Pretenţii. Sentința nr. 1559/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1559/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 1559/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1559
Ședința publică din 14 februarie 2012
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C. împotriva pârâtului S. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtului, avocat R. A. în substituirea avocat I. N. din cadrul Baroului A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor încheierii din camera de consiliu din data de 28.11.2011.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar la data de 31.01.2012, note de ședință din partea pârâtului, un exemplar fiind comunicat reclamantei la data de 01.02.2012.
La data de 10.02.2012, se constată depuse note de ședință din partea reclamantei.
Reprezentanta pârâtului nu solicită termen pentru studierea acestor note de ședință și, nemaifiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Câmpeni, la data de 07.10.2010, reclamanta G. C. a solicitat instanței obligarea pârâtului S. L. la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune materiale și morale.
În motivare, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârât un autoturism marca Ford Orion, cu nr. de înmatriculare_, cu prețul de 1.000 Euro, însă acest autoturism nu l-a putut folosi întrucât nu era înmatriculat, iar acest număr de înmatriculare a fost atribuit unui alt autoturism, sens în care i s-a făcut și dosar penal.
În drept acțiunea nu a fost motivată.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că a avut în proprietate acest autoturism, fără însă a-l înmatricula vreodată pe numele său – autoturism pe care l-a achiziționat de la un târg de mașini și pe care l-a dat ulterior unui nepot.
Prin notele de ședință depuse ulterior, pârâtul a arătat că în cursul anului 2004, a achiziționat autoturismul Ford Orion în cauză, acesta fiind deja înscris, având ca proprietar aceeași persoană care este și în prezent menționată în CIV. Arată că s-a deplasat la Timișoara pentru achiziționarea autoturismului, negociind ca preț de vânzare-cumpărare suma de 2.400 Euro, din care a achitat în acel moment suma de 2.000 Euro, urmând ca restul de preț de 400 Euro să îl achite la momentul transcrierii autoturismului pe numele său.
La momentul efectuării tranzacției, vânzătorul i-a predat autoturismul împreună cu actele aferente, comunicându-i că proprietara autoturismului – înscrisă în CIV – este plecată în Suedia, urmând să revină în țară, iar în acel moment se vor întocmi documentele și se va preda restul de preț.
Când a încercat să contacteze din nou vânzătorul, pârâtul a constatat că numărul de telefon primit la data efectuării tranzacției nu mai era valabil, astfel că nu a mai transcris autoturismul pe numele său.
După aproximativ două luni, pârâtul arată că a vândut autoturismul în orașul Abrud, unei persoane pe nume F., care a încercat să înmatriculeze autoturismul, iar la verificarea efectuată de către organele abilitate s-a constatat că numerele acestuia sunt false. Cumpărătorul i-a comunicat pârâtului acest lucru, care la rândul său a verificat la IPJ A. susținerile cumpărătorului, acestea confirmându-se.
Ulterior, s-a deplasat în orașul Abrud pentru a reglementa problema, ajungând cu cumpărătorul la un acord, în sensul că pârâtul i-a dat un alt autoturism, dl. F. returnându-i mașina. Pârâtul a depozitat autoturismul la domiciliul surorii sale din Abrud.
Arată pârâtul că un nepot de-al său, pe nume M., a insistat să cumpere autoturismul, cu toate că știa că nu are actele în regulă și nu se poate circula cu el, numitul M. dorind însă să-i facă o recarosare.
Ulterior, susține pârâtul că nu a mai avut cunoștințe despre autoturism, dar din cele aflate de la sora sa a înțeles că reclamanta (care este sora cumnatului său G. C.), a cumpărat autoturismul de la numitul M., pârâtul neîncheind vreo tranzacție cu aceasta.
Apreciază că reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că a achiziționat autoturismul de la pârât, nici cuantumul prețului achitat pentru acesta, alegând să-și susțină acțiunea doar pe simple afirmații, fără a dovedi cele arătate în cererea introductivă. Or, în condițiile în care reclamanta nu a depus probe prin care să dovedească starea de fapt, existența unui prejudiciu și cuantumul acestuia apar ca nedovedite.
Referitor la dosarul penal, în care reclamanta a fost cercetată, soluția a fost pronunțată doar pe baza afirmațiilor reclamantei.
Față de cele menționate, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1420/01.11.2010, pronunțată în prezentul dosar, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpeni și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei A..
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 37/10.01.2011 pronunțată de Tribunalul A..
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei A., la data de 19.07.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pretențiile reclamantei derivă din încheierea unui pretins contract de vânzare cumpărare cu pârâtul, cu privire la un autoturism Ford Orion cu numere false de înmatriculare, cumpărare care i-a pricinuit reclamantei o pagubă materială directă de 1.000 de euro, constând în prețul autoturismului, și daune morale de 9.000 de euro, decurgând din împrejurarea că reclamanta a fost cercetată penal pentru faptul că a circulat cu autoturismul neînmatriculat în circulație.
În condițiile în care pârâtul a contestat împrejurarea că a încheiat cu reclamanta un astfel de contract, invocând faptul că autoturismul i-a fost dat unui nepot, în cunoștință de cauză despre faptul că există probleme referitoare la înmatriculare, instanța apreciază că reclamanta era cea care trebuia să producă dovezi cu privire la încheierea contractului cu pârâtul, respectiv condițiile în care a fost încheiat (inclusiv prețul), din care să reiasă și eventualele manevre dolosive (dolul) folosite de pârât pentru a induce în eroare reclamanta referitor la faptul că autoturismul îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a circula pe drumurile publice.
Or, reclamanta nu a produs dovezi concludente din care să rezulte această culpă a pârâtului, culpă necesară fundamentării răspunderii civile contractuale, contrar prevederilor art. 1169 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță în temeiul art. 223 din Legea nr. 71/2011 raportat la data introducerii acțiunii, conformcărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În consecință, în lipsa stabilirii culpei pârâtului, acesta nu poate fi obligat, în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă.
Prin urmare, acțiunea formulată va fi respinsă ca nefondată.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către pârât,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C., cu domiciliul în Abrud, ., jud. A., împotriva pârâtului S. L., cu domiciliul în A., Al. Amara, nr. 5, ., ., în prezent deținut în Penitenciarul A., având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2012.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC;
4 ex/2 .
Se comunică cu:
- Reclam. - G. C. - Abrud, ., jud. A.;
- Pârâtul - S. L. - în Penitenciarul A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1489/2012. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2040/2012.... → |
|---|
