Reziliere contract. Sentința nr. 3500/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3500/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 3500/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3500/2015
Ședința publică din 19 iunie 2015
Președinte: C. L. D.
Grefier: B.-F. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de societatea reclamanții M. G. și M. V. în contradictoriu cu pârâții G. V. și G. E. C. având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 12 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru motivele arătate, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 iunie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 02.09.2014, sub nr. de dosar_, reclamanții M. G. și M. V. în contradictoriu cu pârâții G. V. și G. E. C. au solicitat instanței rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiat în data de 13 februarie 2007 la BNP A. V., cu privire la imobilul situat în H. nr. 247, jud. A., înscris în CF nr. 976 – H., cu nr. top. 502-503/A format din casă de locuit cu 158, 88 mp teren. De asemenea, reclamanții solicită constatarea simulației, întrucât înțelegerea dintre părți a fost de a se încheia un contract de donație deghizată cu sarcină de întreținere.
În fapt, reclamanții arată că, pârâtul G. V. și fiica acestora G. E.-C., profitând de faptul că erau singuri și bolnavi, le-au promis, imediat după ce au cumpărat imobilul de la primărie (contract 711/_ ) că în schimbul imobilului îi vor îngriji, întreține și le vor da si o sumă de bani. Reclamanții arată că au avut încredere în pârâți și pentru a evita alte discuții cu copiii, s-au deplasat la notar pentru a semna actele. Reclamanții arată că nici înainte și nici după semnarea contractului pârâții nu au dat nici un ban. După semnarea contractului pârâții au spus că vor renova casa, însă după ce au luat ușile și au spart o parte din pereți, au lăsat casa să se degradeze.
Ulterior, văzând că pârâtul nu îi ajută în nici un fel și nici nu îi întreține, reclamanții fiind nevoiți să apeleze la vecini și rude, au apărut neînțelegerile între ei.
Aceștia au solicitat pârâtului un exemplar de pe contractul încheiat la notar, însă nu l-au primit, astfel că au fost nevoiți să solicite o copie notarului. De asemenea, în contract s-a constituit dreptul de uzufruct în favoarea pârâtului.
Reclamanții solicită ca instanța să constate simulația faptului că părțile au dorit încheierea unei donații cu sarcină de întreținere și, de asemenea, să dispună rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare, întrucât promitentul cumpărător nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv nu a achitat prețul. Suma de bani ar fi trebuit achitată în termen de un an de la data autentificării promisiunii de vânzare-cumpărare, dar au trecut peste 7 ani în care pârâtul refuză să plătească sau să presteze întreținere.
Reclamanții arată că, după cum se poate observa din contract, notarul nu consemnează că s-ar fi plătit o sumă de bani în fața sa, fiindcă suma de bani nu s-a plătit deloc și, mai mult, promitenta-vânzătoare, M. V., are numeroase probleme de sănătate și nu ar fi putut citi actul întrucât este nevăzătoare, având și certificat de handicap gr.1, fiind indusă în eroare.
Reclamantul M. G. are la rândul său serioase probleme de sănătate și a avut încredere în promitenții-cumpărători. Reclamanții nu ar fi vândut niciodată imobilul pentru că nu au unde să locuiască, motivul ante-contactului fiind întreținerea de care aveau nevoie.
Reclamanții au mai arătat că prețul promisiunii a fost de_ de euro (_ arvuna și 1000 diferența) din care pârâtul nu a achitat nici un leu, nici nu a prestat întreținere.
Având în vedere că pârâții, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, reclamanții solicită obligarea acestora la daune interese în cuantum de 5000 euro.
În drept, s-a invocat art. 1091, 1544, 1547-1550, 1724.
În probațiune, s-a depus înscrisuri, s-a solicitat proba testimonială cu 3 martori și interogatoriul pârâților.
Prin întâmpinare pârâții arată că, în prealabil, este necesar ca reclamanții să aducă clarificări și să precizeze care este obiectul prezentei cauze și temeiul legal al acțiunii. Deși acțiunea formulată de către reclamanți are ca obiect rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare, în cadrul acesteia se face vorbire atât despre constatarea simulației, făcându-se referire la un contract de donație deghizată cu sarcină de întreținere, cât și despre solicitarea de reziliere a promisiunii pe motiv de neîndeplinire a obligațiilor contractuale de către pârâți.
Pârâții arată că, promisiunea de vânzare-cumpărare care face obiectul prezentului litigiu a fost încheiată la data de 13 februarie 2007, înainte de . Noului Cod civil, iar dispozițiile Noului cod civil nu se aplică în situația de față, întrucât, potrivit art.102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, „ Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.” Față de cele arătate, pârâții apreciază că se impune precizarea, atât a obiectului cererii, cât și a temeiului legal al acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că starea de fapt descrisă de către reclamanți, nu corespunde realității. În privința veniturilor bănești ale reclamanților, la nivelul anului 2007, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, reclamanta nu avea niciun fel de venit, întrucât nu a lucrat niciodată, iar reclamantul avea în jur de 200 lei pe lună. Reclamanții stăteau în chirie în imobilul situat în localitatea H., nr. 549, jud. A., dar au fost somați de Primăria V. că au posibilitatea să cumpere locuința. Astfel, neavând posibilități materiale, au apelat la frații pârâților, iar aceștia din urmă nu au vrut să le acorde ajutor, după care, au insistat ca pârâții să plătească prețul locuinței în sumă de 10.150,79 lei, respectiv să încheie la notar o promisiune de vânzare-cumpărare.
În întâmpinare se arată că reclamanții sunt părinții pârâtei G. E.-C., însă aceasta din urmă a fost adoptată și crescută de bunica maternă, deoarece reclamanții au abandonat-o la casa de copii.
Având în vedere că exista pericolul ca Primăria V. să nu le mai prelungească reclamanților contractul de închiriere al imobilului în discuție, iar aceștia nu ar mai fi avut unde să locuiască, mai ales că nu puteau să își închiriere o locuință, pârâții au hotărât să achite prețul de 10.150, 79 lei, urmând să se încheie o promisiune de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, în data de 22.01.2007, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 711/_, al cărui preț a fost achitat integral de pârâtul G. V., iar în data de 13 februarie 2007 a fost încheiată cu reclamanții, în calitate de promitenți-vânzători, promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare autentificată la BNP A. V. sub nr. 293/_ .
Pârâții au mai arătat că, în cuprinsul acestei promisiuni s-a arătat foarte clar faptul că părțile au „citit personal cuprinsul acestuia, notarul public ne-a explicat conținutul actului și consecințele ce rezultă din el, iar actul corespunde voinței și condițiilor stabilite de noi”
Pârâții mai arată că vor proba faptul că au făcut îmbunătățiri imobilului și au avut grijă de reclamanți, fiind neadevărate susținerile acestora în sensul că nu ar fi fost ajutați.
În drept, s-a invocat art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile invocate și s-a solicitat administrarea probei testimoniale cu 3 martori.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții arată că își mențin poziția formulată prin cererea de chemare în judecată. Aceștia învederează instanței că, prin întâmpinare, pârâții recunosc faptul că nu au achitat prețul prevăzut în ante-contractul de vânzare-cumpărare și, chiar dacă s-ar dovedi că pârâtul i-a împrumutat pe soții M. cu suma de 10.150, 79 lei, această sumă nu ar reprezenta prețul din ante-contract, fiind două acte juridice distincte.
De remarcat că prețul prevăzut în ante-contract este de 19.000 euro, cu mult mai mare decât prețul de cumpărare a imobilului de către soții M.. De asemenea, reclamanții arată că soții G. nu au achitat nicio sumă de bani în contul prețului.
În răspunsul la întâmpinare se mai arată că reclamanții nu au dorit vânzarea imobilului și, totodată este absurd să se creadă că ar fi făcut așa ceva, în condițiile în care, casa din V. este singurul imobil pe care aceștia îl dețin. Reclamanții arată că situația este cu atât mai absurdă cu cât, în aceeași zi, la notar, a fost instituit și un uzufruct viager în favoarea pârâtului. Reclamanții nu au avut în posesie acte, crezând că s-au dat în întreținere, iar în această situație poate fi vorba de o nulitate absolută dată de eroare obstacol.
În drept, s-a invocat art. 1297; 1365 – 1367, 1175, 845, 954 Vechiul Cod civil.
Prin notele de ședință depuse de către pârâți la termenul de judecată din data de 06.02.2015, se arată că, în mod neadevărat reclamanții afirmă că pârâții ar fi recunoscut că nu ar fi achitat prețul prevăzut în ante-contractul de vânzare-cumpărare. Aceștia arată că reclamanții sunt cei care au recunoscut, în data de 13 februarie 2007, în fața notarului că au primit de la pârâtul G. V. suma de 18.000 Euro. Astfel, având în vedere prezumția de autenticitate și validitate cu privire la consemnarea declarațiilor de către notar, dacă reclamanții contestă că ar fi făcut o astfel de declarație de recunoaștere, pentru a fi pus în discuție consimțământul acestora cu privire la conținutul înscrisului, este nevoie de înscrierea în fals.
Prin notele de ședință depuse de către reclamanți la termenul din data de 06.02.2015, aceștia arată că, în realitate, natura juridică a actului încheiat la notar este cea de contract de întreținere și nu de promisiune de vânzare-cumpărare. Această promisiune a fost doar „paravanul” prin care s-a încheiat acest contract de întreținere, deoarece nu se putea încheia un contract de întreținere în condițiile Legii 112. Reclamanții arată că, neînțelegerile dintre părți au apărut în momentul în care au pretins pârâților întreținerea pe care în mod flagrant refuzau să o presteze. Pe acest fond pârâții, probabil au și consemnat în luna august 2014, suma de 1000 Euro la care se face referire în întâmpinare.
Reclamanții arată că, având în vedere relațiile de rudenie dintre părți, nu s-a încheiat în scris un alt act juridic care să arate că, de fapt, s-a încheiat un contract de întreținere. Practic, părțile s-au aflat în imposibilitate morală de preconstituire a înscrisului privind contractul de întreținere.
Se mai arată că, niciuna dintre sumele de bani cuprinse în înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu au fost cheltuite în favoarea reclamaților pentru imobilul din V., ci au fost cheltuite pentru renovarea propriului lor imobil din A..
Reclamanții arată că, în cazul imposibilității morale de a preconstitui un înscris, se aplică tot regulile prevăzute în art. 1198 pct. 1 – 3 privind imposibilitatea materială a preconstituirii înscrisului, când este admisă și proba cu martori.
În drept s-a invocat în principal art. 1175 Cod civil iar în subsidiar art.954, art. 1020 și urm.
Prin notele de ședință depuse la data de 17.04.2015 pârâții arată că, în temeiul art. 204 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii, reclamanții puteau să-și completeze cererea de chemare în judecată și să arate care sunt capetele de cerere principale și accesorii pe care le susțin până la primul termen la care au fost legal citați, astfel că aceștia invocă decăderea reclamanților din dreptul de a a-și modifica cererea de chemare în judecată.
Mai mult, reclamanții nu au indicat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv nu au menționat în mod explicit petitele principale, apoi cele accesorii, cu trimitere la textele legale care le reglementează, nici măcar ca urmare a celor dispuse de instanța de judecată prin încheierea din data de 06.02.2015.
Reclamanții invocă diverse texte juridice, însă se contrazic în susțineri astfel că, pe de o parte fac vorbire despre o simulație, în sensul că părțile ar fi dorit să încheie un contract de întreținere, după care arată că, urmare a constatării simulației, instanța să pronunțe rezilierea contractului încheiat între părți pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Cât privește dovada simulației între părțile contractante, în practica judiciară s-a statuat că în baza dispozițiilor art. 1175 și art. 1197 Cod civil, simulația nu poate fi dovedită decât printr-un contraînscris, care să modifice actul aparent pretins simulat, astfel proba cu martori nu poate fi admisă.
Pârâții învederează instanței că în speță se încearcă denaturarea realității raporturilor juridice care au avut loc între părți. În fapt, reclamanții nu au avut posibilități materiale pentru a cumpăra locuința pe care o dețineau în chirie, iar la insistențele acestora, pârâții au plătit prețul locuinței în sumă de 10. 150, 79 lei, astfel că s-a încheiat la notar o promisiune de vânzare-cumpărare.
Prin concluziile scrise depuse de către pârâți în data de 18.05.2015, aceștia solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Datorită impreciziunii reclamanților care invocă mai multe instituții juridice și temeiuri de drept ale acțiunii, pârâții arată că nu sunt în măsură să formuleze o apărare corespunzătoare. În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare, din moment ce pârâții și-au îndeplinit obligațiile de plată a prețului, reclamanții nu pot invoca vreun motiv plauzibil de reziliere.
Pârâții învederează instanței că, intenția părților, respectiv înțelegerea dintre părți, a fost verificată de notar, în mod personal, la data încheierii contractului, astfel înscrisul autentic face dovada deplină, până la declararea sa ca fals.
De asemenea, pârâții apreciază că este inadmisibil să se pună în discuție, după 7 ani și 9 luni, natura contractului încheiat la data de 13 februarie 2007, în formă autentică, prin invocarea erorii obstacol. Pentru a fi în prezența simulației este necesar actul secret – contraînscrisul, să se încheie concomitent sau eventual înainte de încheierea de încheierea contractului aparent. Reclamanții au susținut că actul secret nu a putut fi încheiat între părți datorită legăturilor de rudenie existente între părți care a determinat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris constatator, însă, dacă intenționau acest lucru, nu exista nici un impediment ca părțile să încheie un contract de întreținere. În speță nu s-a dovedit în niciun fel că între părți ar fi existat un acord de voință, care să corespundă voinței reale a părților – anterior sau concomitent încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată de BNP A. V.. Reclamanții solicită să se constate caracterul simulat al încheierii ante-contractului de vânzare-cumpărare, care în realitate ar fi un contract de întreținere, pentru ca apoi să solicite și rezilierea ante-contractului de întreținere încheiat de părți pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Prin concluziile scrise depuse de către reclamanți la data de 19.06.2015 aceștia solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată. De asemenea, reclamanții arată că ante-contractul de vânzare-cumpărare nu este unul real și nu reprezintă voința reală a părților și nu s-a plătit un preț pentru acesta.
Se mai arată că, deși pârâtul susține că ar fi achitat o sumă de bani reclamanților, acesta este contrazis de soția sa, care recunoaște că nu au plătit nicio sumă de bani. Eventualele investiții la imobil nu reprezintă o plată a prețului și reprezintă o achitare parțială a obligațiilor.
Analizând actele și lucrările și lucrările instanța reține următoarele:
Potrivit actului juridic încheiat sub forma înscrisului autentic, autentificat de B.N. V. sub nr. 293/13.02.2007, intitulat promisiune sinalgamatică de vânzare cumpărare și act de constituire a dreptului de uzufruct, reclamanții, în calitate de proprietari ai imobilului situat în H., nr. 247, înscris în C.F. nr. 976 H., dobândit prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 în anul 2007, având notată interdicția de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani, au promis spre vânzare respectivul imobil pârâților, în calitate de promitenți cumpărători contra unui preț de 19.000 euro, din care părțile au declarat că au primit respectiv au predat anterior semnării actului suma de 18.000 euro, urmând ca diferența de 1.000 euro să fie achitată în termen de 1 an, dreptul de proprietate asupra imobilului urmând a fi transmis de proprietari către cumpărători la data autentificării contractului de vânzare cumpărare. De asemenea, reclamanții au constituit un drept de uzufruct viager în favoarea pârâtului.
Pârâta a arătat, prin întâmpinare, fără ca reclamanții să conteste acest aspect, faptul că ea este fiica biologică a reclamanților, dar a fost crescută și adoptată de bunica maternă, deoarece a fost abandonată de părinții biologici la casa de copii.
La interogator, toate părțile au recunoscut că suma de 10,150,79 lei care reprezintă prețul cu care a fost vândut imobilul către reclamanți în baza Legii nr, 112/1995, a fost achitat efectiv de către pârât.
De asemenea, la interogator, pârâții au declarat că nu au avut în vedere încheierea unui contract de întreținere cu recamanții, pe care însă i-au întreținut în limita posibilităților materiale și în raport de situația familială concretă a părților, fără însă a urmări să se angajeze din punct de vedere juridic la o astfel de obligație.
Tot pârâții au depus la dosar copii ale chitanțelor privind plata impozitului pentru imobilul în discuție, cât și copii ale mai multor facturi și chitanțe aferente materialelor de construcții pe care le-au cumpărat și în legătură cu care au susținut că le-au folosit la renovarea imobilului reclamanților.
Prin notificarea urmată de ofertă reală de plată, pârâții au solicitat reclamanților să se prezinte pentru ridicarea diferenței de 1.000 euro, dar urmare a faptului că reclamanții nu au dat curs acestei solicitări, au procedat la consemnarea sumei respective pe numele reclamanților.
Ca prim aspect, instanța va constata că, ulterior adoptării legilor nr. 71/2011, de punere în aplicare a legii privind codul civil, respectiv nr. 76/2012, de punere în aplicare a legii privind codul de procedură civilă, a fost înlăturată interdicția de înstrăinare de 10 ani instituită cu privire la imobilele ce intră sub incidența legii nr.112/1995.
Cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a contractului încheiat sub incidența vechiului cod civil, pentru eroare obstacol, este nefondată, deoarece părțile au avut în vedere la momentul semnării antecontractului autentic faptul că pârâții au achitat în fapt prețul datorat în baza legii nr.112/1995 către autoritatea vânzătoare, fiind astfel de acord că respectivul antecontract reprezintă o simulare a constituirii unei garanții în favoarea pârâtului care a achitat efectiv prețul.
Nu se poate susține în mod întemeiat că reclamanții, care știau că pârâții au fost cei care au plătit prețul imobilului la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare în baza legii nr. 112/1995, au înțeles să se oblige la înstrăinarea ulterioară a imobilului către pârâți numai în condițiile prestării unei prestații unice constând în întreținerea lor viageră de către pârâții care deja au achitat o dată prețul imobilului, iar pârâții ar fi avut în vedere doar prețul, nu și întreținerea. Pe de o parte, prețul achitat de pârâți este egal cu prețul stabilit în baza legii nr.112/1995, astfel că nu se mai poate admite în mod justificat că părțile, care sunt și rude, au avut în vedere fie exclusiv doar întreținerea, fie întreținerea combinată cu un preț.
Apoi, cererea reclamanților de constatare a caracterului simulat al antecontractului, în sensul că acesta ar fi în realitate o vînzare cu clauză de întreținere sau un contract de întreținere, este nefondată în raport de chiar recunoașterea lor la interogatoriu, a faptului că pârâții au achitat, la momentul încheierii contractului în baza legii nr.112, a întregului preț datorat de către reclamanți către unitatea vânzătoare.
Antecontractul este simulat, dar nu în sensul invocat de către reclamanți, ci în sensul că împreună cu contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza legii nr. 112 se constituie într-un acord simulatoriu al părților cu privire la calitatea de plătitor al prețului, și inclusiv cu privire la calitatea de cumpărător al imobilului, în sensul că imobilul a fost cumpărat efectiv de către pârâți, care au plătit prețul, dar care nu îndeplineau la data respectivă condițiile prev. de legea nr. 112/1995, în sensul că nu aveau calitatea de chiriași. Cum instanța nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare, cu privire la persoana cumpărătorului, instanța va respinge cererea reclamanților de constatare a caracterului simulat a antecontractului, care se suține că ar fi un contract de întreținere, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din nici o probă administrată în cauză că pârâții și-ar fi asumat obligația de întreținere față de reclamanți.
Pârâții și-au asumat doar obligația de plată a prețului, obligație pe care și-au îndeplinit-o în totalitate.
De altfel, apare ca fiind greu de acceptat ca o persoană căreia i s-a promis întreținerea în schimbul unui imobil să accepte o lungă perioadă de timp, scursă pe mai mulți ani, în care să nu i se presteze întreținerea în schimbul căreia a promis înstrăinarea unui imobil, iar apoi, la un anumit moment dat, fără nicio modificare a modului de realizare a raportului juridic să solicite brusc rezilierea contractului de întreținere invocat ca fiind actul secret în cadrul unui acord simulatoriu realizat cu cealaltă parte contractantă.
Prezumția de simulație invocată de reclamanți nu este incidentă în cauză, deoarece art. 845 C.civ. 1864, care o reglementează, face refiere la considerarea ca fiind o donație prezumată înstrăinarea unui bun de către o persoană către descendenții săi direcți, atunci când aceasta este sub sarcina unui uzufruct sau a unei rente viagere, ceea ce nu este cazul în speță, din mai multe motive.
În primul rând, pârâta, ca urmare a adopției are înlocuită filiația naturală cu cea rezultată din adopție.
Apoi, în cauză s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare, și nu un contract de vânzare cumpărare.
Actul public semnat de părți nu conține o clauză privind obligarea pârâților la plata unei rente către pârâți, sau constituirea unui uzufruct în favoarea reclamanților.
De asemenea,instanța mai reține faptul că, reclamanții invocă că s-ar fi încheiat, prin simulație, un contract de întreținere și nu o donație, cum prevede norma legală invocată.
Pentru considerentele expuse,instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamanții M. G. având CNP_ și M. V., în contradictoriu cu pârâții G. V. și G. E. C., conform dispozitivului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține faptul că pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată conform dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă, astfel că nu au fost acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamanții M. G. având CNP_ și M. V., având CNP_, ambii cu domiciliul în H., nr.549, în contradictoriu cu pârâții G. V. și G. E. C., ambii domiciliați în A., .. 32, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2015.
Președinte Grefier
C. L. D. B.-F. S.
Red/ Tehnred: DLC/SBF
17.07.2015/6 ex./4 . comunică:
- reclamanții M. G. având CNP_ și M. V., având CNP_, ambii cu domiciliul în H., nr.549;
- pârâții G. V. și G. E. C., ambii domiciliați în A., .. 32, jud. A..
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6375/2015.... → |
|---|
