Plângere contravenţională. Sentința nr. 4516/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4516/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 2515/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4516/2013
Ședința publică din 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. B.
Grefier: I. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind petent P. M. și intimat POLIȚIA M.. BACĂU- SECȚIA 1 POLIȚIE (PV . NR._/14.01.2013), având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul asistent .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare față de lipsa părților .
La a doua strigare a cauzei, la ordine, au lipsit părțile și martorul asistent .
Instanța constată imposibilitatea audierii martorului asistent R. C., având în vedere procesul verbal de executare a mandatului de aducere din care reiese că este plecat din țară .
Nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare .
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cerere inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 12.02.2013 sub nr_ petentul P. M. a formulat in contradictoriu cu intimata Politia Municipiului Bacau-Sectia 1 Politie plangere contraventionala impotriva procesului verbal . nr 1226746din 14.01.2013 solicitand anularea acestuia.
In motivare a aratat ca in cuprinsul procesului verbal nu au fost indicate numele parintilor, denumirea indicatorului a fost gresita fiind trecut „obligatoriu viraj la dreapta” in loc de „viraj la dreapta”, nu au fost trecute ocupatia si locul de munca, martorul nu a fost de fata, procesul verbal a fost comunicat fara a fi semnat vreo persoana de primire. Petentul sustine ca fapta retinuta in sarcina sa nu corespunde realitatii.
Cererea nu a fost intemeiata in drept.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In aparare a aratat ca fapta a fost constatata personal de agentul constatator, astfel ca procesul verbal se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, iar simpla negarea a petentului nu poate inlatura aceasta prezumtie atat timp cat nu a produs probe si nu a invocat motive credibile.
Sub aspectul legalitatii, sustine ca procesul verbal cuprinde toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii.
In drept a invocat dispozitiile art 115-118 C.proc.civ.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Instanta a dispus din oficiu citarea martorului asistent.
La termenul din data de 15.05.2013 instanta a luat act ca petentul nu solicita probe si a incuviintat pentru intimata proba cu inscrisuri.
La termenul din data de 05.06.2013 instanta a constatat impsibilitatea audierii martorului asistent.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal . nr_ din 14.01.2013 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 350 lei conform art 101 alin 1 pc 3 din OUG 195/2002 pentru savarsirea contraventiei prevazute de art 109 din HG 1391/2006 retinandu-se ca la data de 14.01.2013 ora 4.45 a condus autoturismul marca Mercede cu nr TX 1512XM din directia L. catre . respecta semnificatia indicatorului „ligatoriu viraj la dreapta” amplasat la intersectia . Marasesti.
Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Instanta nu poate primi motivele de nelegalitate invocate de petent nefiind pertinente. Astfel instanta retine ca fata de dispozitiile art 16alin 7 din OG 2/2001 in cuprinsul procesului verbal nu trebuie mentionati parintii ca si criteriu de identificare. Totodata nespecificarea ocupatiei si a locului de munca, mentiune ce ar trebui prevazute in actul sanctionator, nu atrag nulitatea absoluta a acestuia ci pot determina cel mult o nulitate relativa conditionata de existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal, imprejurari care insa nu sunt incidente in speta. Nici, eventuala consemnare a denumiriii indicatorului, nu este de natura a atrage nulitatea procesului verbal.
In ceea ce priveste martorul asistent, instanta retine ca potrivit art 19 alin 1 din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Rolul martorului asistent este de de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Acesta atesta doar faptul ca lipsa semnaturii de pe procesul verbal se datoreaza uneia din cele trei situatii limitative prevazute de lege, pentru a se evita eventualele abuzuri.
In speta martorul din procesul verbal este martor asistent si nu martor ocular, iar faptul ca nu a fost de fata la momentul constatarii faptelor nu are nicio relevanta.
In ceea ce priveste comunicarea procesului verbal instanta retine ca aceasta s-a facut prin afisare in termenul de prescriptie de o luna. Desi art 27 din OG 2/2001 impune ca procesul verbal sa fie comunicat in principal cu confirmare de primire si in subsidiar prin afisare, instanta retine ca in speta modalitatea aleasa de afisare a procesului verbal nu a pricinuit nicio vatamare petentului acesta luand la cunostinta de existenta lui si avand posibilitatea de formulare a plangerii contraventionale prin care sa invoce eventualele aparari. Totodata instanta retine ca acest aspect cu privire la comunicarea procesului verbal, fiind o impejurare ulterioara intocmirii sale, nu are relevanta in ceea ce priveste legalitatea actului sanctionator ci doar in ceea ce priveste termenul de prescriptie a sanctiunii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciaza că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța apreciază că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, procesul verbal beneficiind astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul .
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
In privinta probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
Instanța reține că față de împrejurările cauzei, sarcina probei în cauză privind săvârșirea presupusei fapte de către petent revenea intimatei, ori aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Raportul agentului constator nu poate avea valoare probatorie de sine stătatoare, ci doar dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, dat fiind poziția subiectivă a celui care l-a întocmit, respectiv agentul constatator care a redactat si actul sancționator. Instanta apreciaza ca in speta singura care avea posibilitatea concreta de a proba fapta retinuta in sarcina petentei este intimata, intrucat prin obligarea petentului de a face proba contrara a celor retinute in sarcina sa s-ar crea un dezechilibru nejustificat în condițiile in care acesta era singur în autoturism. Ori in cauza, desi intimat avea aceasta posibilitate, revenindu-i astfel sarcina probei, nu a produs nici dovada concretă în susținerea împrejurărilor de fapt.
F. de aceste, instanta va admite plangerea contravetionala si va anula procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. M., domiciliat în V., . . în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului Bacău – Secția 1 Poliție .
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.01.2013 .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică, azi, 05 Iunie 2013 .
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. S. |
Red/Tehnored I.B 08.07.2013
Ex.4
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3357/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7016/2013.... → |
|---|
