Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2325/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2325/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2325/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2325
Ședința publică din 30 aprilie 2015
Președinte: A. N.
Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. L., în contradictoriu cu pârâtul C. M. Individual Stomatologic Dr. B. Jimmy R., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 06.11.2014, reclamantul D. L., în contradictoriu cu pârâtul C. M. Individual Stomatologic Dr. B. Jimmy R., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convenției de prestări lucrări de specialitate (implanturi și manoperă) încheiată la data de 06.11.2008, din culpa pârâtului și ca urmare, repunerea în situația anterioară încheierii convenției, prin restituirea prețului pe care l-a achitat în avans în sumă de 3.500 euro, respectiv a echivalentului sumei în lei la cursul BNR de la data efectuării plății și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculte asupra prețului achitat, de la data achitării și până la data efectivă a restituirii prețului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 06.11.2008 a convenit cu pârâtul, prin reprezentantul său legal – Dr. B. Jimmy-R., efectuarea de către acesta a 7 implanturi dentare, lucrare ce presupunea furnizarea implanturilor compuse din mai multe piese, precum și executarea manoperei de montare a acestora, în mai multe etape, pentru prețul total de 3.500 euro, preț pe care l-a achitat în avans la aceeași dată.
La data de 12.11.2008 i-au fost montate 4 implanturi cu șuruburi provizorii, urmând ca acestea să fie schimbate cu cele din aur de 24 k după 6 luni de la montare, peste care, ulterior, urma să se aplice coroana dentară. După două săptămâni însă, unul dintre implanturi a ieșit, iar în luna decembrie și celelalte trei. La vizita medicală pe care a efectuat-o cu această ocazie, a predat implanturile, convenind cu doctorul refacerea lucrărilor după ce sora acestuia, de asemenea doctor stomatolog, urma să finalizeze alte lucrări dentare pe care le începuse.
În luna iulie 2009 a efectuat, la solicitarea reprezentantului pârâtului, o radiografie panoramică, însă i s-a comunicat că nu se pot continua lucrările deoarece pârâtul avea o piesă defectă la cauterizator, urmând să-l contacteze când îi va veni această piesă comandată în SUA. Întrucât doctorul nu l-a mai contactat, l-a apelat telefonic de mai multe ori, însă de fiecare dată acesta i-a comunicat că nu se află în țară sau că nu-l poate programa întrucât era foarte aglomerat, nefiind niciodată disponibil atunci când îl contacta, atunci când se afla în A..
În primăvara anului 2014, a reușit să obțină o programare, doctorul solicitându-i efectuarea unei noi radiografii panoramice, ceea ce a și făcut, revenind cu aceasta la cabinetul medical. Doctorul i-a comunicat că între timp implanturile s-au scumpit și că ar trebui să mai achite o diferență de 2.000 de euro, aspect cu care nu a fost de acord și i-a solicitat restituirea sumei pe care o achitase deja, respectiv 3.500 de euro. Doctorul s-a angajat să-i restituie 1.500 de euro, pentru restul de 2.000 urmând să se gândească cum va putea fi compensată cu alte lucrări.
Cu toate că l-a căutat pe doctor de mai multe ori, până în prezent nu i-a restituit nicio sumă de bani, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Întrucât desființarea retroactivă a contractului are ca efect repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia, prevederile legale impunând punerea în sarcina părții culpabile de neexecutare a acestuia obligația de a restitui fructele pe care putea să le dobândească și de indemnizare a creditorului pentru folosința pe care bunul i-ar fi putut-o procura, a solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate a fi restituită, de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă, pentru acoperirea prejudiciului creat prin lipsa de folosință a sumei respective de bani.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1401, 1549 alin. 1, 1554 alin. 1, 1635 alin. 1, 1645 alin. 2 Cod civil.
În probațiune a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu 878,4 lei, taxă de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că acesta nu a exercitat dreptul său în termenul prevăzut de lege. Pârâtul a arătat că susținerile reclamantului nu sunt adevărate și nu concordă cu realitatea faptul că acesta a încercat să-l contacteze în repetate rânduri, aspecte care, astfel, nu sunt de natură să înlăture incidența dispozițiilor privitoare la prescripție. Totodată, că susținerea reclamantului privind montarea celor patru implanturi nu a fost dovedită, astfel că, întrucât nu s-a făcut dovada unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, raportat la data încheierii convenției, 06.11.2008, termenul prescripției s-a împlinit la data de 06.11.2011.
Ca atare, pârâtul a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii.
În drept, a invocat art. 2500 alin. 1, 2512 alin. 1, 2513, 2517, 2523, 1411 alin. 2 C.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată. A arătat că dreptul său la acțiune nu este prescris, conform art. 2525 Cod civil, prescripția dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unui act desființat, în speță rezoluțiune, începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat actul, ori, după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune sau reziliere a devenit irevocabilă.
Așadar, în cauză, nașterea dreptului la acțiunea în restituirea prestației, respectiv data începerii curgerii termenului de prescripție este de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează să se pronunțe cu privire la rezoluțiunea convenției de prestări de specialitate încheiată la data de 06.11.2008. Întrucât prin convenția încheiată cu pârâtul nu s-a stabilit un termen concret până la care acesta să execute lucrările asumate, fiind necesară parcurgerea unor etape a căror durată se întindea pe mai multe luni de zile, termenul pe care l-a acordat pârâtului a fost mai mult decât rezonabil, în acest context, neputând fi reținută ca pertinentă susținerea pârâtului cu privire la faptul că termenul de prescripție al dreptului la acțiunea în restituirea prestației a început să curgă de la data încheierii convenției, nefiind vorba de executarea unei prestații uno ictu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Potrivit înscrisului de la fila 6 dosar, între părți s-a încheiat, în luna noiembrie 2008, un contract de prestări-servicii medicale stomatologice, prin care pârâtul s-a obligat să-i efectueze reclamantului o lucrare de șapte implanturi dentare, în schimbul căreia pârâtul i-a achitat suma de 3500 euro.
În decembrie 2008, pârâtul i-a montat reclamantului patru implanturi; acestea au căzut în scurt timp, ca atare reclamantul a venit la pârât, în luna ianuarie 2009, să-i spună ce s-a întâmplat; pârâtul i-a comunicat să vină, pentru efectuarea lucrării, în luna iunie 2009; reclamantul a venit, însă pârâtul nu i-a continuat lucrarea, ci i-a spus că trebuie să-i efectueze, mai întâi, alte lucrări prealabile; au urmat apoi, în decursul timpului, o . discuții între părți, în care reclamantul i-a solicitat pârâtului să-i efectueze lucrarea, dar pârâtul l-a amânat, pe diverse motive (că este plecat din țară, cabinetul medical este în renovare, că-i lipseau anumite produse sau materiale, că nu avea timp deoarece trebuia să efectueze lucrări altor pacienți, că trebuie să se deplaseze la anumite cursuri de specializare); în iarna anului 2012-2013, cu ocazia petrecerii unui concediu la ski în Austria, părțile s-au întâlnit întâmplător în centrul comercial Parndorf din apropierea Vienei, ocazie cu care reclamantul i-a cerut din nou pârâtului să-i efectueze lucrarea; pârâtul i-a spus că o va efectua și i-a cerut să-l contacteze telefonic pentru a-i face o programare; reclamantul l-a contactat, însă pârâtul l-a amânat din nou, din diverse motive.
În luna martie 2014, pârâtul l-a programat pe reclamant în vederea efectuării lucrării, cerându-i ca, mai întâi, să efectueze o radiografie dentară. Reclamantul a efectuat radiografia (filele 38-39), după care s-a dus la pârât. Acesta i-a spus că este de acord să-i efectueze lucrarea (să-i monteze din nou cele patru implanturi căzute și celelalte trei convenite), însă, pentru aceasta, reclamantul trebuie să-i mai plătească încă 2500 euro. Reclamantul nu a fost de acord cu acest lucru.
Această stare de fapt rezultă din probele administrate în cauză - înscrisuri (înscrisul redactat de pârât, fila 6, radiografia dentară efectuată în luna martie 2014, filele 38-39), interogatoriul reclamantului, declarația martorului audiat în cauză, precum și refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, precum și de a depune fișele medicale ale reclamantului (ce i s-au cerut de către instanță), solicitările repetate ale pârâtului, din cadrul procesului, de acordare a unor termene pentru încheierea unei tranzacții, împrejurări pe care instanța le apreciază ca o recunoaștere a susținerilor reclamantului.
Prin acțiunea de față, formulată la 06.11.2014, reclamantul a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de prestări – servicii, din culpa pârâtului și obligarea acestuia la restituirea sumei de 3500 euro achitate.
Excepția prescripției, invocată de pârât, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, potrivit celor ce urmează:
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 („În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept”), având în vedere că în speță nu s-a încheiat un contract scris, în care să se prevadă modul de efectuare a lucrării și termenele de execuție; pe de altă parte, instanța reține că, date fiind particularitățile contractului de prestări-servicii medicale, nu pacientul, ci pârâtul-medic este cel ce stabilește termenele de execuție a lucrărilor/tratamentului, precum și modul de executare, el este cel ce programează pacientul, în funcție de caracteristicile lucrării medicale respective; de asemenea, este de reținut faptul că lucrarea dentară în cauză (de implanturi dentare) presupune un termen îndelungat.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, „Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”; date fiind particularitățile contractului de prestări-servicii medicale și față de cele de mai sus, în cauză practic este vorba despre un termen suspensiv (incert) în favoarea debitorului (pârâtul-medic), care urma să stabilească când și cum se va efectua lucrarea, care sunt etapele acesteia, termenele de execuție.
După nenumărate amânări, în luna martie 2014, pârâtul i-a comunicat reclamantului că, pentru efectuarea lucrării, mai trebuie să plătească suma de 2500 euro, atunci reclamantul luând la cunoștință că pârâtul refuză să-și îndeplinească obligațiile, potrivit celor convenite inițial.
În speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 („Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”), așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul a fost, pe tot parcursul timpului, de acord să-i efectueze reclamantului lucrarea, iar în martie 2014 i-a și cerut să efectueze o radiografie, cu care să se prezinte la cabinetul său în vederea realizării lucrării.
Față de toate acestea, reclamantul este în termen să solicite rezoluțiunea contractului de prestări – servicii încheiat.
În ce privește restituirea prețului, termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune (potrivit art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958), adică de la data declarării rezoluțiunii.
În speță, reclamantul a solicitat, în același timp, atât rezoluțiunea, cât și restituirea prestației efectuate, ca urmare, termenul de prescripție al dreptului de a solicita restituirea prestației începe să curgă la data declarării rezoluțiunii, adică o dată cu admiterea capătului de cerere principal. Cât timp capătul de cerere principal nu a fost admis, iar rezoluțiunea nu a fost dispusă, nu se pune problema prescripției dreptului de a solicita restituirea prestației, termenul de prescripție neîncepând să curgă.
Pe fond, acțiunea este întemeiată, din probele administrate în cauză, analizate potrivit celor de mai sus, rezultând faptul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, neefectuând reclamantului lucrarea dentară convenită.
În consecință, în temeiul art. 1020 vechiul C.civ., potrivit căruia „Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său” și art. 1021 vechiul C.civ., potrivit căruia „Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate”, cererea de chemare în judecată va fi admisă.
Ca urmare, se va dispune rezoluțiunea contractului de prestări – servicii încheiat de părți, iar pârâtul va fi obligat să restituie reclamantului suma de 3500 euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului cheltuielile de judecată suportate de acesta, în sumă de 1878 lei, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției.
Admite cererea formulată de reclamantul D. L., CNP_, cu domiciliul ales în A., .. 33-35, ., împotriva pârâtului C. M. Individual Stomatologic Dr. B. Jimmy R., C._, cu sediul ales în A., ., ..
Dispune rezoluțiunea contractului de prestări – servicii încheiat de părți.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 3500 euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1878 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
Președinte Grefier
A. N. A. L.
Red/dact:AN/CM/23.05.2015; se comunică părților.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2298/2015. Judecătoria ARAD | Succesiune. Sentința nr. 2301/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
