Pretenţii. Sentința nr. 7076/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7076/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 7076/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7076
Ședința publică din 22 decembrie 2015
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. V., în contradictoriu cu pârâtul U. I. C., având ca obiect pretenții, în vederea pronunțării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 870 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 3 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.12.2015 concluzii scrise formulate de pârât, iar la data de 21.12.2015 concluzii scrise formulate de reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.12.2015.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. în data de 19.03.2015 sub nr._, reclamantul S. C. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U. I. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata suinei de 15.300 lei cu titlu de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că deține și folosește, cu titlu de proprietar ori ca și uzufructuar, o suprafață de 8 ha de teren agricol amplasat în zona B.-Cadaș, A., iar în anul 2014, pe o suprafață de 6 ha a cultivat porumb.
În toamna acestui an, a luat legătura cu pârâtul pentru a încheia cu el o convenție în temeiul căreia să-i execute recoltarea culturii de porumb de pe tarlaua de 6 ha. În acest, sens a arătat că a avut mai multe discuții cu pârâtul, la începutul lunii noiembrie 2014, ajungând să se înțeleagă, urmând ca pârâtul să-i execute lucrarea cu utilajul proprietatea sa, contra unui preț de 350 lei/ha și 20 litri de motorină.
A menționat că a stabilit că prețul îi va fi plătit integral la finalizarea lucrării iar motorina i-a pus-o la dispoziție înainte de începerea lucrării.
A mai precizat că în acest preț a inclus următoarele lucrări: recoltarea completă a celor 6 ha, tocat resturile vegetale, depozitarea porumbului boabe în mijloace de transport. A mai stabilit, conform obiceiului locului, că la finalizarea lucrării, pârâtul să-i predea terenul în stare de a putea să execute arăturile de toamnă.
În ciuda acestei înțelegeri, finalizată în jurul datei de 15 noiembrie 2014, pârâtul a întârziat începerea lucrării până spre sfârșitul lunii noiembrie 2014. După ce, în sfârșit, a început lucrarea, în data de 25 noiembrie 2014, reclamantul a constatat că pârâtul lucrează în condiții necorespunzătoare, astfel că o cantitate importantă de știuleți de porumb au rămas în brazdă, nemaiputând fi recuperați. Pe de altă parte, a doua zi după începerea recoltării, pârâtul a părăsit tarlaua și nu s-a mai întors decât după ce reclamantul, împreună cu un prieten, a reparat utilajul proprietatea pârâtului, după care, în 27 noiembrie 2014 a mai recoltat o parte din teren și a dispărut pur și simplu, abandonând și utilajul în acel loc.
În acest fel, reclamantul a învederat că a mai rămas nerecoltată o suprafață de 1 ha unde producția a rămas în întregime pe tuleu.
Deși a încercat să-l determine să își încheie lucrarea angajată, pârâtul nu s-a mai prezentat nici măcar să-și ia acasă utilajul, rămânând o suprafață de 5 ha parțial recoltată, iar o suprafață de 1 ha complet nerecoltată, toată suprafața fiind lăsată de pârât în stare absolut improprie pentru executarea lucrărilor de toamnă (arat și semănat) fiind lipsit de recoltă pentru prima parte a anului 2015.
În condițiile de mai sus, reclamantul a arătat că, din pricina modului cum a lucrat pârâtul, a suferit următoarele prejudicii: porumb recoltat necorespunzător, cu știuleți rămași sub brazdă, aproximativ 30% din recoltă pe o suprafață de 5 ha, porumb rămas pe tulei, complet nerecoltat pe o suprafață de 1 ha și teren acoperit de vegetație netocată corespunzător, impropriu pentru lucrările de toamnă în suprafață de 6 ha.
Deși i-a cerut să își îndeplinească obligațiile asumate prin înțelegerea pe care au stabilit-o, pârâtul a motivat, în primă fază, că nu o poate face din pricina defecțiunii utilajului iar după ce, deși nu avea această obligație, a reparat defecțiunea, împreună cu un prieten, pârâtul a mai lucrat doar o singură zi, după care a dispărut pur și simplu și a refuzat să finalizeze recoltatul.
În ce privește utilajul, reclamantul a precizat că pârâtul l-a abandonat lângă o cabană proprietatea reclamantului, până în 15 ianuarie 2015, când 1-a ridicat fără nici un fel de explicații.
A mai precizat că a notificat pârâtul în legătură cu situația creată din pricina conduitei sale, fără a primi nici un fel de reacție din partea acestuia.
În cuprinsul cererii reclamantul a detaliat modul de calcul al prejudiciului suferit, în ceea ce privește producția de porumb pierdută ca urmare a nerecoltării corespunzătoare și producția de porumb pierdută pe 1 ha rămasă complet nerecoltat rezultând o pierdere totală de producție în cuantum de 13.500 lei, prejudiciul ca urmare a faptului că terenul de 6 ha nu a putut fi pregătit pentru lucrările agricole de toamnă ridicându-se la suma de 1.800 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 1166-1323 cod civil și art.l516,1521-1522,1530 și urm. Cod civil, iar în probațiune a depus, în copie, extrase CF și notificare, solicitând administrarea probei testimoniale și a probei cu interogatoriul pârâtului.
În urma adresei de regularizare, reclamantul a indicat martorii propuși a fi audiați în cauză, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 870 lei și planșe fotografice pentru starea recoltei și a terenului rămas nerecoltat.
În cadrul etapei scrise a procesului pârâtul a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a învederat că acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal, întrucât în speță nu sunt incidente nici dispozițiile referitoare la răspunderea contractuală, deoarece între părți nu a existat nici un contract de nici o natură, deci nu există un temei contractual în baza căruia reclamantul să poată cere despăgubiri și nici o înțelegere verbală în sensul celor dorite de către reclamant, și de asemenea nu se regăsesc nici condițiile răspunderii civile delictuale deoarece nu există nici o fapta ilicită, iar prejudiciul, daca există, este consecința propriei culpe a reclamantului de a rămâne în pasivitate și a nu-și efectua propriile lucrări agricole.
Un alt motiv de inadmisibilitate a acțiunii este în opinia pârâtului circumscris regulii „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” potrivit căruia nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unor principii logice care impuneau, in condițiile descrise de reclamant și în lipsa unui contract, luarea unor măsuri de către însuși reclamantul.
Sub acest aspect, pârâtul a arătat că prin prisma stării de fapt expuse de către reclamant, în realitate reclamantul nu face decât să-și invoce propria culpă, nemulțumirea sa ținând așadar de faptul că i-ar fi rămas nerecoltată o porțiune de teren apreciată de el ca fiind de cca 1 ha dintr-un total de 6 ha, și că cca 30% din terenul care a fost recoltat a fost necorespunzător recoltat cu impact pe anul 2015 fără însă să explice care a fost impedimentul pentru care, dânsul, proprietar, interesat direct de soarta terenului său, în condițiile descrise, nu a depus minimul de diligențe pentru a recolta suprafața de 1 ha de teren rămasă nerecoltată și care ar fi condus la pretinsul prejudiciu.
Sub acest aspect a apreciat că dispozițiile art. 1534 alin. 2 din NCC potrivit cărora „debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenta” sunt cât se poate de clare și primesc incidență în cauză.
A arătat că reclamantul s-a mulțumit „să-și privească terenul”, să trimită o notificare în cursul lunii decembrie, apreciind că în acest mod s-a pus la adăpost de răspunderea de a-și efectua lucrările agricole, deși știa ca pârâtul nu s-a obligat să-i efectueze lucrările descrise de el în acțiune și că între părți nu a existat nici un contract.
A menționat că un argument în plus pentru care a apreciat inadmisibilă acțiunea este dat de dispozițiile imperative ale art. 309 din NCPC, potrivit cărora nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Or, în lipsa unui contract care să stabilească clar drepturi și obligații, proba testimoniala este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât, dincolo de faptul că nu se specifică ceea ce se dorește a se proba cu martorii, nici unul dintre persoanele propuse ca martor nu-i sunt cunoscute pârâtului, fiind deci evident ca nu au participat la nici o înțelegere verbală prin care să se fi stabilit drepturi și obligații.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată, în speța neregăsindu-se nici una din condițiile antrenării răspunderii civile, respectiv: culpă, legătură de cauzalitate și prejudiciu.
Cu privire la culpă, pârâtul a învederat că el nu s-a obligat față de reclamant la lucrările agricole descrise prin acțiune, respectiv la recoltarea completă a 6 ha de teren, tocat resturi vegetale, depozitarea porumbului în mijloace de transport, pregătirea terenului pentru arătura de toamnă, etc.
A menționat că în cursul lunii noiembrie, reclamantul a venit la pârât acasă însoțit de un vecin, d-1 F. I., știind că are în proprietate o combină de recoltat pentru culturile agricole ale propriilor sale terenuri agricole, rugându-l să-1 ajute să-și culeagă și el porumbul. Pârâtul i-a explicat ca are foarte mult de lucru având de recoltat pe propriile terenuri și că timpul său liber este limitat. La insistentele d-lui F., pârâtul a acceptat să-1 ajute pe reclamant doar la recoltatul porumbului, în măsura posibilităților, a timpului liber și a condițiilor meteo, cu condiția de a-și asigura, din timp, mașina pentru încărcatul porumbului.
Faptul că a fost vorba doar de un ajutor, limitat strict la posibilitățile pârâtului, îl constituie și împrejurarea că nu a încheiat nici un înscris cu reclamantul, prin care să se oblige personal și că nu am primit de la reclamant nici o sumă de bani.
A evidențiat că în afară de acest ajutor privind recoltatul nu a existat nici o altă discuție, reclamantul urmând să se ocupe să-și asigure mașina de încărcat porumbul recoltat și celelalte eventuale lucrări agricole.
Pârâtul a învederat că de totală rea credința afirmă reclamantul că a lucrat necorespunzător, în condițiile în care, într-una din zile a fost cu el în combină și a constatat în mod direct modul de funcționare al combinei, gradul de recoltare, a constatat personal dificultatea terenului, respectiv că era plin de buruieni deoarece reclamantul nu a ierbicidat corespunzător terenul, ceea ce a îngreunat mult recoltatul și cu toate acestea s-a declarat mulțumit, neavând nici o obiecție.
A mai arătat că lipsa reclamantului de organizare și interes pentru recoltarea porumbului, conduita sa lipsită de responsabilitate este încă o dată probată prin pasivitatea de care a dat dovada, deoarece pentru un hectar de teren rămas nerecoltat ar fi putut apela la o orice altă persoană să-1 ajute, sau cu minim de diligență din partea reclamantului, recoltarea se putea realiza chiar și manual.
Totodată, pârâtul a precizat că în perioada aleasă de reclamant pentru recoltat, a doua jumătate a lunii noiembrie, au fost nenumărate zile ploioase care au făcut imposibilă ieșirea în teren, pârâtul sugerându-i că, din cauza faptului că terenul nu a fost bine pregătit, fiind excesiv de îmburuienat, era mai bine să recolteze manual suprafața rămasă de 1 ha, ceea ce nu-i lua mai mult de o zi. A evidențiat că din cauza terenului îmburuienat, s-a îndoit carcasa care protejează cuțitele hederul combinei, aceasta fiind așa zisa defecțiune despre care afirmă reclamantul că a reparat-o prietenul său fără a avea aceasta obligație.
A mai menționat că sunt nereale susținerile potrivit cărora pârâtul ar fi abandonat utilajul lângă cabana reclamantului și nu s-ar fi prezentat să-1 ridice, deoarece după ce au încetat ploile și vremea a permis să deplaseze combina, pârâtul s-a prezentat să o ridice în cursul lunii decembrie, constatând cu stupoare că lipseau bateriile de pe combina (care fuseseră noi) și rezervorul era gol. În acest sens, a făcut denunțul la politie si s-a prezentat cu organele de poliție pentru a cerceta situația.
De asemenea, pârâtul a învederat că în ceea ce privește pregătirea terenului pentru lucrările de toamnă și care ar fi condus la pierderea recoltei aferentă anului 2015, reclamantul trebuia sa recolteze în luna septembrie cum de altfel este optim pentru recoltarea porumbului conform specialiștilor, și nu la sfârșitul lui noiembrie.
Prin urmare, a apreciat că este exclusiv culpa reclamantul care nu a depus minime diligențe de a preveni pretinsul prejudiciu, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1534 alin. 2 din NCC potrivit cărora debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenta.
Referitor la legătura de cauzalitate între presupusa fapta și presupusul prejudiciu, pârâtul a menționat că între fapta pârâtului și eventualul prejudiciu nu exista legătură de cauzalitate, culpa pentru nerecoltarea unui suprafețe afirmative de 1 ha teren și celelalte prezumtive consecințe descrise toate la nivelul idealului in agricultura, aparținând exclusiv reclamantului.
Cât privește prejudiciul, pârâtul a apreciat că suma pretinsă de reclamant apare absurdă, în condițiile în care ea nu poate fi raportată la nimic concret, respectiv la greutate, calitatea porumb etc., ci doar la un ideal de recoltă.
Mai mult, a considerat că dovada că ar fi avut intenția de a pregătit terenul în toamnă pentru a-și pregăti cultura de primăvara din 2015, este infirmată de împrejurarea ca însuși reclamantul a început recoltarea în a doua jumătate a lunii noiembrie în loc de septembrie.
Pârâtul a mai susținut că partea din prejudiciu, stabilită la cota ideală de 30% porumb rămas nerecoltat ca urmare a lucrării necorespunzătoare invocate nu există deoarece reclamantul a rămas cu porumbul, deoarece 1-a recoltat.
Cât privește recolta de primăvara, a considerat că este de-a dreptul hilar ca prevalându-se de propria culpă, începând recoltarea târziu în a doua jumătate a lunii noiembrie, stând în pasivitate timp de 5 luni de zile, și nelucrându-și propriul teren, reclamantul să primească totuși contravaloarea unei recolte viitoare, stabilită la cota ideală, față de care planează o maximă incertitudine că s-ar fi putut obține.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii F. I. și cu A. - șoferul care a transportat porumbul pentru reclamant, administrarea probei cu interogatoriul reclamantului,
În drept a invocat dispozițiile art. 205 NCPC, 1532 alin.l, art. 1534 alin. 2 din NCC.
La data de 21.05.2015 pârâtul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că susține în întregime cererea sa introductivă de judecată, cu toate capetele de cerere, inclusiv cel referitor la cheltuielile de judecată.
A evidențiat că în cauză sunt îndeplinite elementele răspunderii civile contractuale, astfel că apărările pârâtului sunt neserioase, punând în discuție reaua credință de care a dat dovadă pe tot parcursul relației lor contractuale.
A învederat că în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1178 din Codul civil, neexistând obligația de a încheia contractul în formă scrisă, dovada acestuia putându-se face și cu martorii care au asistat la încheierea lui.
A apreciat că pârâtul greșește când invocă în apărarea sa faptul că reclamantul s-ar folosi de propria culpă pentru a cere obligarea sa la plata unor despăgubiri. În acest sens a învederat că pârâtul a efectuat lucrări necorespunzătoare de recoltare pe o suprafața însemnată din . purtat înțelegerea dintre părți, a tăiat porumbul la o înălțime mult prea mare pentru a mai face posibilă arătura de toamnă fără intervenția unui alt utilaj și, deși am insistat timp îndelungat pe lângă el, nu a finalizat recoltarea întregii suprafețe, rămânând efectiv nerecoltată o bună parte din teren. De altfel, datorită conduitei sale culpabile, l-a pus în situația de a nu putea finaliza recoltatul în timp util pentru efectuarea lucrărilor pregătitoare și l-a păgubit prin lăsarea pe urmă a unei cantități însemnate de știuleți de porumb care a ajuns să fie sustrasă ori nu a mai putut fi adunată în timp util, din pricina evoluției vremii.
Pe de altă parte, reclamantul a evidențiat că pârâtul face o confuzie gravă atunci când încearcă să se ascundă în spatele dispozițiilor art. 309 Cod procedură civilă, vorbind despre interdicția de a se dovedi „un act juridic” cu martori peste o anumită valoare.
În ședința publică din data de 08.12.2015, reclamantul a depus la dosar o cerere de precizare a acțiunii introductive, reducându-și pretențiile la suma de 9.300 lei, din cauza reducerii bazei de calcul de la 9.000 kg la 5.000 kg de boabe la un hectar. A anexat copii ale răspunsurilor pe care le-a primit din partea a două instituții specializate în domeniul agricol pentru valoarea medie a producției de porumb boabe la hectar, realizată în județul A. în anul 2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii F. I., M. V., V. G., C. D. P..
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu art.2488 Cod procedură civilă, instanța reține că motivele invocate în susținerea acesteia vizează, de fapt netemeinicia acțiunii, și nu inadmisibilitatea acesteia.
Astfel, art.309 Cod procedură civilă reglementează inadmisibilitatea dovedirii cu martori a actelor juridice cu o valoare mai mare de 250 lei, iar inexistența înscrisului constatator atrage respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă.
De asemenea, împrejurarea că în cauză nu ar fi incidente nici dispozițiile referitoare la răspunderea contractuală și nici condițiile răspunderii civile delictuale, precum și invocarea dispozițiilor art. 1534 alin. 2 din NCC sunt apărări de fond și nu de admisibilitate.
Pentru considerentele arătate instanța va respinge excepția invocată de pârât.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În toamna anului 2014 între reclamant, în calitate de beneficiar, și pârât în calitate de prestator, a intervenit o înțelegere verbală în baza căreia pârâtul s-a obligat să execute în favoarea reclamantului lucrări mecanizate de recoltat porumbul.
Față de data încheierii înțelegerii verbale dintre părți (noiembrie 2014) în cauză sunt incidente prevederile Noului Cod civil, în conformitate cu art.102 al.1 din Legea nr.71/2011.
În conformitate cu art.1350 al.1 Cod civil, „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”, iar în conformitate cu al.2 „atunci când, fără justificare, nu își îndelinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile contractuale se cer a fi întrunite cumulativ trei condiții: să existe o neexecutare sau executarea necorespunzătoare a contractului, să existe un prejudiciu, precum și raportul de cauzalitate între executarea necorespunzătoare/neexecutarea obligațiilor contractuale și prejudiciu.
În ceea ce privește prima condiție, reclamantul invocă atât neexecutarea parțială a contractului (cu privire la recoltarea suprafaței de 1 ha), cât și executarea necorespunzătoare a acestuia (constând în pierderile mari de porumb și netocarea resturilor vegetale pe suprafața recoltată de 4 ha).
Niciunul din martorii audiați nu a putut să ofere detalii cu privire la înțelegerea intervenită între părți, astfel că în absența unui înscris constatator al convenției, instanța reține că susținerile reclamantului sunt dovedite în limita aspectelor recunoscute de pârât în cuprinsul interogatoriului, respectiv că acesta a acceptat să îi recolteze porumbul după ce va finaliza recoltarea celor 15 ha de teren propriu cultivate cu porumb. Lucrările urmau să se efectueze la finalul lunii noiembrie – începutul lunii decembrie 2014, pârâtul contactându-l telefonic pe reclamant pentru a-și face rost de transport.
Cu toate că suprafața cultivată cu porumb era în jur de 5-6 ha, pârâtul a acceptat să o recolteze în limita posibilităților, singura plată constând în motorina consumată de combină de la locul unde era garată și până la teren, precum și cea necesară activității de recoltare.
Atât din interogatoriu, cât și din declarațiile martorilor reiese că pârâtul a recoltat aproximativ 5 ha din întreaga suprafață, rămânând nerecoltată suprafața de 1 ha.
Prin urmare, având în vedere că pârâtul a acceptat să recolteze porumbul în limita posibilităților, iar la fața locului pârâtul a apreciat că nu poate recolta suprafața de 1 ha, aceasta fiind îmburuienată, aspect confirmat și de martorii V. G. și M. V. (f.95 și f.92-93), instanța reține că pârâtul și-a executat integral obligațiile asumate.
În ceea ce privește calitatea necorespunzătoare a recoltatului, reclamantul a invocat faptul că pierderile au fost cauzate de pârât, care a executat lucrările pe timp de noapte, cu hederul pe sus și cu combina defectă.
În interogatoriu, pârâtul a arătat că orice fel de combină recoltează și toacă resturile vegetale la dimensiunile la care este reglat hederul, rămânând resturi de 35-40 de cm din înălțimea tuleului. Pentru înlăturarea acestor resturi vegetale este necesară intervenția unui alt utilaj agricol, respectiv fie o tocătoare specială, fie un plug special, iar reclamantul are în proprietate tractor și plug, astfel că aceste lucrări puteau fi efectuate de reclamant personal, iar în măsura în care se urmărea obținerea unei culturi în primăvară, aceasta trebuia înființată în toamnă, sens în care recoltatul trebuia să aibă loc în perioada 1-20 octombrie.
Deși susține că în prima zi nu a putut să constate decât calitatea recoltei din buncăr, în condițiile în care recoltarea s-a efectuat în două zile, reclamantul nu a justificat motivul pentru care nu a putut să constate „dezastrul pe care l-a lăsat în urmă pârâtul” decât la câteva zile după recoltat, în condițiile în care acesta a fost prezent la fața locului și a doua zi când s-a recoltat (f.63).
În plus, martorii audiați relevă că după recoltatul mecanizat se obișnuiește să se meargă în urma combinei pentru a se strânge porumbul rămas în holdă, martorul M. V. precizând că pot influenta calitatea recoltei atât calitatea combinei, cât și cea a porumbului, precum și perioada în care este recoltat porumbul, de regulă aceasta realizându-se în octombrie, depinzând de soiul porumbului și de nivelul de uscare pe care îl dorește proprietarul, fiind optim ca porumbul să nu prezinte buruieni.
În aceste condiții, instanța reține că în cauză nu s-a probat executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârât.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție a angajării răspunderii civile contractuale, din declarațiile martorilor M. V. și V. G. reiese că în primăvara anului 2015 reclamantul, ajutat de câteva persoane a recoltat porumbul rămas în câmp, astfel că prejudiciul constând în contravaloarea producției de porumb rămasă nerecoltată nu există.
Referitor la beneficiul nerealizat constând în recolta de grâu aferentă primăverii anului 2015, instanța reține din interogatoriile părților că perioada optimă de însămânțare a grâului este 15 septembrie – 20 octombrie (f.62, 99-101). Or, în condițiile în care părțile au convenit ca recoltarea să aibă loc la finalul lunii noiembrie, este evident că neefectuarea însămânțărilor de toamnă nu îi este imputabilă pârâtului.
Pentru considerentele menționate, văzând că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul S. C. V. în contradictoriu cu pârâtul U. I. C..
În temeiul art.453 al.1 Cod procedură civilă va dispune obligarea reclamantului, căzut în pretenții, la plata către pârât a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței nr.120/07.12.2015 (f.107).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul S. C. V., cu domiciliul în A., .. 42, jud. A., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul U. I. C., cu domiciliul în A., șoseaua A.-T., Colonia Câmpul Crivabora nr, 16, jud. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Mișcuța C. din A., Calea A. V., .. A., având ca obiect acțiune în pretenții.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2015.
Președinte, Grefier,
S. S. A. S. B.
Red./Tehnored./ SS/ASB/30.12.2015/4 ex./2 . comunică cu:
- reclamantul S. C. V., cu domiciliul în A., .. 42, jud. A.;
- pârâtul U. I. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Mișcuța C. din A., Calea A. V., .. A..
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3833/2015. Judecătoria ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 7074/2015.... → |
|---|
