Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3833/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3833/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3833/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3833
Ședința publică din data de 02 iulie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta J. S. F., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18.06.2015 susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2015, apoi la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
JUDECATA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19.11.2014 sub nr._, reclamanta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta J. S. F. să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.10.2012, cu obligarea pârâtei-succesoare în drepturi a vânzătoarei promitente la plata de daune interese prevăzute în clauza penală stipulată la art. 8 din antecontract, stabilite anticipat de părți pentru nerespectarea obligațiilor contractuale la suma de 100.000 lei, în conformitate cu art. 1549 și 1538 NCC.
Ca urmare a rezoluțiunii contractului reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 862 lei, în temeiul art. 1345 C.civ., acesta fiind onorariul achitat de către reclamantă pentru intabularea terenului, intabulare care a beneficiat și beneficiază în continuare pârâta. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 17.10.2012 a încheiat cu antecesoarea pârâtei, S. A., antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care reclamanta s-a obligat să cumpere suprafața de 4,31 ha situată în extravilanul loc. Socodor, individualizată în pozițiile T 24/150/8 – 3,38 ha, T39/262/1/11/2-0,93 ha, conform titlurilor de proprietate cu numerele_ și_.
Părțile au negociat un preț total de 45.000 lei pentru întreaga suprafață de 4,31 ha pe care reclamanta susține că l-a achitat integral pârâtei la data semnării antecontractului, vânzătorul emitent atestând încasarea sumei prin semnarea antecontractului la data de 17.10.2012, în conformitate cu punctul 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Odată cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare și plata prețului reclamanta susține că a primit de la vânzătorul-promitent totalitatea documentației necesare în vederea intabulării terenului, incluzând titlurile de proprietate în original, procedând la intabularea terenurilor pe cheltuiala sa.
Reclamanta mai susține că, în calitate de promitentă-cumpărătoare și-a îndeplinit totalitatea obligațiilor asumate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare și ca atare a convocat promitenta –vânzătoare să se prezinte la notar pentru a da curs obligațiilor asumate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 17.10.201, respectiv pentru a transfera dreptul de proprietate asupra terenurilor individualizate în antecontract printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare.
La data pentru care a fost convocată vânzătoarea-promitentă s-a prezentat în fața notarului pârâta, care a făcut dovada faptului că S. A. (mama sa) a decedat și că ea este succesoarea în drepturi a acesteia, conform certificatului de naștere și certificatului de căsătorie pe care le-a prezentat notarului.
Reclamanta mai susține că pârâta nu a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, contestând autenticitatea antecontractului de vânzare-cumpărare în baza căruia reclamanta a demarat procedura de transformare a antecontractului într-un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Pentru toate motivele invocate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, rezoluțiuna contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale din culpa pârâtei, cu obligarea acesteia la plata clauzei penale, respectiv a sumei de 100.000 lei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamanta susține că a intabulat terenurile conform obligațiilor pe care și le-a asumat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru aceasta plătind suma de 862 lei, solicitând obligarea pârâtei la plata acesteia .
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1549, 1538 și urm. NCC, iar în probațiune a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate, antecontractul de vânzare –cumpărare din data de 17.10.2012, notificare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu confirmare de primire, încheierea de certificare fapte nr. 7/01.09.2014 încheiată de BNP I. B. G., factura nr. 12/11.08.2014 și chitanța nr. 9/11.08.2014, extrase CF, alte înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că, deși este unica fiică a promitentului vânzător, respectiv defuncta sa mamă S. A., nu intenționează să accepte moștenirea rămasă în urma decesului mamei sale.
În fapt pârâta a arătat că până la deces a fost în relații foarte bune cu mama sa, locuia în vecinătatea ei și se ocupa de întreținerea acesteia. Cunoaște faptul că de mai mult timp mama sa a dobândit o suprafață de 2,21 ha teren agricol pe care l-a arendat unei firme și despre care îi promisese că îl va face cadou fiului pârâtei, J. M. I.. De asemenea, cunoaște că mama sa nu ar fi înstrăinat niciodată acel teren, deoarece existența zilnică îi era asigurată și nu avea nevoie de bani.
După decesul mamei sale, de a cărei înmormântare s-a ocupat, pârâta arată că a luat o . documente, printre care și titlurile de proprietate ale terenurilor pe care le deține în original.
Pârâta apreciază că semnătura de pe antecontract fie a fost falsificată, fie mama sa nu a înțeles ce semnează deoarece ea nu ar fi vândut niciodată cel teren. Mai mult, reclamanta susține că mama sa s-ar fi obligat să le vândă și o altă suprafață de teren asupra căreia nu avea nici un drept și a cărui proprietar este verișorul său C. G. și, deși reclamanta cunoștea că mama sa a decedat la data de 07.02.2013, aceasta a chemat-o la notarul public în data de 11.08.2014. De asemenea, de la data încheierii antecontractului și până la decesul mamei sale, deși pârâta locuia în aceeași localitate și se intersecta aproape zilnic, reclamanta nu a făcut nici un fel de diligențe pentru ca mama sa să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În ceea ce privește clauza penală, reclamanta i-a transmis prin diferite persoane că are influențe și oricum îi va lua terenul și casa. Pârâta susține că este de notorietate că în loc. Socodor și în localitățile învecinate faptul că reclamanta deține peste 1000 ha teren agricol, mare parte din acesta fiind dobândit prin metode asemănătoare cauzei de față. De asemenea, cunoaște faptul că, în momentul în care ar fi acceptat moștenirea în scris în fața notarului public ar fi dobândit calitate procesuală și ar fi pasibilă să suporte consecințele clauzei penale din respectivul antecontract, sens în care pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.
Reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive apreciind că simpla afirmație exprimată în cuprinsul întâmpinării cu privire la faptul că nu dorește acceptarea moștenirii, nu produce efecte juridice și nu o lipsește pe pârâtă de calitatea procesuală pasivă.
Conform dispozițiilor art. 1120 NCC, declarațiile de renunțare la moștenire se fac în formă autentică în fața notarului public ș,i ca o condiție suplimentară impusă de lege, trebuie înscrisă, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial.
Câtă vreme nu sunt îndeplinite cele două condiții, impuse în mod imperativ și cumulativ de către legiuitor, reclamanta apreciază că nu se poate lua act de renunțarea la succesiune exprimată prin întâmpinare, motiv pentru care se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Reclamanta mai invocă dispozițiile art. 1011 NCC arătând că renunțarea nu poate fi parțială, indivizibilitatea opțiunii succesorale fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2015, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasiv cu fondul cauzei.
Reclamanta a depus la dosar detalieri scrise ale petitelor acțiunii prin care a arătat, în ceea ce privește primul petit, că pârâta a efectuat până în prezent un număr de acte care atestă acceptarea tacită a succesiunii, respectiv acte de administrare cu caracter definitiv, precum și acte din care rezultă intenția de a dispune de bunurile din masa succesorală, intenție care echivalează cu acceptarea succesiunii.
Astfel, pârâta a achitat la zi toate impozitele datorate pentru bunurile imobile din patrimoniul succesoral, așa cum rezultă din certificatul fiscal care se regăsește la dosarul cauzei, ceea ce vădește faptul că aceasta a efectuat un act de administrare cu caracter definitiv al imobilelor, comportându-se ca un proprietar și atestând acceptarea succesiunii după defunctă.
Acceptarea tacită a succesiunii, ca instituție de drept, reprezintă însușirea de către un succesibil a calității de moștenitor prin actele și faptele întreprinse.
Pârâta în comportamentul manifestat față de reclamantă, și-a însușit în mod deplin calitatea de moștenitor, comportându-se ca un proprietar, aceasta prezentându-se la biroul notarial în urma solicitării reclamantei de a încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru terenurile promise de antecesoarea sa, a contestat semnătura antecesoarei în fața notarului urmărind a-și păstra bunurile în patrimoniu, a discutat posibilitatea efectuării unei tranzacții prin transferul de proprietate a unei cote-părți a terenurilor către reclamantă, cu achitarea unor sume de bani în plus față de cele achitate. Mai mult, intenția de acceptare a succesiunii rezultă în mod vădit și din faptul că a cerut deschiderea succesiunii, așa cum atestă notarul public în adresa depusă la dosarul cauzei.
Pârâta s-a prezentat la biroul notarial unde a depus toate documentele de stare civilă care atestă calitatea sa de succesor și toate documentele de proprietate ale bunurilor care compun masa succesorală, doar pentru ca ulterior, văzând demararea acțiunii civile de către reclamantă, să refuze să se mai prezinte în fața notarului public.
De altfel, prin însușirea și păstrarea documentelor care atestă proprietatea bunurilor ce compun masa succesorală pârâta își arată intenția de a dispune de bunuri. Nu se poate spune că prin însușirea acestor înscrisuri s-a efectuat un act de conservare a acestora, cât timp nu a existat niciodată pericolul ca acestea să fie pierdute sau distruse. Dimpotrivă însușirea documentelor de proprietare reflectă însușirea de către pârâtă a proprietății și a posesiei imobilelor, ceea ce a și dus la efectuarea de acte de administrare definitivă a acestora.
Cât timp intenția de acceptare a moștenirii este probată prin adresa formulată de notarul public, iar intenția de a dispune de bunurile moștenirii este atestată prin preluarea și păstrarea tuturor documentelor de proprietate ale imobilelor, fiind administrate și acte de administrare a moștenirii cu caracter definitiv, reclamanta consideră că pârâta, fără urmă de îndoială, a acceptat în mod tacit moștenirea după defuncta S. A. și ca atare are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
De altfel, în cursul interogatoriului administrat, pârâta a manifestat expressis verbis intenția sa de a accepta succesiunea, de îndată ce va dispune de mijloacele materiale pentru a achita taxele notariale.
Reclamanta mai apreciază că în același mod în care s-a insinuat că semnătura defunctei a fost falsificată, pentru a tergiversa prezenta cauză, contestarea acceptării succesiunii are același temei, respectiv tergiversarea prezentei cauze și tracasarea reclamantei. Din certificatul fiscal care se regăsește la dosarul cauzei, fiind comunicat de către biroul notarial la care s-a solicitat deschiderea succesiunii, rezultă că defuncta avea în proprietate mai multe bunuri, incluzând casă și terenuri intravilane, iar prin renunțarea la succesiune se renunță la întreg patrimoniul, ceea ce în mod evident ar prejudicia pârâta mai degrabă decât să-i ocrotească interesele.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 17.10.2012 reclamanta a încheiat cu antecesoarea pârâtei, S. A., antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care cea dintâi s-a obligat să cumpere suprafața de 4,31 ha situată în extravilanul loc. Socodor, individualizată în pozițiile T 24/150/8 – 3,38 ha, T39/262/1/11/2-0,93 ha, conform titlurilor de proprietate cu numerele_ și_, iar secunda să vândă terenul individualizat.
Părțile au negociat un preț total de 45.000 lei pentru întreaga suprafață de 4,31 ha pe care reclamanta susține că l-a achitat integral pârâtei la data semnării antecontractului, vânzătorul emitent atestând încasarea sumei prin semnarea antecontractului la data de 17.10.2012, în conformitate cu punctul 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare.
La art. 8 din contract s-a stipulat că: „ în cazul în care din cauze dependente de una din părți nu se poate proceda la întocmirea contractului autentic de vânzare cumpărare, prezentul antecontract fie va fi dus la îndeplinire pe cale judecătorească, urmând ca vânzătorul promitent să suporte totalitatea cheltuielilor de judecată, precum și a eventualelor cheltuieli de întabulare a terenului, fie, conform opțiunii cumpărătorului promitent, să se solicite plata de daune interese stabilite de comun acord de către părți la suma de 100.000 lei în conformitate cu 1020, 1021 C.civil.”
În cuprinsul promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare nu s-a prevăzut un termen de executare a obligațiilor asumate, respectiv un termen până la care avea să se încheie contractul autentic de vânzare cumpărare a terenului.
Promitenta vânzătoare a decedat la data de 07.02.2013 fără a încheia actul autentic.
Pârâta, este unică succesoare în drepturi a promitentei vânzătoare. Aceasta a acceptatat tacit moștenirea, așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu, astfel că legitimează calitate procesuală pasivă, împrejurarea că tergiversează dezbaterea succesorală și nu a obținut un certificat de calitate de moștenitor nu are relevanță, fiind evidentă calitatea sa de moștenitoare legală.
Reclamanta solicită rezoluțiunea contractului cu consecința obligării pârâtei la plata daunelor interese pentru neexecutare – clauza penală.
Instanța reține că, pentru a opera rezoluțiunea contractului trebuie să existe o neexecutare nejustificată a obligației asumate prin contract, respectiv o culpă a pârâtei în neexecutarea obligației de a perfecta contractul de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la întreaga suprafață de 4,31 ha teren arabil.
De asemenea, creditorul are alegerea între executarea obligației principale și clauza penală, însă această posibilitate de alegere există numai după ce obligația principală deși a devenit exigibilă, nu a fost executată de debitor și numai în condițiile în care neexecutarea obligației principale este imputabilă debitorului, cu alte cuvinte, în condițiile în care acesta din urmă nu dovedește că neexecutarea obligației principale nu îi este imputabilă dintr-o cauză mai presus de voința sa, după cum rezultă din cuprinsul art. 1530 cod civil: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.”
De asemenea, art. 1538 alin. 5 C.civ., prescrie că: „Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispozițiile privitoare la arvună.”, iar art. 1540 C.civ., prevede că: „(1) Nulitatea obligației principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligației principale.
(2) Penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului.”
Ori, în speță, se constată că prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată, antecesoarea pârâtei s-a obligat să vândă reclamantei o suprafață de 4,31 ha teren arabil aflat în coproprietate, terenul fiind identificat în titlurile de proprietate_ și_ din 2002 în care apar menționați proprietari codevălmași numiții M. Istina, C. G. și promitenta vânzătoare. Nici în cărțile funciare nu sunt identificate cotele de proprietate ale fiecărui coproprietar.
Chiar dacă vânzarea bunului aflat în coproprietate fără acordul tuturor proprietarilor nu este nulă absolut ci, potrivit art. 642 al. 1 cod civil doar inopozabilă, instanța apreciază că, în condițiile date, vânzarea întregii suprafețe de teren, doar de către unul din coproprietari nu se poate realiza ( este imposibil de realizat în condițiile de fapt) potrivit voinței părților contractante, obligația de a încheia contractul în formă autentică, asumată de defuncta Sfârâilă A. fiind supusă unei condiții suspensive ( fie aceea a realizării unui partaj cu consecința atribuirii întregului teren promitentei vânzătoare, fie aceea a obținerii consimțământului tuturor coproprietarilor, în condițiile art. 1283 al. 3 teza finală).
Ori, așa cum s-a stabilit prin Decizia ICCJ nr. 12/08.06.2015, pronunțată în recurs în interesul legii, ”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, art. 1279 alin. (3) teza I și art. 1669 alin. (1) din Codul civil, în situația în carepromitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari ”.
Potrivit art. 1669 al. 1 C.civ., „ Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.”, așadar punându-se în discuție și îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune.
Ori, cum evident, o atare executare ( în natură, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 4,31 ha teren aflată în indiviziune) nu se poate realiza, sau altfel spus este imposibil de realizat, având în vedere și prescripțiile art. 1557 C.civ.,: „ (1) Atunci când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozițiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă imposibilitatea de executare a obligației este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligații ori poate obține desființarea contractului. În acest din urmă caz, regulile din materia rezoluțiunii sunt aplicabile în mod corespunzător.”, este evident că nu se poate da eficiență clauzei penale, reclamanta creditoare neavând dreptul la daunele interese solicitate.
Instanța apreciază că, așa cum s-a arătat, nici rezoluțiunea promisiunii nu poate opera în absența culpei pârâtei debitoare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În executarea obligației principale ( pentru suprafața de teren ce îi revine pârâtei) reclamanta are la dispoziție calea acțiunii oblice.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. R. SRL, CUI RO12984376, cu sediul în loc. Socodor, FN, jud. A. și cu sediul procesual ales în A., .. 22, ., . în contradictoriu cu pârâta J. S. F., CNP._, cu domiciliul în loc. Socodor, nr. 357, jud. A..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 02.07.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./tehn.EDB/GMP/15.07.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
C. R. SRL, cu sediul procesual ales în A., .. 22, ., .
J. S. F., cu domiciliul în loc. Socodor, nr. 357, jud. A..
Exp. 2 .>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3830/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 7076/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
