înregistrată sub nr._/24.02.2014, adresa nr._/28.05.2014, cartea de identitate a contestatorului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actelor de executare silită emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. ca fiind temeinice și legale.
Intimata a precizat faptul că debitele pentru care contestatorul este executat silit au fost stabilite de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, fiind comunicate spre executare Administrației Județene a Finanțelor Publice A. în septembrie 2014, urmare O.P. A.N.A.F. nr. 2594/29.08.2013.
Astfel, în privința contestatorului au fost emise următoarele acte: act constatator nr. 3880/14.08.2003; somația nr. 2744/_ pentru suma de 22.371 lei; decizia nr. 4566/02.04.2008 referitoare la obligații de plată accesorii; adresa de înființare a popririi nr._ pentru suma de 5.986 lei reprezentând dobânzi și penalități stabilite Decizia referitoare la obligațiile accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 4566/02.04.2008; adresa de înființare a popririi nr._/29.03.2012 pentru suma totală de 16.599 lei; adresa de înființare a popririi nr._/10.03.2015.
Cu privire la excepția tardivității, intimata a arătat că toate actele de executare emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara i-au fost comunicate contestatorului cu respectarea prevederilor art. 44 alin. 3, respectiv art. 45 din OG nr. 92/2003, astfel că, potrivit prevederilor art. 173 din OG nr. 92/2003, raportat la momentul comunicării, contestația la executare este tardiv formulată, actele fiind comunicate în 2008, 2009 și 2012, intimata solicitând astfel admiterea excepției.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator, intimata a arătat că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris, având în vedere actele de executare întreprinse înăuntrul termenului de 5 ani, acte care întrerup prescripția, făcând să curgă un termen de 5 ani, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, coroborate cu cele ale art. 133 lit. c) din același act normativ.
Referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că solicitările contestatorului sunt neîntemeiate, apreciind că prezenta contestație este formulată cu încălcarea prevederilor art. 194 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, în sensul că nu există niciun temei legal care să justifice acțiunea contestatorului, acesta neinvocând textul legal încălcat.
Astfel, executarea silită declanșată împotriva contestatorului este perfect legală, respectând întocmai prevederile art. 141 coroborate cu art. 145 din OG nr. 92/2003.
Debitele pentru care contestatorul este executat silit au fost stabilite de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, fiind comunicate spre executare Administrației Județene a Finanțelor Publice A. în septembrie 2013, urmare O.P.A.N.A.F. nr. 2594/29.08.2013, astfel că în mod corect și legal s-a procedat la înființarea popririi asupra disponibilităților bănești la data de 10.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. 5 Cod procedură fiscală.
Intimata apreciază că apărările contestatorului nu pot fi reținute de către instanță, contestația la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingerea contestației la executare pe calea excepției tardivității formulării acțiunii, iar pe fond ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actelor de executare emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă și toate celelalte acte normative invocate, iar în probațiune a depus înscrisuri în copie, respectiv act constatator nr. 3880/14.08.2003, adresa nr._/14.08.2003, confirmări de primire, proces-verbal privind calculul dobânzilor și al penalităților de întârziere, somație nr. 2744/_/08.10.2003, decizie nr. 4566/02.04.2008, procese-verbale privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu nr._/13.10.2009, nr. 983/01.02.2010, nr. 5719/27.02.2013, adrese de înființare a popririi nr._/21.10.2009, nr._/29.03.2012, somație nr._/22.10.2009, adresele nr._/04.11.2013, nr._/28.05.2014, cerere înregistrată sub nr._/24.02.2014, somație nr._/03.12.2014, adresă de înștiințare privind înființarea popririi nr._/10.03.2015.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea excepției tardivității invocată de intimată, raportat la prevederile art. 173 din OG nr. 92/2003, apreciind că se află în înăuntrul termenului de exercitare a contestației la executare, având în vedere că înștiințarea de înființare a popririi din data de 10.03.2015 i-a fost comunicată la 17.03.2015.
În ceea ce privește somațiile anterioare emise în anii 2008, 2009 și 2012 acestea nu au ajuns la cunoștința contestatorului decât în anul 2014/2015, precizând că în ceea ce privește somația nr. 2744, la dosar nu există confirmarea de primire a acesteia, deși se menționează că ar fi fost primită la data de 31.12.2008; pe confirmarea de primire din data de 26.08.2003 persoana care se presupune că a primit corespondența este „mama”, care nu locuiește cu contestatorul; pe confirmarea de primire din data de 13.10.2013 apare la calitatea primitorului „fiu”, care încă nu era născut-acesta s-a născut la data de 13.06.2005; pe confirmarea de primire din 27.10.2009 se pare că ar fi semnat de primire contestatorul, însă semnătura nu îi aparține; pe confirmarea de primire din 28.10.2009 la calitatea primitorului este menționată soția, însă semnătura nu aparține acesteia, iar pe confirmarea de primire din data de 03.04.2012 se presupune că a semnat de primire tot soția contestatorului.
Pentru motivele arătate, contestatorul a solicitat respingerea excepției tardivității și admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În completarea probațiunii s-a depus înscrisuri în copie, respectiv acte de stare civilă.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului de executare nr. 677 al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, instanța reține în fapt, următoarele:
Executarea silită pornită împotriva contestatorului are la bază actul constatator nr. 3880/14.08.2003 emis de Direcția Regională a Vămilor (fila 14 dosar execuțional). În baza acestui act a început împotriva contestatorului executarea silită în dosarul nr. 2827/2003 de către Direcția Regioanlă Vamală Interjudețeană A., fiind emisă somația nr. 2744/_/08.10.2003 prin care i-a fost pus în vedere contestatorului să achite suma de 4.9291.556 lei Rol (4.929,16 RON).
Ulterior respectivul dosar execuțional a figurat în evidențele Direcției Regionale Pentru Accize și operațiuni vamale Timișoara sub nr. 677, fiind apoi preluat de către intimată.
Singurul motiv de contestație la executare invocat îl reprezintă prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În cauză sunt aplicabile prevederile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și dispozițiile art. 405-4053 din Cod de procedură civilă (1865) privind prescripția dreptului de a cere executarea silită, raportat la art. 137-143 din OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, conform art. 201 din Legea 71/2011 și art. 6 din Legea 76/2012.
Potrivit art. 18 din Decretului 167/1958 „instanța de judecată și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau dreptul la executare silită este prescris”.
Din cele de mai sus reiese că atât prescripția dreptului la acțiune cât și cea a dreptului de a cere executarea silită puteau fi invocate oricând, astfel că prescripția executării silite, începute sub vechea reglementare, se poate invoca oricând în cursul executării silite, contestatorul nefiind ținut de respectarea vreunuia din termenele de formulare a contestației la executare prevăzute de art. 401 din Cod de procedură civilă (1865) sau art. 715 din noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care excepția tardivității invocate de intimată apare ca fiind neîntemeiată.
Conform art. 138 alin. 1 din OG 61/2002 „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept”.
Așadar față de data emiterii actului constatator a creanței bugetare 3880/14.08.2003 termenul de prescripție al executării creanței s-ar fi împlinit la data de 31.12.2008.
OG 61/2002 a fost abrogată de OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care la art. 197 alin. 2 a prevăzut că „Executările silite, în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispozițiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.”
În Codul de procedură fiscală la art. 131 s-a prevăzut că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui la care a luat naștere acest drept, deci în, cazul de față, dreptul de a cere executarea silită s-ar fi prescris la data de 01.01.2009.
Conform art. 133 lit. c) din OG 92/2003 termenul de prescripție prevăzut de art. 131 se întrerupe „pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”.
De asemenea potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul 167/1958 prevede că „după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție”.
Din actele dosarului execuțional rezultă că în anii 2003, 2008, 2009 și 2012 au fost trimise somații pe adresa contestatorului din localitatea Galșa, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și care conform celor menționate de factorul poștal au fost predate sub semnătură fie destinatarului fie unor diverși membri ai familiei sale.
Confirmarea de primire, întocmită de factorul poștal în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu reprezintă un act autentic conform art. 1171 din Codul civil (1864) și art. 269 din noul Cod de procedură civilă, care, în privința constatărilor personale ale funcționarului redactor face dovada deplină până la declararea înscrisului ca fals, conform art. 1173 din Codul civil (1864) și art. 270 din noul Cod de procedură civilă.
În aceste condiții simpla invocare de către contestator a faptului că semnătura de pe confirmarea de primire nu îi aparține sau că somațiile nu ar fi fost predate persoanelor menționate în confirmarea de primire, nu pot fi luate în considerare de instanță.
Față de cele de mai sus instanța consideră că a fost întrerupt cursul prescripției astfel că, în baza art. 172 din OG 92/2003, se va respinge excepția prescripției invocată precum și ca neîntemeiată contestația la executare formulată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatorul A. A..
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul A. A., CNP_, cu domiciliul în Galșa, nr. 761, județul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., Cod fiscal_, cu sediul în A., ., județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2015.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 15.07.2015/4 ex. din care 2 ex. se .> - A. A.-Galșa, nr. 761, județul A.
- Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. – prin e-mail
| ← Succesiune. Sentința nr. 3748/2015. Judecătoria ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3753/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
