Plângere contravenţională. Sentința nr. 7734/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7734/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 5390/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7734/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.-M.
Grefier L. N.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimat AUTORITATEA N. DE REGLEMENTARE IN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 13.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, când a hotărât următoarele:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul,_, din data de 03.04.2013, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA N. DE REGLEMENTARE IN DOMENIUL ENERGIEI – OFICIUL TERITORIAL IASI, anularea procesului verbal de contravenție nr._/18.03.2013, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 7.500 de lei în avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal nr._/18.03.2013 întocmit de agent constatator P. L. din cadrul ANRE Oficiul Teritorial Iași, a constatat că la data de 30.03.2010, petenta în calitate de operator economic cu un consum anual de energie mai mare de 1000 tone echivalent petrol, nu îndeplinește obligația legală de a realiza anual audituri energetice, având realizată doar o expertiză și certificare energetică în anul 2012 pentru obiectivul – magazin D. - Râmnicu V., încălcând astfel prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din OG 22/2008, petenta fiind sancționată cu avertisment. De asemenea, petenta a arătat că prin același proces verbal, agentul constatator a constatat că petenta nu îndeplinește obligația legală de a avea un manager energetic atestat în condițiile legii sau de a avea încheiat un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată conform legii, petenta încălcând astfel prevederile art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 și fiind sancționată cu amendă în cuantum de 7.500 de lei.
Petenta a arătat că, în ceea ce privește indicarea datei săvârșirii faptei contravenționale, procesul verbal menționează ca fiind data de 30.03.2010, fără însă a se preciza în baza cărora a fost apreciată această zi ca dată a săvârșirii contravenției, dată care nu rezultă nici din raportul de inspecție nr._/14.12.2012, în concluziile căreia se arată doar că au fost analizați ultimii 3 ani de zile, fapta contravențională fiind considerată o faptă continuă. Mai mult, din modul de formulare folosit în procesul verbal, „...la data de”, duce cu gândul la o faptă contravențională ce nu are caracter continuu.
Petenta a mai arătat că din analiza mențiunilor făcute de agentul constatator în registrul unic de control deținut de petentă, rezultă că se face vorbire la rubrica „perioada controlată” de anii „2011-2012”, perioadă care nu corespunde cu cele din raportul de inspecție unde se menționează că perioada de referință o constituie ultimii 3 ani și nici nu includ data săvârșirii faptei contravenționale, data reținută în procesul verbal, 30.03.2010 fiind o dată anterioară perioadei controlate. Petenta a arătat că potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privitoare la faptă duce la nulitatea absolută procesului verbal, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu de către instanța de judecată.
Totodată, petenta a arătat că, în ceea ce privește locul săvârșirii faptei, procesul verbal de constatare nu cuprinde această mențiune și nici nu poate fi dedus din cuprinsul procesului verbal.
De asemenea, petenta a menționat că procesul verbal nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Procesul verbal nu menționează la contravenția și la sancțiunea menționată la pct. 2 o împrejurare ce poate servi la aprecierea gravității faptei, deși această împrejurare a fost inițial menționată în raportul de inspecție, respectiv faptul că petenta are desemnată o persoană pentru atestarea ca manager în persoana d-lui ing. M. C. A., ce urmează cursurile de pregătire în domeniul energiei în vederea obținerii atestatului de manager energetic, fapt atestat de adeverința nr. 156/15.10.2012 eliberată de Univ. Teh. „Gh A.” din Iași. Petenta a arătat că, agentul constatator nu a ținut cont de aceste împrejurări, care ar fi dus la aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, respectiv avertisment.
Petenta a mai învederat instanței că, conform procesului verbal de contravenție, agentul constatator P. L. E. a efectuat controlul în baza împuternicirii dată de ANRE prin mandatul de control nr._/11.10.2012, ori numele menționat în mandatul de control, respectiv „Punagru” nu corespunde cu numele din procesul verbal de contravenție, respectiv „P.”, și nici nu există alte elemente de identificare comune. De asemenea a menționat că, potrivit Ordinului nr. 56/13.12.2007 doar acțiunile de control de tip inspecție sau de tip verificare se desfășoară în baza unui mandat de control emis de ANRE, iar potrivit art. 13 alin. 1 din același ordin contravenția constatată în urma unei inspecții/verificări se sancționează de către un agent constatator, desemnat din cadrul echipei de control, desemnarea făcându-se în baza unei proceduri interne a ANRE potrivit art. 13 alin. 3, ori agentul constatator care a aplicat sancțiunea contravențională nu a prezentat un document din care să rezulte că a fost desemnat să aplice sancțiunea contravențională.
În drept, petenta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 16, art. 17, art. 21 alin. 3, art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, art. 8 și art. 13 din Ordinul nr. 56/13.12.2007.
În dovedirea acțiunii, petenta a depus copia procesului verbal de contravenție atacat, raportul de inspecție nr._/14.12.2012, extras din registrul unic de control al ., adeverință nr. 156/15.10.2012, mandatul de control nr._/11.10.2012..
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 20.05.2013, ANRE a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit. De asemenea a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive a ANRE – Oficiul Teritorial Iași, având în vedere că aceasta este o structură fără personalitate juridică, solicitând instanței rectificarea și remiterea citativului pe adresa ANRE București.
În motivarea pe fond a întâmpinării, intimata a arătat potrivit art. 3 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 22/2008, operatorii economici care consumă anual o cantitate mai mare de 1000 tone echivalent petrol au obligația de a efectua un audit energetic de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, în condițiile legii, să numească un manager energetic, atestat de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, sau să încheie un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată în condițiile OG 22/2008. A mai arătat că potrivit dispozițiilor legale, activitatea de control a ANRE se desfășoară prin acțiuni de control care pot fi de mai multe feluri, respectiv inspecție, verificare sau supraveghere, primele două forme de control desfășurându-se în baza unui mandat de control emis de către ANRE.
Intimata a mai arătat că respectând aceste prevederi, prin mandatul de control nr._/11.10.2012, a fost împuternicită o echipă de control să efectueze, în perioada 22.10._12, un control la societatea petentă având ca tematică respectarea prevederilor OG 22/2008, iar locul desfășurării controlului fiind sediul societății petente.
In urma controlului efectuat, agenții însărcinați ai intimatei, au constatat că petenta, în calitate de agent economic cu un consum anual de energie de peste 1000 tone echivalent petrol, nu și-a îndeplinit obligația legală de a efectua anual un audit energetic, elaborat de o persoană fizică/juridică autorizată de ANRE și nu și-a îndeplinit obligația de a avea numit un manager energetic atestat în condițiile legii sau de a avea încheiat un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică acreditată în condițiile legii, încălcând astfel prevederile art. 3 alin. 1 din OG 22/2008.
In urma celor constatate, s-a întocmit procesul verbal de contravenție nr._/18.03.2013 prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 7.500 de lei pentru fapta prev. de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 și avertisment pentru fapta prev. de art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași ordonanță.
Intimata a mai menționat că, procesul verbal conține toate elementele cerute de art. 16 din OG 2/2001, data săvârșirii faptei contravenționale fiind data de 18.03.2013 și nu 30.03.3013 așa cum a indicat petenta, iar locul săvârșirii faptei contravenționale este și locul constatării acestor fapte, în speță fiind locul unde se află sediul petentei.
Totodată intimata a mai arătat că, în ceea ce privește motivul invocat de petentă privind lipsa mandatului de control nr._/11.10.2012, pe motiv de necorespundere a numelui menționat în mandatul de control și cel menționat în procesul verbal, acest fapt nu este real, mandatul în cauză existând, în el fiind nominalizați cei doi agenți constatatori ai intimatei, fiind o simplă eroare materială cu privire la numele „Punagru”, cu atât mai mult, cu cât agentul constatator a prezentat petentei legitimația de control nr. 382 emisă pe numele „P.”.
De asemenea, intimata a mai menționat că faptele constatate sunt fapte continue, constând în inacțiuni, vizând neefectuarea unui audit energetic și, respectiv în absența nominalizării unui manager energetic atestat, sau încheierea unui contract de management energetic în condițiile legii, termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG 2/2001 începând să curgă de la data încetării săvârșirii faptei.
Intimata a mai învederat instanței că, în ceea ce privește posibilitatea înlocuirii amnezii contravenționale in cuantum de 7.500 de lei în avertisment, aceasta nu se impune având în vedere gravitatea faptei săvârșite, petenta putând să-și îndeplinească obligația legală prin încheierea unui contract de management în condițiile legii.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG 2/2001, OG nr.22/2008 și art. 201-205, art. 248 C. pr. civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: legitimația nr. 382, adresa ANRE nr._/11.10.2012.
Prin serviciul registratură la data de 10.06.2013, petenta, în termenul legal prev. de art. 201 alin. 2 C.pr.civ. a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 11.10.2013, s-a dispus scoaterea din cauză a ANRE – Oficiul Teritorial Iași și introducerea în cauză a ANRE București, s-a dispus rectificarea conceptului de citare în sensul că, calitatea de intimat în prezenta cauză o are ANRE București.
La termenul din 13 Decembrie 2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/18.03.2013 întocmit de agent constatator P. E. L. din cadrul ANRE Oficiul Teritorial Iași, i s-a aplicat petentei . o amenda contravențională în cuantum de 7.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 și sancționată de art. 25 alin 2 din O.G. 22/2008 și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 alin 1 lit. a din OG 22/2008 și sancționată de art. 25 alin. 2 din OG 22/2008.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că, aceasta în calitate de operator economic cu un consum anual de energie mai mare de 1000 tone echivalent petrol, nu îndeplinește obligația legală de a realiza anual audituri energetice, având realizată doar o expertiză și certificare energetică în anul 2012 pentru obiectivul – magazin D. - Râmnicu V., încălcând astfel prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din OG 22/2008, petenta fiind sancționată cu avertisment. De asemenea, s-a reținut în sarcina petentei faptul că, aceasta în calitate de operator economic cu un consum anual de energie mai mare de 1000 tone echivalent petrol, nu îndeplinește obligația de a avea numit un manager energetic atestat în condițiile legii sau de a avea încheiat un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată conform legii, încălcând astfel prevederile art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 7.500 de lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .._/18.03.2013 a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând la rubrica obiecțiuni că petenta „cu obiecțiuni”.
În drept potrivit art. 3 din OG 22/2008 „în scopul realizării politicii naționale de eficientă energetică, operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligația: a) să efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, în condițiile legii, si care stă la baza stabilirii si aplicării măsurilor de îmbunătățire a eficientei energetice; b) să întocmească programe de îmbunătățire a eficientei energetice care includ măsuri pe termen scurt, mediu si lung; c) să numească un manager energetic, atestat de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, conform legislației în vigoare, sau să încheie un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată în condițiile prezentei ordonanțe”, iar potrivit art. 25 alin. 1, 2 din același act normative, “constituie contravenții nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 4-8 si ale art. 9 alin. (1), (...) contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei si se aplică operatorului economic”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 18.03.2013, instanța reține că pentru fapta prevăzută de art. 3 alin.1 lit. c din OG 22/2008 și sancționată de art. 25 din OG 22/2008 acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată așa cum reiese si din analiza făcută mai sus.
In ceea ce privește motivele de nulitate ale procesului verbal, invocate de către petentă, în sensul că procesul verbal de constatare nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv indicarea datei și a locului în care a fost săvârșită fapta, instanța urmează să le înlăture pentru următoarele argumente.
Potrivit art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 „În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”. Plecând de la acest text de lege, și având în vedere modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens în art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008, instanța reține că, contravenția săvârșită de petentă este o contravenție continuă – acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Momentul consumării al contravenției are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea sa are loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională a luat sau se poate considera că a luat sfârșit.
În cauză, încălcarea obligației legale constituie o singură contravenție până la intervenția factorului extern reprezentat de comunicarea procesului-verbal întocmit inițial. Numai în acest moment, se consideră că petenta a luat cunoștință de obligația de a se supune dispozițiilor legale, continuarea nerespectării dispozițiilor legale întrunind elementul constitutiv al unei alte contravenții.
Din analiza procesului verbal contestat, rezulta fără echivoc că fapta contravențională sancționată de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 a fost constatată la data de 29.10.2012, acesta fiind și momentul în care se consideră că fapta contravențională s-a consumat, după această dată în lipsa unor dovezi contrare din parte contravenientului și în lipsa comunicării procesului verbal de contravenție către acesta, fapta prelungindu-se în timp până la momentul epuizării, în cauza de față acesta fiind momentul comunicării procesului verbal contestat. Prin urmare fapta contravențională a petentei, reprezentând o omisiune cu caracter continuu (fapta continua), momentul săvârșirii se considera a fi cel al constatării, iar momentul din care începe a se calcula termenul de prescripție prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 este momentul epuizării sale adică momentul încetării săvârșirii faptei (art. 13 alin. 2 OG 2/2001).
In ceea ce privește susținerea petentei în sensul că din procesul verbal reiese ca dată a săvârșirii faptelor contravenționale, este data de 30.03.2010, instanța reține că data mai sus invocată, așa cum rezultă și din analiza procesului verbal privește o altă situație și nu data săvârșirii faptelor contravenționale, de altfel așa cum s-a arătat și mai sus, în ceea ce privește cea de a doua faptă sancționată, acest aspect are o mai mică importanță, având în vedere că fiind o faptă contravențională continuă aceasta se prelungește în timp până la momentul epuizării sale, moment de la care potrivit art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 urmează a se calcula termenul de 6 luni de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale.
In ceea ce privește indicarea locului săvârșirii faptei contravenționale, din analiza aceluiași proces verbal instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate în urma controlului efectuat la sediul . Bacău, având adresa completă indicată în cuprinsul aceluiași proces verbal. Totodată, instanța reține că, contravenția săvârșită de petentă constă într-un fapt negativ, respectiv în absența numirii unui manager energetic, atestat conform legislației în vigoare sau in neîncheierea unui contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice acreditată, iar locul în care se consideră că trebuia îndeplinită această obligație este locul de la sediul petentei, respectiv municipiul Bacău, jud. Bacău, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă.
Prin urmare, instanța reține că, locul săvârșirii faptei contravenționale prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 este sediul petentei, respectiv municipiul Bacău, jud. Bacău, mențiunea din procesul verbal că fapta a fost constatată în urma controlului de la sediul . Bacău, fiind suficientă pentru a se considera că procesul verbal conține indicarea locului săvârșirii faptei. De altfel, având în vedere că dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd expres și limitativ omisiunile care determină nulitatea absolută a procesului-verbal - printre acestea nenumărându-se și lipsa mențiunii referitoare la locul săvârșirii contravenției - omisiunea la care face referire petenta nu este de natură să determine decât o nulitate relativă a procesului-verbal, aceasta având în vedere și natura faptei contravenționale pentru care petenta a fost sancționată, și importanța locului săvârșirii faptei asupra acesteia, care ar putea conduce la anularea sa numai în ipoteza producerii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturata altfel decât prin anularea actului.
Instanța, urmează să înlăture și susținerea petentei în sensul că procesul verbal nu conține „arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, arătând concret că procesul verbal de contravenție în ceea ce privește a doua faptă reținută nu face referire la faptul că petenta avea desemnată o persoană pentru atestare ca manager, aceasta urmând cursurile de pregătirea în domeniul gestiunii energiei”, deoarece, așa cum s-a menționat și mai sus, din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 175 din C.pr.civ rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție.
Or, câtă vreme petenta are posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să invoce toate aspectele de nelegalitate, dreptul său la apărare este pe deplin exercitat. Aceasta putând pune în discuție instanței de judecată inclusiv toate aspectele legate de modul concret de săvârșire a faptei în vederea, punerii în discuție a temeiniciei și proporționalității sancțiunii aplicate.
In ceea ce privește motivele de nulitate, constând în necorespunderea între numele agentului constatator menționat în procesul - verbal, respectiv „P.” și numele celui ce aparate în mandatul de control nr._/11.10.2012, respectiv „Punagru”, fapt ce echivalează în accepțiunea petentei cu lipsa mandatului, instanța urmează să înlăture și acest motiv pentru următoarele considerente.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție contestat, din raportul de inspecție încheiat la data de 14.12.2012, precum și, din legitimația nr. 382/31.12.2012, reiese că numele corect al agentului împuternicit cu efectuarea controlului în perioada 22.10._12 la . este P. L. E., fiind evident doar o eroare materială, strecurată în mandatul de control nr._/11.10.2012 în ceea ce privește numele „Punagru”. De altfel, instanță reține că singura diferență de conținut apare doar la nivelul numelui de familie, respectiv „P.”, fiind vorba de o simplă modificare a ordinii literelor „a” și „g”(Punagru în loc de P.), fiind identic la nivelul prenumelui acestuia, respectiv „L. E.”. De altfel, în chiar cuprinsul procesului verbal de contravenție se face trimitere la mandatul de control nr._/11.10.2012, precum și la legitimația nr. 382, fiind evident vorba de una și aceeași persoană.
De asemenea instanța reține că, în conformitate cu art. 26 din OG 22/2008 și ale art. 13 din OG 56/2007, constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale, se realizează de către un agent constatator, desemnat din cadrul organului de control, ori din analiza înscrisurilor depuse la dosar instanța reține că prin mandatul de control nr._/11.10.2012 numitul P. E. L. a fost împuternicit să aplice, dacă se impune și sancțiunile prevăzute de lege, prin urmare fiind abilitat și să constate faptele contravenționale.
Totodată, deși este adevărat că legitimația de serviciu are ca dată a eliberării 31.12.2012, deci o dată ulterioară controlului efectuat, nu mai puțin adevărat că această legitimație era valabilă la data încheierii procesului verbal de contravenție, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 12 alin. 2 din OG 56/2007, respectiv ca agentul constatator să fie posesorul unei legitimații de serviciu, pe care sa fie precizat în mod explicit: "Posesorul prezentei legitimații este împuternicit să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legislația în domeniul energiei electrice și în domeniul gazelor naturale
Mai mult, instanța retine că legislația din domeniu nu impune un mod concret de desemnare a persoanei însărcinate cu întocmirea procesului verbal de contravenție ci doar că desemnarea agenților constatatori în vederea aplicării sancțiunilor contravenționale se face potrivit unei proceduri interne a ANRE, agentul constatator să fie o persoană din cadrul echipei de control și să poate face dovada de agent constatator cu legitimația de serviciu. Având în vedere cele mai sus arătate și analizând înscrisurile de la doar, instanța reține că întocmirea procesului verbal de contravenție a fost realizată de șeful echipei de control stabilită prin mandatul de control nr._/11.10.2012, mandat de control ce a stabilit și competența acestora de constatarea și sancționare a faptelor de contravenție, instanță considerând ca fiind îndeplinite condițiile de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale prevăzute de OG 56/2007.
De asemenea, din analiza textului art. 26 din OG 22/2008 rezultă că constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, se face de organul de control care este persoana împuternicita de ANRE. Ori, așa cum s-a menționat și mai sus, din analiza mandatului de control și a legitimației de serviciu nr. 382/2012, instanță retine că numitul P. E. L. era o persoana însărcinată cu aplicarea sancțiunilor constatate în urma controlului de inspecție efectuat, prin urmare întocmirea procesului verbal de contravenție contestat de către acesta, a fost legală, neputându-se vorbi de o încălcare a prevederilor OG 22/2008.
În consecință, deși se poate vorbi că procesul-verbal de contravenție este afectat de anumite vicii de formă, totuși ele nu sunt esențiale, de așa natură încât să încalce dreptul petentei la apărare, neputându-se reține o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului de sancționare.
În ceea ce privește prima faptă prevăzută de 3 alin. 1 lt. a din OG 22/2008, instanța reține că procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 18.03.2013 nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, referitor la descrierea faptei cu indicarea tuturor împrejurărilor săvârșirii acesteia, ce se pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Instanța constată că procesul-verbal nu a fost încheiat cu respectarea dispoziției legale menționate, întrucât în mod evident descrierea propriu-zisă a faptei contravenientului și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei este insuficientă, agentul constatator arătând doar că petenta nu îndeplinește obligația legală de a realiza „anual audituri energetice”, fără să menționeze în mod concret nici perioada (anii) pentru care această obligație a fost încălcată și nici care sunt auditurile energetice nerealizate de către petentă. Astfel, din cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal, instanța reține că acesta se referă la „audituri energetice anuale”, de unde se trage concluzia că ar fi vorba de mai multe audituri energetice nerealizate de petentă la nivelul unui singur an, or în condițiile acestea, o enumerarea a auditurilor ce se impuneau a fi realizate de către petentă era necesară pentru a se putea realiza o individualizare în concret a gravității faptei descrise, și pentru o corectă încadrare în drept a faptei. Mai mult, instanța reține că, în cazul operatorilor economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol, acestea trebuie să efectueze anual un audit energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată de ANRE, astfel cum rezultă din prevederile art. 3 alin. 1 it a din OG 22/2008, pentru ca în alin. 2 al aceluiași articol se mentionează că „în cazul consumatorilor de energie care dețin subunități consumatoare a mai mult de 1.000 tone echivalent petrol (sucursale, puncte de lucru, precum si alte sedii secundare), amplasate în mai multe puncte geografice, care nu sunt legate direct prin funcționalitate sau rețele energetice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunități este considerata din punctul de vedere al obligațiilor ce ii revin ca unitate independenta...acestor unități independente le sunt aplicabile prevederile alin. (1).”, ori din modul de descriere a faptei, agentul constatator pare a se referi la o faptă ce se încadrează la alin. 2 al art. 3 din OG 22/2008 și nu în alin. 1 lit. a art. 3 așa cum de altfel a și fost întemeiată în drept fapta contravențională. Această ambiguitate este întărită și de ultima parte a descrierii faptei, agentul constatator precizând că „petenta (...) având realizată doar o expertiză și certificare energetică în anul 2012 pentru obiectivul „M. D.-Râmnicu V.”, de unde se poate trage concluzia fie că agentul constatator a dorit să arate că pentru punctul de lucru mai sus menționat, petenta în loc să realizeze un audit energetic anual conform art. 3 alin. 1 lit. a din OG 22/2008 (fapt ce determina constatarea că și acest punct de lucru poate fi considerat un operator economic independent conform art. 3 alin 2 din OG 22/2008), a realizat doar o expertiză și certificare energetică, fie că a dorit să arate că în locul unui audit energetic ce urma a cuprinde operatorul economic ., cu toate punctele sale de lucru, aceasta a realizat doar expertiza și certificarea energetică de care s-a vorbit mai sus.
De asemenea, instanța reține că, din raportul de inspecție nr._/14.12.2012, la care face trimitere și procesul verbal de constatare contestat și în care sunt prezentate aspectele constatate de agenți, aceasta nu contine nici un fel de informații suplimentare care să furnizeze datele necesare unei descriei complete a faptei și a împrejurarilor în care a fost săvârșită.
Prin urmare, chiar și în condițiile în care fapta contravențională constă într-o inacțiune, fiind totodată o faptă contravențională continuă, realizând o descriere pur formală a contravenției și a împrejurarilor de constatare, fără a evidenția elementele de fapt de natura a individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, iar o prezentare generală, practic o reluare a textului legal incident în cauză, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea acestei dispoziții din procesul-verbal, conform art.17 din OG nr.2/2001.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că plângerea petentei este întemeiata în ceea ce privește prima faptă reținută în seama acesteia, respectiv fapta prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. a din OG 22/2008, motiv pentru care va admite plângerea formulată de petentă și, în consecință, va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._/18.03.2013, întocmit de către intimata AUTORITATEA N. DE REGLEMENTARE IN DOMENIUL ENERGIEI cu privire la această faptă și va înlătura sancțiunea cu avertisment.
Sub aspectul temeiniciei, având în vedere cele mai sus arătate, instanța de judecată va verifica temeinicia procesului verbal numai cu privire la fapta prevăzută de art. 3 alin 1 lit. c din OG 22/2008.
Astfel, instanță reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 7.500 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul eficienta energetică și promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/18.03.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, aceasta cu atât mai mult cu cât fapta contravențională săvârșită de către petentă constă într-o inacțiune.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că petenta nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator, nefăcând dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv dovada că avea numit un manager energetic atestat în condițiile legii sau de a avea încheiat un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată conform legii.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, inclusiv prin raportul de inspecție nr._/14.12.2012 situația de fapt menționată în procesul verbal nr. 1337 încheiat la data de 18.03.2013, cu atât mai mult cu cât petenta nu a adus prin plângere și nici prin precizările ulterioare, critici cu privire la temeinicia acestei fapte reținute în sarcina sa, motivele invocate de aceasta vizând numai individualizarea sancțiunii aplicate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 25 alin.2 din OG nr.22/2008, se sancționează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei și săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008.
Având în vedere probatoriul administrat, coroborat cu situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că a fost dovedită în speță vinovăția petentei, aceasta neavând numit un manager energetic atestat în condițiile legii sau de a avea încheiat un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată conform legii. Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art.3 alin.1 lit. c din OG 22/2008 este stabilită sancțiunea amenzii între 7.500 și 15.000 lei. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 7,500 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 3 alin.1 lit. c din OG 22/2008 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind eficienta energetica si promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea eficienței energetice în general.
Totodată, faptul că la momentul constatării faptei, petenta avea desemnată o persoană pentru atestare ca manager energetic, care urma cursurile de pregătire în domeniul gestiunii energetice în vederea obținerii atestatului de manager energetic, nu poate constitui un argument în favoarea reindividualizării sancțiunii în condițiile în care obligația de a cunoaște și de a respecta prevederile art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 revenea petentei și în condițiile în care acest text de lege oferă posibilități diferite de îndeplinire a obligațiilor impuse. Astfel, instanță reține că, în lipsa unui manager energetic atestat, în condițiile legii, nimic nu împiedica petenta de a încheia un contract de management energetic cu o persoana fizica/juridica prestatoare de servicii energetice, acreditata in condițiile OG 22/2008, până la obținerea atestării în calitate de manager energetic de către persoana desemnată de petentă, și astfel să fie în acord cu prevederile legale mai sus menționate. De asemenea, instanța reține că nu poate fi reținută buna credință a petentei, având în vedere cele mai sus menționate, deoarece, petenta nu se poate prevala, nici în față instanței de judecată și nici în fața unei autorități de control pentru încălcarea la un moment dat a obligațiilor impuse de lege, de motivul că în viitor această încălcare a legii va înceta, chiar dacă la această încetare, rolul decisiv îl are conduita petentei, aceasta deoarece așa cum s-a arătat și mai sus, petenta avea și alte posibilități de îndeplinire a obligaților în cazul în care aceasta nu beneficia de serviciile unui manager energetic atestat.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, reținând că petenta a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 7.500 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de18.03.2013, în ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina acesteia este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției, cu privire la această faptă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul ., cu sediul în Bacău, .. 8, jud. Bacău, CUÎ RO_ în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA N. DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI cu sediul în București, .. 3, Sector 2, București, CI_ (PVC_/18.03.2013).
Anulează în parte procesul verbal nr._/18.03.2013, în ceea ce privește contravenția sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a din OG 22/2008 și prin urmare înlătură sancțiunea cu avertisment aplicată pentru această contravenție.
Menține procesul-verbal .._/18.03.2013, în ceea ce privește contravenția sancționată de art. 3 alin. 1 lit. c din OG 22/2008 și menține amenda de 7.500 de lei aplicată petentului pentru această contravenție.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013.
Președinte, M. C.-M. | ||
Grefier, L. N. |
Red. MCM 16.01.2014
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6716/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3827/2013.... → |
|---|
