Plângere contravenţională. Sentința nr. 2616/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2616/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 15215/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2616/2013
Ședința publică din data de 21 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. M.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de către petent P. I. în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. BACĂU (P.V. . NR._/19.10.2012), având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul – asistent S. I. D., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Legitimând martorul, instanța constată faptul că numele corect al acestuia este S. I. D..
Instanța procedează la audierea martorului S. I. D., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și atașată al dosar, fila 29.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contraventionale de fata;
Prin plangerea inregistrata sub nr._//180/2012, la data de 06.11.2012 pe rolul Judecatoriei Bacau, petentul P. I. a formulat plangere impotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/19.10.2012 ,intocmit de Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau-Politia mun. Bacau.
Examinand actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele
In motivare, petentul a aratat faptul ca a fost sancționat pentru că ar fi manifestat un comportament neadecvat prin care s-a creat indignare cetățenilor și că nu are corespondență în textul invocat de agentul constatator (art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991).
Petentul a mai invocat nelegalitatea procesului – verbal deoarece nu consține mențiunea posibilității contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii și indcă greșit depunera plângerii la unitatea din care face parte agentul constatator.
De asemenea, a mai arătat că sancțiunea amenzii aplicată de organele de poliție nu e proporțională cu pericolul social concret al faptei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5,7 din OG nr. 2/2001.
Organul constatator, legal citat in calitate de intimat, a depus intâmpinare, prin care a solicitat respingerea plangerii, ca nefondată deoarece patrula care executa serviciul în zona . mun. Bacău, a fost sesizată de un participant la traficul rutier că ar fi fost șicanat de atutorismul cu nr._ .
După identificarea conducătorului auto, acesta a devenit irascibil și a început să țipe când i s-a adus la cunoștință motivul opririi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta, retine urmatoarele
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr. nr._/19.10.2012 intocmit de Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau-Politia mun. Bacau, i s-a aplicat petentului P. I. o amenda contraventionala in cuantum de 500 lei, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 3, pct. 25 din Legea nr. 61/1991 si sanctionata de art. 4, alin. 1, lit. b din Legea nr. 61/1991.
S-a retinut in sarcina petentului faptul ca data de 19.10.2012, orele 15:10, cu ocazia opririi în trafic pe . și a solicitării documentelor personale și ale autoturismului cu nr._, a început să țipe, manifestând un comportament neadecvat, provocând indignarea cetățenilor.
Petentul nu a semnat procesul – verbal, martorul asistent S. I., audiată la 21.03.2013, atestând întocmirea procesului – verbal în lipsa contravenientului.
Examinând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 15-20 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în ceea ce privește modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un astfel de înscris, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Instanța reține că motivele de nulitate relativă ale procesului – verbal, privind omisiunea indicării posibilității plății a jumătate din minimul legal al amenzii în 48 de ore, respectiv, indicarea greșită a instituției la care se depune plângerea, nu pot fi reținute, nefinid probată de petent vătămarea produsă prin întocmirea procesului- verbal în acest mod. Plângerea a fost depusă în temen legal la instanță, astfel încât vor fi analizate apărările petentului. De asemenea, petentul nu a depus dovezi privind efectuarea demersului de plată a amenzii și a refuzului ulterior al încasării amenzii.
Cu privire la temeinicia situației de fapt reținută, procesul-verbal a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agenților de poliție.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia trebuie susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.
Or, în cauză, intimata a făcut dovada prin descrierea faptei constatate personal de un agent învestit cu autoritatea statului, pentru care nu s-a făcut dovada că și-ar fi exercitat abuziv ori nelegal atribuțiile, că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Instanța reține că securitatea rutieră este un obiectiv important al organelor statului, iar pentru realizarea acestuia, statul poate uza de forța sa de constrângere. În concret, după administrarea probatoriului depus de intimată în susținerea acuzației sale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este una echitabilă și proporțională cu fapta contravenientului, menită să descurajeze conduita ilicită a participanților la trafic, în scopul asigurării unui climat de siguranță rutieră.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului și mărturia neconvingătoare nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Astfel, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind conviețuirea socială. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate, în condițiile în care maximul legal al sancțiunii este de 1000 ron.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote prin strigăte sau larmă.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petent P. I., cu domiciliul în BACĂU, .. 2, ., . în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. BACĂU, cu sediul în BACĂU, J. BACĂU, ca nefondată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21.03.2013 .
Președinte, S. M. | ||
Grefier, A. P. |
Red./tehnored. S.M/16.04.2013
Tehnored. A.P./19.04.2013/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5689/2013.... → |
|---|
