Radiere ipoteca. Sentința nr. 4757/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4757/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 4757/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
Secția civilă
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4757
Ședința publică din 24.09.2015
Președinte N. P.
Grefier M. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. E., în contradictoriu cu pârâții Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara și G. R. A., având ca obiect radiere ipotecă.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că părțile au pus concluzii pe fondul cauzei, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință dată la termenul de judecată din data de 10.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel că trece la soluționarea cauzei.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 24.03.2015 reclamanta G. M. E., în contradictoriu cu pârâții Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara și G. R. A. a solicitat să se constate că suma de 265.638,00 lei reprezintă o datorie proprie a pârâtului G. R. A.; să se dispună radierea ipotecii înscrisă în CF nr. 8965 Pecica, nr. top 693/a asupra imobilului situat în Pecica, ., pentru suma de 265.638,00 lei în favoarea pârâtei Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara; să se efectueze cuvenitele modificări în CF 8965 Pecica nr. top 693/a, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr 17/17.01.2008 a dobândit împreună cu soțul său, pârâtul G. R. A. imobilul situat în Pecica, ., înscris în CF nr. 8965 Pecica, nr. top 693/a. De asemenea reclamanta învederează că prin sentința civilă nr.5279/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr_ a fost desfăcută căsătoria acestora și a fost atribuit imobilul de mai sus reclamantei întrucât aceasta a achitat și achită ratele pentru imobil, anterior desfacerii căsătoriei părțile fiind separate în fapt cu mult timp înainte, iar pârâtul nu a contribuit cu nimic la achiziționarea imobilului. Reclamanta mai arată că în timpul procesului de divorț și partaj, fără știrea acesteia, s-a procedat la înscrierea ipotecii de către pârâta Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, astfel că reclamanta a aflat de existența ipotecii la data întabulării sentinței de partaj. Deși reclamanta a luat legătura cu pârâta pentru a radia ipoteca, aceasta i-a comunicat că acest lucru nu se poate face, fiind nevoită să promoveze prezenta acțiune. Totodată reclamanta a mai arătat că ipoteca asupra imobilului reclamantei a fost înscrisă în favoarea pârâtului – debitor G. R. A., actele care au stat la baza înscrierii ipotecii fiind obligații personale ale acestuia. S-a mai arătat că nu există nici un titlu executoriu împotriva reclamantei, aceasta fiind somată pentru o creanță pe care nu a garantat-o, nu este exigibilă, nu și-a dat acordul în acest sens, astfel că ipoteca nu poate fi menținută asupra unui imobil proprietatea reclamantei. Totodată reclamanta a mai arătat că suma impusă pârâtului G. R. A. prin actele administrative care stau la baza ipotecii reprezintă obligații personale și indivizibile ale acestuia, astfel că se impune ca executarea lor să fie garantată de către pârâtul G. R. A. cu bunurile sale personale.
Astfel fiind, reclamanta a fort nevoită să formuleze prezenta acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.2343 și următoarele cod civil.
Pârâta Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii astfel Cum a fost formulată de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată. De asemenea pârâta arată că nu se opune primului capăt de cerere în ceea ce privește constatarea că suma de 265.638,00 lei reprezintă o datorie proprie a pârâtului G. R. A.. Totodată arată că al doilea capăt de cerere privind radiere ipotecii pentru indicată anterior asupra imobilului înscris în CF nr. 8965 Pecica, nr. top 693/a, imobilul situat în Pecica, ., solicită a foi respins. În motivare arată că prin încheierea nr_/10.04.2012 al OCPI A. din dosar nr_ s-a admis cererea pârâtei Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, fiind înscris dreptul de ipotecă în valoare de 265.638,00 lei asupra proprietății debitorului G. R. A.. Se mai arată că la acel moment proprietari tabulari erau reclamanta G. M. E. și pârâtul G. R. A. în cotă de 1/1 a imobilului indicat mai sus, proprietatea fiind în devălmășie. Prin sentința civilă nr sentința civilă nr.5279/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr_ a fost desfăcută căsătoria acestora și s-a constatat că imobilul a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei, în cotă de 100% reclamanta și 0% pârâtul, fiind sistată comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilului către reclamantă, fără obligarea pârâtului la plata vreunei sulte către reclamantă.
Totodată pârâta Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara arată că acțiunea de divorț a fost introdusă la data de 11.04.2012, adică după o zi după ce ipoteca DRAOV Timișoara a fost deja înscrisă în CF față de imobilul în litigiu. S-a mai arătat că instanța nu a avut la dosar un extras CF actualizat în care figura ipoteca, în momentul soluționării dosarului privind divorțul și partajul. Pârâta a mai arătat că divorțul nu are nici o influiență asupra sarcinilor reale deja înscrise la data atribuirii imobilului prin sentința de divorț. Arată că ipoteca constituie un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobiliar al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla. Un alt caracter al ipotecii este indivizibilitatea ei, doar creditorul fiind cel care poate renunța la acest beneficiu legal, lucru care nu se aplică în acest caz, în condițiile dispozițiilor art.148 al.4 cod pr fiscală, astfel că solicită respingerea acțiunii.
Din actele depuse la dosar, respectiv: extras CF nr. 8965 Pecica, copia acte de identitate al reclamantei, certificat atestare fiscală, contract vânzare-cumpărare, sentința civilă nr.5279/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr_, încheierea_/10.04.2012, instanța reține următoarele:
Reclamanta, prin contractul de vânzare-cumpărare nr 17/17.01.2008 a dobândit împreună cu soțul său, pârâtul G. R. A. imobilul situat în Pecica, ., înscris în CF nr. 8965 Pecica, nr. top 693/a.
Părțile au divorțat, iar prin sentința civilă nr.5279/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr_ a fost desfăcută căsătoria acestora, fiind atribuit imobilul de mai sus reclamantei întrucât aceasta a achitat și achită ratele pentru imobil, anterior desfacerii căsătoriei părțile fiind separate în fapt cu mult timp înainte, iar pârâtul nu a contribuit cu nimic la achiziționarea imobilului.
Prin încheierea nr._/10.04.2012 a OCPI A. pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea pârâtei și s-a procedat la înscrierea dreptului de ipotecă în valoare de 265.638 lei asupra proprietății debitorului G. R. A., ipotecă legală până la concurența sumei asupra A1, A1.1 în favoarea pârâtei, sub C2 din CF_ (provenită din CF de pe hârtie cu numărul 8965) UAT Pecica. În ceea ce privește suma de 265.638 lei, pârâta nu a contestat faptul că aceasta constituie o datorie proprie a pârâtului G. R. A., însă a arătat că la data înscrierii ipotecii, proprietari tabulari în cotă de 1/1 ai imobilului din litigiu erau reclamanta și pârâtul G. R. A., proprietatea fiind în devălmășie.
Potrivit art.1246 Cod civil, ipoteca nu este opozabilă terților decât din momentul înscrierii sale în registrele de publicitate iar potrivit art. 385 Cod Civil, în cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Din sentința de divorț s-a reținut că reclamanta a introdus cererea de divorț la Judecătoria A. la data de 11.04.2012 iar încheierea prin care a fost înscrisă ipoteca are ca dată, 10.04.2012. Cu toate acestea, ipoteca nu a fost înscrisă efectiv la data de 10.04.2012, ci aceasta este data la care a fost înregistrată cererea pârâtei, cerere care a fost în concret soluționată de OCPI doar la data de 11.04.2012, așa cum rezultă din încheierea_, depusă la dosar la fila 37.
Astfel, la data introducerii acțiunii de divorț de către reclamantă, aceasta nu avea cum să cunoască de înscrierea ipotecii, întrucât cererea pârâtei a fost soluționată chiar în ziua în care a fost introdusă acțiunea de divorț, dată la care regimul matrimonial a încetat așa cum prevede art. 385 Cod Civil. Este evident, din încheierea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. că data încheierii trecută în cartea funciară este data dosarului, respectiv data depunerii cererii pârâtei, însă instanța nu a putut lua în calcul această dată, câtă vreme art. 1246 cod civil arată că ipoteca este ipoteca este opozabilă doar din momentul înscrierii în registrele de publicitate și nu de la data introducerii cererii care are un asemenea obiect. În plus din încheierea OCPI nr._ se reține că încheierea a fost eliberată la data de 12.04.2012, după care a fost comunicată, astfel că este evident că reclamanta nu avea cum să cunoască la data introducerii cererii de divorț de înscrierea ipotecii și bineînțeles nici instanța, care a pronunțat desfacerea căsătoriei și sistarea comunității de bunuri.
Ca urmare, la data înscrierii efective a ipotecii de către OCPI, care a fost ulterioară datei de 12.04.2014 (întrucât doar la această dată exista încheierea, respectiv data eliberării acesteia) pârâta a înscris dreptul de ipotecă doar asupra unei cote prezumtive a pârâtului G. R. A., întrucât imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei era în proprietatea devălmașă a soților de la acel moment. Astfel, că, ipoteca, deși a fost înscrisă pe întregul imobil, are în vedere doar titularul datoriei către pârâtă și cota acestuia de proprietate. Nu tot la fel se pune problema în cazul băncii înscrise în cartea funciară care deține un drept de ipotecă asupra imobilului din cauză, întrucât între soții de la acel moment s-a încheiat un contract de ipotecă asupra imobilului, contract de credit care a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii de sistare a comunității de bunuri, ratele la acesta fiind achitate de reclamantă, instanța neputând interveni în contractul încheiat între bancă și părți, astfel că banca nu a fost chemată pentru opozabilitate.
În ceea ce privește, pârâta, aceasta nu are un contract de ipotecă încheiat cu ambii foști soți și nici măcar cu pârâtul G. R., ci ea este doar creditorul personal al pârâtului, datoria acestuia față de ea fiind personală. Potrivit art. 364 Cod civil, nici unul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălal soț, soții răspunzând solidar doar pentru obligații asumate de oricare din ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsniciei.Totodată potrivit art. 353 Cod Civil bunurile comune nu pot urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, insă creditorul personal, poate solicita partajul bunurilor comune tocmai pentru a putea urmări cota de proprietate atribuită debitorului său. Astfel, dispozițiile art. 2344 Cod civil, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât pârâți nu există un contract de ipotecă încheiat, și ca umare ipoteca înscrisă de pârâtă nu garantează nici o obligație, nefiind accesorie acesteia, ci a fost instituită în faza de executare silită a pârâtului, după ce inițial s-au urmărit bunurile proprii ale acestuia.Astfel, pârâta nu poate urmări cota de proprietate a pârâtului G. decât după ce solicită partajul imobilului.Nici dispozițiile art. 2345 alin. 1 Cod civil, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile întrucât imobilul nu a trecut din proprietatea pârâtului G. în proprietatea reclamantei, ci prin sentința de sistare a comuntății de bunuri dintre aceștia s-a stabilit cota de proprietate a fiecăruia din proprietari tabulari la dobândirea imobilului, respectiv a foștilor soți, neputându-se urmări imobilul altei persoane decât în cazul în care imobilul a aparținut, la momentul înscrierii ipotecii, debitorului sau în cazul în care proprietarul imobilului a garantat obligația unei alte persoane cu imobilul său.
Cu atât mai mult, în condițiile în care pârâta nu deține un act juridic oneros sau un contract de ipotecă cu debitorul său, G. R. A., sunt neavenite invocarea aspectelor de mai sus precum și dispozițiile art. 909 Cod civil, care nu sunt aplicabile în cauză.
Pe cale de consecință, deși pârâta susține că a înscris ipoteca asupra proprietății soțului debitor, aceasta a fost instituită doar asupra unei cote prezumtive a acestuia, care ulterior s-a dovedit că este 0%, astfel că ipoteca fiind instituită ca urmare a urmării de către pârâtă a unei creanțe personale a pârâtului G., nu poate greva imobilul care aparține în întregime celuilalt soț. Această interpretare reiese și din dispozițiile art. 2353 Cod Civil potrivit căruia, dacă în urma partajului, constituitorul (cel care a constuit ipoteca-art. 2373 Cod civil) păstrează vreun drept asupra unei părți materiale din bun, ipoteca ce fusese constituită se strămută de drept asupra părții respective din bun, însă numai în limita valorii cotei părți indivize. Pe cale contrară, în cazul în care debitorul unei obligații personale, în urma partajului, are o cotă de contribuție la dobândirea acelui imobil de 0 %, ipoteca nu poate fi strămutată pe imobilul sau partea din imobil care nu îi aparține debitorului.
Același lucru se prevede și în art. 817 Cod procedură civilă, în care se arată că creditorii personali al unui debitor codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilul aflat în proprietate comună, ci va trebui să ceară partajul acestuia, putând urmări în mod direct debitorul doar dacă acesta are determinată o cotă parte din imobil.
Față de starea de fapt de mai sus, văzând că ipoteca instituită de pârâtă este doar o formă de executare silită a pârâtului G., care presupune ulterior sistarea comunității devălmașe prin partaj, în caz contrar nu se poate urmări bunul comun de pârtă, dovadă că până în prezent aceasta nu a putut trece la executarea silită imobiliară a debitorului, văzând că pârâtul G. are o cotă de o % la dobândirea imobilului din cauză instanța în baza art. 385Cod civil, 351, 353 Cod civil instanța va admite acțiunea civilă și va constata că suma de 265.638,00 lei reprezintă o datorie proprie a pârâtului G. R. A. și pe cale de consecință nefiind îndeplinite dispozițiile art. 2343, 2344 Cod civil, debitorul personal al pârâtei respectiv pârâtul G., nemaideținând nici o cotă de proprietate asupra imobilului instanța va dispune radierea ipotecii înscrisă în CF nr. 8965 Pecica, nr- top 693/a asupra imobilului situat în Pecica, ., pentru suma de 265.638,00 lei în favoarea pârâtei Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara.
Pe cale de consecință, în baza art.22 din Legea nr 7/1996, instanța va îndruma Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., să efectueze cuvenitele mențiuni în CF, conform celor de mai sus.
În baza art.451cod pr civilă instanța va obliga pârâtul G. R. A. la plata sumei de 20 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, nefiind depusă la dosar chitanța justificativă a onorariului de avocat perceput de reprezentanta reclamantei constând în taxa judiciară de timbru.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. E., CNP._, cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 5-7, ., județul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara cu sediul în Timișoara, ., nr. 89, . T. și G. R. A., CNP._, domiciliat în Pecica, ., județul A., pentru radiere ipotecă și în consecință:
Constată că suma de 265.638,00 lei reprezintă o datorie proprie a pârâtului G. R. A..
Dispune radierea ipotecii înscrisă în CF nr. 8965 Pecica, nr- top 693/a asupra imobilului situat în Pecica, ., pentru suma de 265.638,00 lei în favoarea pârâtei Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara.
Dispune OCPI la efectuarea cuvenitelor mențiunii cu privire la ipoteca antemenționată.
Obligă pârâtul G. R. A. la plata sumei de 20 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. P. M. A.
26.10.2015
Red./Dact.NP/ MA; 6 ex/3 . comunică cu:
- reclamanta G. M. E., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 5-7, ., județul A.
- pârâții: Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara cu sediul în Timișoara, ., nr. 89, . T.
G. R. A., domiciliat în Pecica, ., județul A.
1 ex se comunică la OCPI după rămânerea irevocabilă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4847/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4852/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
