Pretenţii. Sentința nr. 4671/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4671/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4671/2015
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4671
Ședința publică din 23 septembrie 2015
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare, în urma declinării, acțiunea civilă formulată de reclamanta L. C. SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. și A. de Inspecție F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat O. P. P., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu au fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11.05.2015, L. C. SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. și A. de Inspecție F. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 20.091,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale ocazionate de judecata în fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal exercitate în dosar nr. de mai sus, cu compensarea celorlalte cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin Sentința civilă nr. 5149/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. și A. de Inspecție F. din cadrul DGFP a Județului A. pentru anularea în parte a Deciziei nr. 1171/2011 emisă de Biroul de Soluționare Contestații și pentru obligarea acestora la plata sumei de 407.595 lei TVA stabilit suplimentar și obligații accesorii aferente, fără cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr._ din 19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis recursul declarat în cauză, a fost modificată sentința instanței de fond, potrivit art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea sa, în sensul anularii deciziei de impunere fiscală nr. 18/08.04.2011 și a deciziei nr. 1171/09.08.2011 emise de pârâte, cu obligarea acestora la plata sumei de 382.325 lei cu titlu de tva și accesorii. Totodată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate de judecata în recurs, reprezentând onorar avocațial și taxă judiciară de timbru.
Apreciind că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond, a solicitat completarea hotărârii în sensul acordării acestor cheltuieli.
Prin decizia civilă nr. 8090/07.10.2014, instanța de recurs a respins aceasta cerere motivată de faptul că cererea de completare a hotărârii nu este fondata pe prevederile art. 281 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată în recurs au fost acordate în parte, iar cele ocazionate de judecata în fond nu au fost solicitate în concluziile verbale consemnate în încheierea de ședință din 05.11.2013 de către apărătorul reclamantei.
Prin cererea introductivă de instanță, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 407.595 lei cu titlu de tva nerestituit cu cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată ocazionate de judecata în fond se ridică la suma de 21.419 lei și constau în taxa judiciară de timbru 39 lei (f. 15, achitată cu chitanța XWP_/31.01.2012), onorar avocațial în valoare de 14.880 lei (factura nr. 178/14.12.2011 emisă de Cabinet de avocatură B. P. și P. L. din Baroul A., f 364, extras de cont, f. 363, 364, anexa 2) și onorar expertiză judiciară tehnică contabilă în valoare totală de 6.500 lei achitat expertului P. V. Ș. (f. 310, 331, anexele 3, 4).
Prin Decizia civilă nr._/19.11.2013 pronunțată în recurs, acțiunea a fost admisă în parte, până la concurența sumei de 382.325 lei cu titlu de tva nerestituit, în procent de 93,80%. A apreciat că în același procent de 93,80% din 21.419 lei e îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond, respectiv în suma de 20.091,06 lei, urmând a dispune compensarea restului cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea acțiunii formulate ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecată în suma de 20.091,06 lei ocazionate de judecata în fond a acțiunii aferente dosarului nr._ al Tribunalului A..
În dovedirea acțiunii s-a anexat dovada facturii onorariului solicitat pentru redactarea și susținerea acțiunii pe numele Cabinetului de avocatură B. P. și P. L. și un extras de cont din data de 06.06.2012 .
A arătat că pentru a putea solicita plata cheltuielilor de judecată reclamanții aveau obligația în conformitate cu prevederile art. 452 din codul de procedură civilă să facă dovada întinderii și existenței lor până cel mai târziu la momentul închiderii dezbaterilor în dosar nr._ . Având în vedere că acest lucru nu s-a întâmplat aceasta nu mai are posibilitatea pe calea unei acțiuni separate să solicite aceste cheltuieli.
A considerat că acțiunea formulată este neîntemeiată deoarece prin recursul formulat în dosar nr._, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, cheltuieli care au fost acordate de către instanța de recurs în sumă de 15.000 lei.
Reclamanta a solicitat Curții de Apel Timișoara în dosarul nr._, completarea hotărârii, în sensul acordării acestor cheltuieli fundamentate pe dispozițiile art. 281 Cod Procedură civilă, cerere respinsă ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 8090/07.10.2014, pronunțată în același dosar, instanța de recurs în mod justificat a respins această cerere de completare a hotărârii pe motiv că nu este fondată pe prevederile art. 281 Cod procedură civilă deoarece cheltuielile de judecată în recurs au fost acordate în parte, iar cele ocazionate de judecata de fond nu au fost solicitate în concluziile verbale consemnate în încheierea de ședință din data de 05.11.2013.
În aceste condiții, cheltuielile de judecată în recurs, solicitate de reclamanta prin acest dosar au fost stabilite de către instanța de recurs la suma de 15.000 lei.
Prin prezenta acțiune, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este de 20.091,06 lei, în plus față de 15.000 lei cat s-a acordat de către instanța de recurs.
A apreciat că nu exista niciun temei legal si niciun titlu de creanță care să justifice acordarea sumei de 20.091,06 lei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 5149/21.11.2012 a Tribunalului A., a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei pentru restituirea unor taxe de_ lei. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței iar prin decizia nr._/19.11.2013 a Curții de Apel Timișoara acesta fost admis iar soluția primei instanțe a fost parțial modificată în sensul că reclamanta a obținut restituirea unei taxe de_ lei. Prin aceeași hotărâre, instanța a obligat pârâta și la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de_ lei.
Ulterior, reclamanta a introdus o cerere de completare a deciziei solicitând, pe lângă cheltuielile de judecată efectuate în recurs și pe cele din prima instanță. Prin decizia civilă nr. 8090/07.10.2014 cererea de completare a fost respinsă, curtea de apel reținând că nu a fosta vorba de o omisiune a instanței a se pronunța asupra tuturor cheltuielilor de judecată ci s-a dispus o reducere a lor în raport cu soluția de admitere în parte a acțiunii. Această din urmă decizie este irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat.
Doctrina și jurisprudența au recunoscut dreptul părții de a solicita, pe cale separată cheltuielile de judecată doar în ipotezele în care ele nu au fost solicitate în primul proces ori, deși s-au cerut, instanța a omis a dispune cu privire la ele. Însă nu acesta este cazul în speță unde instanța din primul proces a arătat, în mod explicit, că reclamanta nu este îndreptățită decât la cheltuieli de judecată parțiale.
Autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri se opune, conform art. 431 Cod procedură civilă unei repuneri în discuție, în acest nou proces, a problemei cheltuielilor de judecată, tranșată irevocabil de Curtea de Apel Timișoara. Ca urmare, instanța va respinge această acțiune.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în această cauză,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată ulterioare formulată de reclamanta L. C. SRL, cu sediul în A., . UTA 2) FN, CUI_, J_, împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., județ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, prin depunerea cererii la Judecătoria A., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2015.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red./Tehn./RA/LM/23.10.2015 4 ex./2 ex. se comunică:
L. C. SRL, A., . UTA 2) FN,
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., A., ., județ A..
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4837/2015. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 931/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
