Plângere contravenţională. Sentința nr. 782/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 782/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 14392/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SENTINȚA CIVILĂ NR.782
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. I. E.
GREFIER: R. O. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională „ formulată de petentul U. S. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit de intimatul I.P.J B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele C..
S-a expus referatul oral asupra cauzei, de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța constată că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere lipsa părților, instanța lasă cauza la a 2-a strigare.
La a 2-a strigare a cauzei la ordine, au lipsit părțile.
În temeiul dispozițiilor art.167 C. instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum și proba video.
În temeiul dispozițiilor art.167 C. încuviințează pentru intimat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat nici probe de administrat, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 18.10.2012, petentul U. S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/02.10.2012, încheiat de Inspectoratul Județean de Poliție B., solicitând anularea acestuia.
Petentul a arătat că situația de fapt reținută prin procesul verbal contestat nu este cea reală.
În dovedire, acesta a depus procesul verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata I.P.J. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece din verificările efectuate a rezultat că, la data de 02.10.2012, ora 01.16, petentul a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare BV 360 PV pe DN2-E85, localitatea N. B., jud.B., cu viteza de 77 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 25 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG 195/2002. Totodată, petentul nu a verificat funcționarea sistemului de iluminare-semnalizare la plecarea în cursă, faptă prevăzută de art.147 pct.3 din HG 1391/2006 și sancționată de art.99 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 și nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, afptă prevăzută de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002.
Aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar. La momentul aplicării sancțiunii și aducerii la cunoștință a faptelor reținute contravenientul a declarat că nu are obiecțiuni, așa cum rezultă din mențiunile făcute la rubrica ,,Alte mențiuni”. Referitor la motivațiile din plângerea depusă de către petent, intimata a arătat că viteza consemnată este cea reală.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-118 C.Proc.Civ, OUG 195/2002, HG 1391/2006 și OG 2/2001.
În dovedire, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator ,,Autovision”.
Instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru intimată, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art.32 alin.2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 02.10.2012, ora 01.16, petentul a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare BV 360 PV pe DN2-E85, localitatea N. B., jud.B., cu viteza de 77 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 25 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG 195/2002.
Totodată, petentul nu a verificat funcționarea sistemului de iluminare-semnalizare la plecarea în cursă, faptă prevăzută de art.147 pct.3 din HG 1391/2006 și sancționată de art.99 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 și nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, afptă prevăzută de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și avertisment.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).
Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
Cu privire la prima fapta reținută în sarcina petentului, instanța reține că săvârșirea acesteia a fost constatată printr-un p mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art.6 pct.20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de identificare a mijloacelor tehnice folosite.
În conformitate cu art.121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar din cuprinsul procesului verbal reiese că fapta contravențională în cauză a fost săvârșită în localitate.
În concordanță cu art. 100 alin.2 OUG 195/2002 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b pct.2 din același act normativ, constituie contravenție depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ; aceasta se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni ( 4-5 puncte amendă) și 3 puncte de penalizare.
Conform mențiunilor reținute în procesului verbal de contravenție . cu raportul agentului constatator ,precum și cu planșele foto depuse la dosar de către intimată rezultă că la data de la data de 02.10.2012, ora 01.16, petentul a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare BV 360 PV pe DN2-E85, localitatea N. B., jud.B., cu viteza de 77 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 25 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța reține că fapta comisă de către petent constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
Cu privire la cea de-a doua faptă și cea de-a treia faptă reținute în sarcina petentului, instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a conduce un autoturism fără a avea supra sa documentele personale sau ale autovehiculului întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 rap. la art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002. De asemenea, potrivit art.147 pct.3 din HG 1391/2006, conducătorul auto este obligat să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, iar potrivit art.99 alin.1 din OUG 195/2002, nerespectarea acestei dispoziții legale constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă în clasa I de sancțiuni.
Conform art.114 alin.1 lit.b din OUG 195/2002, conducătorul auto este obligat să folosească instalațiile de iluminare și/sau semnalizare a acestora, după cum urmează:b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localități, cât și în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public.Nerespectarea dispozițiilor anterior citate constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni
Intimata a probat săvârșirea faptelor contravenționale prin mențiunile înscrise în procesul verbal de constatare a contravenției în cadrul căruia agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a situației de fapt, având la bază constările personale ale acestuia, cu indicarea aspectelor relevante pentru contravențiile reținute.
Potrivit art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, față de dispozițiile legale amintite anterior, instanța urmează să rețină că sancțiunea aplicată petentului este legală.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art.34 din OG 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul U. S. domiciliat în Drobeta T.-S., ..132, ., jud.M. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.10.2012 emis de intimată, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. I. E. R. O. A.
Red/Tehnored.L.
02.03.2013
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4601/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6716/2013.... → |
|---|
