Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1159/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1159/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 1159/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1159
Ședința publică din 24 februarie 2016
Președinte: B. C.
Grefier: I. K.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții G. L. și G. R., în contradictoriu cu pârâta B. SA, pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților, avocat P. M. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța se constată competentă, potrivit art. 131 raportat la art. 94 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamanților depune note de ședință și practică judiciară, iar instanța, văzând că nu sunt alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta reclamanților pune concluzii de admitere a acțiunii, astfel cum a fost formulată și pentru motivele arătate în cerere, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune dovada onorariului avocațial.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /19.11.2015, reclamanții G. L. și G. R., în contradictoriu cu pârâta B. SA, au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 4.3 privind dobânda variabilă și respectiv de art. 4.11 lit. a), b) și d) privind comisionul de acordare a creditului, comisionul de administrare și comisionul de rambursare anticipată din contractul de credit nr. HL16539/12.11.2007, cu obligarea pârâtei la rambursarea sumelor plătite nedatorat, actualizate cu dobânda legală de la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în contractul de credit menționat nu se arată în mod clar modul de calcul a dobânzii, nu se arată alte procente, nu se specifică condițiile obiective în care dobânda va fi majorată și nici marja de calcul a băncii.
Pârâta a introdus în contract o . prevederi abuzive, începând cu al doilea an de credit, banca putând modifica unilateral nivelul ratei dobânzii în cazul în care evoluția pieței monetare justifica o asemenea măsură, ceea ce nu poate fi decât în dezavantajul împrumutatului și în contradicție cu prevederile legale, deoarece orice clauză prin care doar o parte se obligă nu poate fi primită decât ca abuzivă și în afara ordinii de drept.
În speță, contractul de credit are caracterul unui contract de adeziune, banca nu a negociat cu împrumutatul, ci, dimpotrivă, în momentul semnării contractul a fost prezentat deja în forma expusă semnării, fără alte elemente de negociere.
Din formularea condițiilor generale, referitor la dobânda variabilă, banca poate modifica fără consimțământul împrumutatului nivelul ratei dobânzii, astfel că această clauză de impreviziune a efectelor contractului, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul încheierii sale, nu a fost negociată direct cu împrumutații.
Aceeași posibilitate de modificare unilaterală a comisioanelor percepute în funcție de evoluția pieței financiar bancare creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dând băncii dreptul de a revizui în mod discreționar rata dobânzii, fără negociere.
Clauza cu privire la dobânda variabilă nu este redactată în mod clar și fără echivoc, nu este prevăzut vreun indice de referință la care să se raporteze calculul dobânzii.
Prin înserarea în contract a unei asemenea clauze se aduce atingere principiului echilibrului contractual, creându-se un dezechilibru între obligațiile băncii și cele ale consumatorului, iar faptul că pârâta nu a definit dobânda variabilă și nu a arătat cum se calculează este un abuz, banca putând majora dobânda fără să fie nevoie să dea nicio explicație și fără a arăta după ce criterii o face.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii, arătând că anterior semnării contractului de credit reclamanții au putut consulta clauzele acestuia, au avut posibilitatea de a analiza și studia cu atenție fiecare dintre clauze, pentru a aprecia dacă acestea corespund sau nu intereselor lor sau dimpotrivă încalcă aceste interese. De asemenea, reclamanții au beneficiat de consultanță cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel încât să-și poată exprima consimțământul în deplină cunoștință de cauză. Aceasta este practică obișnuită și a fost respectată și de către bancă la încheierea fiecărui contract de credit, indiferent de tipul acestuia și indiferent de consumator.
În situația în care reclamanții ar fi ajuns la concluzia că unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor proprii, ar fi putut opta pentru a nu încheia contractul de credit, realizându-și obiectivele și necesitățile de creditare fie prin intermediu altor produse de același gen pe care le oferă B. la acel moment, fie de la alte instituții bancare care ar fi putut să vină mai mult în întâmpinarea nevoilor proprii.
La momentul încheierii contractului de credit exista pe perioada bancară o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului, în funcție de varianta cea mai avantajoasă. Prin completarea cererii de credit reclamanții au optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii. Contractele de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele tipului de dobândă și de comisioane și totodată modul în care sunt calculate, acestea fiind analizate de către împrumutat.
Din portofoliul de soluții de creditare oferite de bancă clienților săi la vremea respectivă, reclamanții au ales un produs de creditare cu dobândă variabilă acordat în moneda CHF, iar prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, înțeles și acceptat termenii și toate condițiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.
Cu privire la dreptul băncii de a modifica dobânda ca o consecință a caracterului variabil al dobânzii, posibilitatea băncilor de a modifica nivelul dobânzii în chiar cursul executării contractului este prevăzut de alin. 1 lit. a) teza II din Anexa la Legea nr. 193/2000. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 93 lit. g) pct. 2 din OG nr. 21/1992, dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorate peste un anumit nivel, stabilit prin contract.
Astfel, clauzele referitoare la caracterul variabil al dobânzii contractuale nu pot fi considerate abuzive întrucât sunt permise de dispozițiile legale anterior menționate.
Cu privire la clauza referitoare la comisionul de acordare credit, acesta reprezintă costul suportat de bancă pentru serviciile de analiză a documentației prezentate de client pentru acordarea creditului (analiza bonității clientului), comisionul fiind reținut o singură dată, în momentul acordării creditului, iar cuantumul acestui comision poate fi ușor stabilit întrucât este exprimat într-un procent fix, aplicat la valoarea inițială a creditului, astfel încât consumatorul cunoaște încă de la început ce sumă urmează să plătească pentru acordarea creditului.
În privința comisionului de administrare, acesta este recunoscut în cuprinsul dispozițiilor art. 93lit. d) teza I din OG nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, și respectiv în cuprinsul art. 36 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori. Astfel, întrucât clauza privind comisionul de administrare este exprimată din punct de vedere matematic într-un mod clar și precis și își găsește suport normativ în dispozițiile legale anterior menționate, nu se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la comisionul de rambursare anticipată, inserat la pct. 5.3 din contract, acesta este reglementat în cuprinsul art. 93 lit. c) din OG nr. 21/1992, potrivit căruia în contractele încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: în situațiile în care există un drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul.
În drept, pârâta invocă prevederile OG nr. 21/1992 și Legii nr. 193/2000.
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus contractul de credit, acte adiționale la contractul de credit, contractul de ipotecă, practică judiciară, alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt că între pârâta B. SA Sucursala A. și reclamanți s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. HL16539/12.11.2007, având ca obiect acordarea de către bancă a unui împrumut în sumă de 70.000 CHF (franci elvețieni), împrumut ce trebuia restituit de către reclamanți în 420 rate lunare.
Prin art. 4 din contractul menționat, s-a stabilit o dobândă fixă de 5,35%/an pentru primele 12 luni, după această perioadă dobânda urmând a fi calculată în funcție de evoluția indicelui de referință pentru creditele ipotecare acordate în CHF, precum și un comision de acordare a creditului de 1% din valoarea creditului, un comision de administrare lunară a creditului de 0,1% din valoarea soldului creditului și un comision de rambursare anticipată de 2,5% din suma plătită anticipat (art. 4.3 și art. 4.11 lit. a, b și d din contract).
Contractul în discuție a fost modificat prin actul adițional nr. 1/10.06.2009, părțile stabilind rata dobânzii funcție de LIBOR calculat la șase luni la care se adaugă marja fixă, și respectiv prin actul adițional nr. 3/20.07.2015, prin care moneda creditului a fost schimbată din CHF în EUR (noul sold al creditului fiind de 61.086,75 euro cu reeșalonarea rambursării în 366 rate lunare), s-a stabilit rata dobânzii funcție de EURIBOR calculat la șase luni la care se adaugă marja fixă (de 6,40%), s-a înlăturat comisionul de rambursare anticipată și s-a modificat comisionul de administrare la 1,50 euro/lună.
În ceea ce privește dobânda inițială (de 5,35%/an), potrivit alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000, sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, fiind însă precizat că aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, chiar fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, situație în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta cealaltă parte contractată și aceasta din urmă are libertatea de a rezilia imediat contractul.
Cât privește rata dobânzii variabile, așa cum rezultă din prevederile art. 37 din OUG nr. 50/2010, pentru a putea percepe în mod legal o dobândă variabilă, banca are obligația de a indica în mod expres în convenția de credit indici de referință pe baza căror vor fi calculate fluctuațiile dobânzii, dobânda variabilă fiind compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ ROBOR/ LIBOR la o anumită perioadă (sau din rata dobânzii de referință a BNR), în funcție de valuta creditului, la care se adăuga o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.
Prin urmare, o clauză contractuală care autorizează banca să modifice unilateral nivelul dobânzii practicate nu este abuzivă prin ea însăși, ci numai dacă din cuprinsul convenției de credit nu rezultă care sunt indicatorii de referință obiectivi în funcție de care banca va practica ajustarea ratei dobânzii.
În cauză, câtă vreme modul de calcul al dobânzii a fost indicat în mod expres în contract, cu precizarea indicatorului de referință LIBOR, respectiv EURIBOR după conversie, a periodicității cu care survine modificarea ratei dobânzii și a condițiilor în care operează modificarea ratei, atât în sensul majorării cât și în cel al reducerii acesteia, nu se poate reține că este vorba despre o clauză abuzivă în sensul dorit de reclamanți.
Variația ratei dobânzii în modalitatea reglementată în speță este prevăzută de lege, este independentă de voința băncii și se raportează la fluctuațiile unui indice de referință verificabil și menționat în contract, fiind conformă art. 93 lit. f) și g) din OG nr. 21/1992 și art. 37 din OUG nr. 50/2010.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii, acesta a fost cunoscut de reclamanți la data încheierii contractului de credit și respectiv actelor adiționale încheiate chiar la cererea acestora, astfel încât nu se poate susține împiedicarea lor în a aprecia costul creditului, aceștia fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor lor.
Așa fiind, clauzele privind rata dobânzii nu pot fi apreciate ca abuzive.
Referitor la comisionul de administrare a creditului, acesta este reglementat prin dispozițiile art. 36 alin. 3 din OUG nr. 50/2010. În contractul părților, justificarea perceperii comisionului este cea prevăzută de lege, respectiv pentru monitorizarea, înregistrarea și efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării/rambursării creditului acordat împrumutatului, iar cât privește cuantumul comisionului (0,1% inițial și apoi 1,5 euro/lună), acesta a fost acceptat fără rezerve de reclamanți prin semnarea contractului și a actelor adiționale ulterioare, astfel încât clauzele contractuale privind acest comision nu pot fi apreciate ca abuzive.
Aceleași argumente sunt valabile și în ceea ce privește comisionul de acordare a creditului, iar cât privește comisionul pentru rambursare anticipată a creditului, acesta nu va fi analizat întrucât banca l-a eliminat deja. De altfel, odată cu . OUG nr. 50/2010, acest comision este prevăzut sub forma unei compensații echitabile și justificată care poate fi percepută de bancă, între anumite limite, pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului (art. 67 și 68 din ordonanță).
Existența unor contracte de credit predefinite, standardizate pe categorii de produse bancare, nu prezumă automat caracterul abuziv al clauzelor pe care le conțin, nu afectează libertatea clientului de a opta pentru un anumit tip de împrumut și nici nu duce de plano la concluzia caracterului nenegociabil al contractului. În mod întemeiat se apără banca, arătând că părțile au încheiat contractul de credit și actele adiționale ulterioare în deplină cunoștință de cauză, fiecare urmărind propriile interese și cele mai avantajoase condiții existente pe piața bancară, interesul băncii fiind de a obține profit din creditare, iar al reclamanților de a obține conversia monedei creditului și reeșalonarea obligațiilor lunare de plată, prin diminuarea acestora pe o perioadă determinată, părțile prevăzând expres în ultimul act adițional că toate operațiunile anterioare sunt valabil îndeplinite și considerate ca executate (f.38).
Ca urmare, față de considerentele ce preced și în temeiul textelor de lege menționate, instanța va respinge acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G. L. (CNP_) și G. R. (CNP_), ambii cu domiciliul procesual ales în A., .. 48 (la Cabinet Avocat P. M.), în contradictoriu cu pârâta B. SA (J_, CUI_), cu sediul în București, sector 2, .. 6A, pentru anulare act.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2016.
Președinte,Grefier,
B. CosminIovuța K.
BC/IK/ 04.03.2016/ 5 ex./ 3 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1367/2016. Judecătoria ARAD | Cauţiune. Încheierea nr. 1404/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
