Evacuare. Sentința nr. 905/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 905/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 905/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 905
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2012
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamanta S. J., în contradictoriu cu pârâții M. P., M. E., M. M. I. M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S. și M. A. reprezentat de P., având ca obiect evacuare, precum și acțiunea reconvențională exercitată de pârâții – reclamanți reconvenționali M. P., M. E., M. M. I. M. marcel C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențional S. J., având ca obiect pretenții și cererea de chemare în garanție a Statului Român prin M. A., formulată de reclamanta sus numită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2012, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea pârâților-reclamanți reconvenționali, să depună concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 19.01.2012, când având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, reține următoarele:
Pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat la data de 07.06.2010, sub numărul de dosar_, acțiunea civilă exercitată de reclamanta S. J. în contradictoriu cu pârâții M. P., M. E., M. M. I. M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S. și M. A. reprezentat de P. prin care a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului M. P. să predea folosința imobilului situat în municipiul A., ., jud. A., identificat cu CF nr._ A., top. 543 – 544/b.1 în suprafață de 504 mp, în temeiul art. 1021 – 1022 Cod civil;
- ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul descris mai sus, în temeiul art. 480 Cod civil;
- obligarea pârâtului M. P. la plata de daune interese moratorii în valoare de 50 lei pe zi de întârziere, în temeiul art. 1082 – 1084 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
P. precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanta a introdus în cauză în calitate de pârâți pe numiții M. E., M. M. I. M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S. și M. A. reprezentat de P.; solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr._/24.09.2007 încheiat de către pârâtul M. A. cu pârâtul M. P., contract prin care Primăria a prelungit în mod abuziv, în cursul lunii mai 2010 dreptul pârâtului M. P. de a ocupa imobilul în litigiu până la data de 19.05.2014, în temeiul art. 480 și urm. Cod civil;
- obligarea pârâtului M. A. la plata daune – interese moratorii în valoare de 50 lei pe zi de întârziere, în temeiul art. 1082-1084 cod civil;
- obligarea pârâtului M. A. la repararea prejudiciului (damnum emergens si lucrum cesans) creat prin lipsirea reclamantei de folosința imobilului, în cuantum de 300 euro pe lună, suma reprezentând chiria pe care aceasta ar fi încasat-o lunar dacă ar fi avut folosința imobilelor, începând cu data de 05.05.2010 când OCPI a emis încheierea de intabulare 9181, în temeiul art. 1078, 1081 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr._/19.11.2009 pronunțată în dosar nr._/55/2009, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în A., ., jud. A. identificat cu CF nr._ A., top. 543 – 544/b.1 în suprafață de 504 mp, pe calea revendicării, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de 17.01.2010. Cu toate acestea, până la data introducerii acțiunii, reclamanta nu poate intra în posesia și folosința pașnică a proprietății sale, aceasta fiind ocupată în mod abuziv de către pârâți.
Se mai susține că pârâtul M. A., deși a fost parte în dosarul mai sus menționat, având astfel cunoștință de hotărârea Judecătoriei A., a decis să prelungească contractul de închiriere a pârâtului M. P. cu privire la imobilul revendicat în mod definitiv și irevocabil, aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantei și dispunând în mod abuziv de un imobil care nu-i mai aparține de mai bine de 3 luni, având în vedere încheierea de carte funciară nr. 8191/05.02.2010, care de asemenea, i-a fost comunicată.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar încheiere de carte funciară nr. 8191/05.02.2010, extras CF. nr._ A., sentința civilă nr._/19.11.2009 a Judecătoriei A..
Pârâta Primăria Municipiului Ard a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, arătând că, a încheiat contractul de închiriere nr._ cu pârâtul M. P. pe o durată de 5 ani, întrucât din extrasul de carte funciară nr. 535, top. 543 – 544/B.1 din data de 05.02.2008, reiese că proprietar tabular al imobilului în litigiu este Statul Român.
Ulterior, la data de 08.04.2009, M. A. în temeiul OUG. Nr. 44/13.05.2009, privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuințe, respectiv „durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, reglementate de OUG. Nr. 8/2004, privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea 219/2004, pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”, a prelungit durata acestui contract până la data de 19.05.2014.
La data de 04.02.2010 reclamanta își reînscrie dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform încheierii nr. 8191/04.02.2010 a OCPI A..
Pârâta arată că, la data prelungirii contractului de închiriere cu pârâtul M. P., imobilul în cauză nu era grevat de vreo sarcină, acesta fiind în proprietatea Statului Român, drept pentru care apreciază că acest contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar, în copie, contract de închiriere, proces verbal de preluare decizia nr. 473/1987 privind preluarea în proprietatea Statului Român, extras de carte funciară, plan imobil, fișă de calcul.
Pârâții reconvenționali au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii.
În motivare au arătat că, astfel cum rezultă din contractul de închiriere, anterior ultimei prelungiri, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani mai exact din data de 08.04.2004 până la data de 08.04.2009. În cursul lunii mai 2009, mai exact la data de 19.05.2009, contractul fiind expirat, a fost prelungit pe o nouă perioadă de 5 ani în temeiul depozițiilor O.U.G. nr. 44/2009 până la data de 19.05.2014.
În acest context, contractul de închiriere încheiat între pârâți și M. A. și prelungit la data de 19.05.2010 nu poate fi lovit sub nici o formă de nulitate absolută, pârâții ocupând spațiul descris mai sus în temeiul unui titlu perfect valabil, susținerile reclamantei fiind contrazise de contractul de închiriere.
Așadar, având în vedere aspectele anterelevate se impune respingerea capătului de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr._/24.09.2007 ca inadmisibil și nefondat.
Raportat la capătul de cerere prin care li se solicită predarea folosinței și evacuarea imobilului pârâții au invocat prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 40/1999 potrivit cărora „La expirarea termenului de închiriere chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeași perioadă..."
Astfel contractul de închiriere nu a expirat ci a fost prelungit perfect valabil în anul 2009 până la data de 19.05.2014, drept pentru care acțiunea reclamantei este prematur introdusă.
Pârâții invocă dispozițiilor alin. 3 din același art. conform cărora „Proprietarul este obligat să ii notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puțin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b). În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) și d) notificarea se face cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
Or, după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar reclamanta a ignorat total prevederile legale antemenționate în sensul că nu a formulat nici o notificare acest sens adresându-se direct instanței de judecată.
Pârâții apreciază că, prin acțiunea formulată au fost încălcate și prevederile art. 18 din O.U.G. nr. 40/1999.
Totodată învederează că, de-a lungul derulării prezentului contract de închiriere au achitat lună de lună valoarea chiriei neavând nici o restanță, chiar dacă situația familiei nu este una ușoară.
În drept, pârâții reconvenționali au invocat dispozițiile art. 115 C. pr. civ., art. 14, art. 15, art. 18 din O.U.G. nr. 40/1999.
Pârâții-reclamanți reconvenționali au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea reclamantei pârâte - reconvențional la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând sporul de valoare adus imobilului situat în A., ., identificat cu C.F. nr._ A., cu nr. top 543-544 b.l în suprafață de 504 mp, plătibili în lei la cursul BNR de la data plății efective,
- constatarea unui drept de retenție în favoarea pârâților reconvenționali asupra imobilului în litigiu până la achitarea integrală a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâții reconvenționali au arătat că, dețin imobilul descris mai sus încă din anul 1987, inițial prin cei doi părinți, iar ulterior împreună cu copiii lor, imobil la care au efectuat diferite investiții necesare și utile, investiții ce au asigurat nevoile de locuit ale acestora.
În susținerea pretențiile precum și a dreptului de retenție pârâții au invocat prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 40/1999,
În drept, pârâții reconvenționali au invocat dispozițiile art. 119 C. pr. civ., art. 43 din O.U.G. nr. 40/1999, iar în probațiune au depus la dosar, în copie un set de înscrisuri probatorii.
Reclamanta a formulat răspuns la cererea reconvențională prin care invocă excepția prematurității cererii întrucât despăgubirile care au temei art.43 alin. (1) și (3) din OG nr.40/1999, se pot solicita la data încetării contractului de închiriere deoarece, până atunci, chiriașul este cel care se folosește de sporul de valoare, așa cum a statuat ICCJ prin Decizia nr.2521 din 10 iunie 2003
Reclamanta apreciază că susținerile pârâților cu privire la sporul de valoare adus imobilului sunt nereale, dat fiind că imobilul se află într-o stare avansată de degradare.
În ceea ce privește aprobările prealabile privind presupusele investiții acestea de asemenea nu există, astfel cum nu există nici probe cu privire la efectuarea acestor lucrări care sunt executate „în regie proprie”.
Pârâții au formulat precizare la cererea reconvențională, prin care au indicat investițiile ce au fost efectuate la imobilul în litigiu, respectiv: instalație de apă exterior-interior 1200 Euro; instalație de încălzire apă caldă menajeră 700 Euro; instalație electrică, siguranțe automate, doze prize, întrerupătoare,- 2000 Euro; amenajări interioare, tencuieli, izolații termice și contra mucegaiului, consolidare tencuieli prin armare cu adeziv și armătură fibră, tinci, glet, rigipsări, vopsit zugrăveli, bătut tencuială degradată de pe pereți, tencuit, amorsat pereți în tavane în două straturi, aplicat adeziv cu plasă, plasă armătură, discuit la mână, zugrăvit cu vopsea lavabilă în 2 și 3 straturi, înlocuirea unui număr de aproximativ 200 de țigle de pe acoperiș și curățarea jgheaburilor, 5800 euro; amenajat cămară -300 euro
Pârâții reconvenționali precizează că aceste investiții au fost efectuate în regie proprie, astfel că sunt în imposibilitatea de a prezenta acte doveditoare.
Totodată arată că, au fost nevoiți să facă aceste investiții deoarece locuința era într-o stare avansată de degradare plină de igrasie și mucegai care au afectat sănătatea membrilor familiei precum și mobilierul.
P. investițiile efectuate pârâții consideră că au adus un spor de valoare imobilului.
P. răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că acțiunea in revendicare, cat si acțiunea in evacuare, se întemeiază pe dispozițiile de drept comun, art.480 C.civ. și nu intră sub incidența legilor speciale.
Referitor la apărările formulate prin care se arată că, contractul de închiriere a fost încheiat la data de 19.05.2009 până la data de 19.15.2014, reclamanta a arătat că atât pârâții de ordinul I, cât și de ordinul II, sunt induși in eroare de ștampila aplicată pe contract care spune „prelungit până la data de 19.05.2014" dar această ștampilă a fost aplicată pe contract de abia în anul 2010 după notarea dreptului de proprietate al reclamantei.
Ștampila respectivă nu avea cum să fie aplicată mai devreme întrucât ea nu exista fizic, ștampilele nu au ajuns in instituție decât in anul 2010.
Reclamanta susține că, M. A. a fost notificat să nu procedeze la încheierea vreunui act de înstrăinare sau de administrare privind imobilul în discuție, pe rolul instanței existând un litigiu privind proprietatea.
În ceea privește apărările formulate de parații de ordin I cum că acțiunea este inadmisibilă pentru nerespectarea anumitor prevederi din OUG nr. 40/1999 precum și invocarea prelungirii contractului de închiriere până în anul 2014, reclamanta învederează că dreptul de proprietate asupra imobilului in discuție a fost reînscris in CF in urma unei acțiuni privind constatarea preluării imobilului fără titlu valabil si, in subsidiar rectificarea CF nr. 535 Sanicolaul M. in sensul restabilirii situației anterioare de CF adică in proprietatea reclamantei.
Se mai susține că OUG 40/1999 si OUG 44/2009 nu se aplică tuturor chiriașilor și tuturor contractelor de închiriere în derulare la acea dată în România, ci doar acelor contracte în derulare care privesc bunuri proprietatea Statului R..
Reclamanta apreciază că în prezenta speță sunt incidente prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului si, prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acțiunea formulata de aceasta este fondată, fiind îndreptățită să se bucure de toate prerogativele conferite de dreptul său de proprietate.
Reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin M. A. prin primar, invocând prevederilor art. 998, art. 999 și art. 1003 Cod Civil.
În opinia sa, Statul Român prin M. A. a avut un comportament neglijent permițând pe deoparte degradarea excesivă a imobilului preluat abuziv iar pe de altă parte nu a verificat situația imobilului închiriat, chiriașii putând face investiții în imobil (astfel cum aceștia susțin că ar fi făcut) deși era obligatoriu acordul prealabil al Municipiului A..
Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite cele patru condiții pentru atragerea răspunderii, respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 60 Și următoarele Cod proc. civ., art. 998, art. 999 și art. 1003 Cod Civil.
P. notele de ședință formulate de pârâții reconvenționali, se solicită respingerea excepției prematurității cererii reconvenționale invocată de reclamanta reconvențională ca nefondată.
Pârâții reconvenționali arată că, formularea dreptului de retenție cu privire la spațiul ce a făcut obiectul închirierii până la achitarea sumelor avansate cu titlul de investiții se întemeiază pe principiul debitum cum re iunctum având în vedere strânsa legătură ce există între creanța pârâților și spațiul ce face obiectul acțiunii în evacuare.
Pârâții reconvenționali au formulat cerere de chemare în garanție, prin care au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea chematului în garanție la atribuirea unei locuințe sociale.
În susținerea acestei cereri, pârâții reconvenționali au invocat prevederile art. 15 alin. 1 din OUG. 40/1999 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 10/2001.
În drept, pârâții reconvenționali și-au întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 60 Cod proc. civ., art. 15, art. 16 din OUG. 40/1999, art. 15 din Legea nr. 10/2001.
P. concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta-pârâtă reconvențional a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
P. concluziile scrise depuse la dosar, pârâții-reclamanți reconvenționali au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a solicitat ca, în măsura în care va fi admisă acțiunea principală evacuarea pârâților să fie condiționată de achitarea sporului de valoare în cuantum de 10.000 euro.
În probațiune s-au administrat înscrisuri, interogatoriul scris luat municipiului A., s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Imobilul situat în municipiul A. . înscris în CF nr._ A., provenită din conversia de pe hârtie a CF 535 Sânicolau M., a fost preluat în perioada comunistă de Statul Român, de la antecesorii reclamantei, în baza Decretului nr. 223/1974.
P. sentința civilă nr._/19.11.2009 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei S. Josanna promovată de aceasta împotriva Municipiului A. la data de 02.12.2008, dispunându-se restituirea imobilului în discuție reclamantei și rectificarea situației de carte funciară în sensul întabulării dreptului de proprietate al acesteia, radierii dreptului statului.
Anterior acestui demers al reclamantei, M. A. încheiase cu pârâții M. contractul de închiriere nr._/24.09.2007 cu termen de locațiune până la data de 08.04.2009.
În baza OUG nr. 44/2009, locațiunea a fost prelungită de Primăria A. până la data de 19.05.2014, mențiune inserată în cuprinsul contractului de închiriere amintit.
OUG nr. 44/2009, prescrie că, „Durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.”
Pentru a fi prelungită locațiunea în condițiile ordonanței amintite, se cer a fi întrunite două condiții, anume, în primul rând, imobilul să fie unul din proprietatea statului sau a unității administrativ teritoriale și în al doilea rând, să fi operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 vechiul cod civil din 1864.
Ori, în speță, la data intrării în vigoare a ordonanței în discuție - 21.05.2009, hotărârea judecătorească prin care imobilul a fost restituit reclamantei nu fusese încă pronunțată, aceasta realizându-se așa cum s-a arătat mai sus, la data de 19.11.2009, situație în care este evident că la momentul intrării în vigoare a ordonanței amintite, imobilul în discuție era încă în proprietatea municipiului A. și, cum celelalte condiții referitoare la relocațiunea tacită erau împlinite, este evident că, contractul de închiriere nr._/24.09.2007 a fost prelungit de drept, până la data de 19.05.2014.
Instanța apreciază că, în virtutea prevederilor legale sus amintite, s-a prelungit de drept locațiunea pârâților, neavând relevanță data la care a fost efectuată mențiunea de prelungire a contractului, atâta timp cât această prelungire nu a operat ca urmare a manifestării de voință a locatorului exprimată în acest mod, expres, ci, prin tacita relocațiune, pe o durată de 5 ani.
Nu poate fi vorba de o nulitate absolută a contractului de închiriere astfel cum susține reclamanta, dat fiind că nu a fost încheiat un nou contract de închiriere, Primăria A. efectuând doar o mențiune pe contract, în dovedirea prelungirii de drept a locațiunii, conform OUG nr. 44/2009, iar pe de altă parte această mențiune nu produce prin ea însăși efecte juridice, cum deja s-a arătat, efectul juridic ( prelungirea locațiunii) producându-se la data de 08.04.2009 când, deși expirase termenul locațiunii, pârâții chiriași rămăseseră în continuare în imobil, locatorul neopunându-se, situație în care, și-au găsit incidența prevederile art. 1437 vechiul cod civil, în completarea cărora OUG nr. 44/2009 a limitat termenul noii locațiunii la 5 ani.
Art. 13 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că, „în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în OUG nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe”.
Art. 14 din aceeași lege prevede că, „dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii”,
Din aceste norme juridice rezultă că proprietarii cărora le-au fost restituite imobilele naționalizate, ulterior operării prelungirii tacite a locațiunii, precum în speță, sunt obligați a respecta locațiunea începută, valabilă până la data de 19.05.2014, subrogându-se în drepturile municipiului A..
P. urmare, până la împlinirea termenului locațiunii, sus arătat, pârâții M. au un drept de folosință asupra imobilului în litigiu, dreptul de proprietate al reclamantei fiind legal restrâns în ceea ce privește posesia și folosința acestuia, astfel că, în raport de prevederile art. 480 din vechil cod civil, acțiunea în evacuarea pârâților persoane fizice urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, nefiind vorba de o nelegală lipsire de folosință a reclamantei, nu pot fi admise nici capetele de cerere principală referitoare la daunele interese compensatorii și moratorii pretinse de la pârâtul municipiul A..
Cererea reconvențională formulată de pârâți urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în condițiile respingerii acțiunii principale în evacuare și menținerii locațiunii pârâților reclamanți reconvenționali.
Ipoteza normei juridice art. 48 alin. 3 din Legea 10/2001 nu se regăsește în speță, dreptului chiriașilor la despăgubiri pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse imobilului, născându-se la sfârșitul locațiunii, în momentul evacuării acestora, până în acel moment îmbunătățirile profitându-le lor, aspecte ce rezultă și din practica judiciară invocată de reclamantă – decizia civ. nr. 2521/2003 a ICCJ.
Pretinsa obligație de garanție a unității administrativ teritoriale de a plăti reclamantei contravaloarea despăgubirilor pentru îmbunătățirile necesare și utile, formulată pe calea cererii de chemare în garanție, este lipsită fundament în condițiile respingerii cererii chiriașilor de acordare a acestor despăgubiri.
De asemenea, și cererea de chemare în garanție a municipiului A. formulată de pârâții reclamanți reconvenționali, urmează a fi respinsă, atâta timp cât aceștia beneficiază de drepturile locative amintite, nu sunt îndreptățiți la atribuirea unei locuințe sociale.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 C.p.civ o va obliga pe aceasta la plata către pârâții M. a sumei de 500 lei – cheltuieli de judecată – onorariu expert, în ciuda faptului că acțiunea reconvențională a acestora a fost respinsă, atâta timp cât soluția s-a impus ca o consecință a respingerii acțiunii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea principală precizată formulată de reclamanta S. Josanna cu domiciliul procesual ales în A., ., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții M. P., M. E., M. M. I. M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S., toți cu domiciliul procesual ales în A., .. 3, . și M. A. reprezentat de P. cu sediul în A., ., jud. A..
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvenționali M. P., M. E., M. M. I., M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențional S. J..
Respinge cererea de chemare în garanție a Statului Român prin M. A. prin P., formulată de reclamanta S. Josanna și cererea de chemare în garanție a Municipiului A. formulată de pârâții reclamanți reconvenționali M..
Obligă reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții M..
Definitivă. Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.01.2012.
Președinte,Grefier,
E. D. BîscăGeorgeta M. P.
Red. Tehnored. EDB/GMP
17 ex./27.01.2012
15 ex. se comunică cu:
- reclamanta S. Josanna cu domiciliul procesual ales în A., ., ., jud. A.
- pârâții M. P., M. E., M. M. I. M. M. C., M. P. (fiul), M. C., M. L. C., M. S. G., M. M., M. G., M. D. E., M. K., M. S., toți cu domiciliul procesual ales în A., .. 3, .
- pârât M. A. reprezentat de P. cu sediul în A., ., jud. A.
Exp. 15
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 874/2012. Judecătoria ARAD | Reziliere contract. Sentința nr. 6533/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
