Plângere contravenţională. Sentința nr. 3827/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3827/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 2798/180/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentinta civila nr.3827
Ședința publică de la 26.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Grefier S. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent D. I. D.
și pe intimat I. DE P. BACAU (PROCES VERBAL . NR._/30.01.2013), având ca obiect plângere contravetionala.
Dezbaterile de fond au avut loc in sedinta publica din 23.04.2013 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea la data de 26.04.2013.
I N S T A N T A
- deliberand -
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, notează următoarele:
La data de 14.02.2013, sub nr. de dosar_, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău plângerea formulată de către petentul D. I. D. împotriva procesului-verbal . nr._ din 30.01.2013 încheiat de către agentul constatator al intimatei IPJ Bacău serviciul rutier.
În motivarea plângerii, petentul a invocat netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal contestat. În motivarea plângerii se arată că la data de 30.01.2013, orele 08.30, în timp ce conducea autoturismul Isuzu cu nr._ pe DN 2 în afara localității, a fost oprit de agentul constatator care i-a spus că a circulat cu 89 km/h, lucru care nu ar fi adevărat întrucât nu circula în localitate iar condițiile meteo nu permiteau înregistrarea cu aparatul radar. În cauză nu ar fi fost respectate prevederile NML 021 – 05 din 23.11.2005. De altfel,
În dovedirea acțiunii, petentul a depus înscrisuri.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de
30.01.2013, orele 08.30 petentul a condus autovehiculul marca „Isuzu” cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 E85- interiorul localității Valea Seacă județul Bacău, cu viteza de 89 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 39 km/h, faptă prevăzută de art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu 6 (șase) puncte în cunatum de 420 lei cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în 48 ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsură complementară de aplicare a unui număr de 4 (patru) puncte penalizare în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 30.01.2013, orele 08.30 petentul a condus autovehiculul marca „Isuzu” cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2 E85- interiorul localității Valea Seacă județul Bacău, cu viteza de 89 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 39 km/h, faptă prevăzută de art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu 6 (șase) puncte în cunatum de 420 lei cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în 48 ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsură complementară de aplicare a unui număr de 4 (patru) puncte penalizare în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002.
Conform raportului agentului constatator, aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit cu ajutorul mijlocului tehnic certificat și verificat metrologic marca Autovision Compact- montat pe auto – speciala din dotarea Poliției și înmatriculat sub numărul MAI_ (fost auto_ ), în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 402 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 201 lei în 48 de ore) aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.01.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator folosind aparatul radar verificat metrologic, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Faptul că de față nu au fost și alte persoane nu prezintă relevanță (în speța de față) deoarece fapta contravențională a fost înregistrată cu aparatura tehnică cu care era echipat autoturismul agentului constatator.
Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
În consecință, instanța consideră că petentul nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Pentru aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. I. D..
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. I. D., domiciliat în mun. Bacău .. 5 . jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 30.01.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău – Serviciul Rutieir.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.04.2013.
Președinte
S. V.
Grefier
M. S.
Red.Tehn.S.V.30.04.2013
..05.2013
Ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7734/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
