Plângere contravenţională. Sentința nr. 6090/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6090/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 4309/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6090/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I. Ș.
Grefier G. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. V. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 11.03.2013 de intimatul I.P.J. B. - BIROUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului; se prezintă martorul propus de petent, N. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a audiat martorul propus de petent N. G., sub prestare de jurământ, declarații consemnate și atașate la dosar.
Petentul P. V. menționează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și declară deschisă dezbaterea în fond a procesului.
Petentul, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii, anularea procesului – verbal, exonerarea de la plata amenzii și respingerea cererii intimatului privind plata cheltuielilor de judecată. Precizează că este instructor auto, posedă permis de conducere de 13 ani de zile și are aplicată o sigură amendă întrucât nu purta centura de siguranță; nu este vinovat de cele consemnate în procesul – verbal și, dacă ar fi săvârșit pretinsa contravenție, agentul de poliție ar fi găsit o persoană care să fie propus ca martor.
Instanța închide dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra plângerii contravenționale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ /14.03.2013, petentul P. V. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.03.2013 de intimatul I.P.J. B. - BIROUL RUTIER.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în procesul-verbal nu se indică ocupația și locul de muncă ale contravenientului, așa cum prevăd dispozițiile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, iar pe fondul cauzei, a arătat că a oprit înainte de trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate unui pieton care a coborât, apoi s-a întors și a urcat înapoi pe trotuar. Atunci a observat echipajul de poliție care se oprise pe sensul opus pentru a acorda prioritate de trecere unui grup de pietoni(același menționat în procesul-verbal de către agentul constatator). Văzând că pietonul nu vrea să treacă, și-a continuat deplasarea. Ajuns în intersecția cu sensul giratoriu, a auzit semnalul sonor al echipajului care a întors și l-a oprit. Petentul a mai arătat că în zonă, drumul public are trei benzi de circulație pe sens. Fapta reținută în sarcina sa nu este reală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.118 din OUG nr.195/2002 și ale OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus copia procesului-verbal atacat și a solicitat încuviințarea probei cu martorul N. G., administrată în condițiile art.257 alin.2 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 35 dosar.
Plângerea a fost formulată în termen legal, conform art. 31 alin.1 din OG2/2001 și este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.36 din OG2/2001.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, motivat de faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului-verbal fiind făcute în mod nemijlocit în baza constatărilor personale ale agentului constatator.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.p.c., HG nr.1391/2006, O.U.G.nr.195/2002 și O.G.nr.2/2001.
Intimatul nu a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.03.2013 de intimat I. B., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art.135 lit.h din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 RMCU, întrucât în data de 11.03.2013, ora 11:45, aflându-se pe . mun. B., jud. B., în dreptul Parcului Trandafirilor, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni aflați în traversare regulamentară pe sensul său de mers.
Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, cuprinzând toate elementele esențiale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În plus, instanța reține că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută(precum lipsa mențiunilor obligatorii ale procesului-verbal), rezultă faptul că sancțiunea ce poate interveni în cazul în care în cuprinsul procesului-verbal nu sunt indicate ocupația și locul de muncă(art.16 alin.1) este nulitatea relativă. În condițiile în care petentul nu a făcut dovada a vătămării suferite ca urmare a nerespectării dispoziției legale anterior arătate, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile petentului referitoare la neindicarea locului de muncă și a ocupației sale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța apreciază că, deși în lumina jurisprudenței CEDO, procedura contravențională este asimilată celei penale, totuși Convenția nu interzice incidența prezumțiilor câtă vreme, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și o limită rezonabilă până la care pot opera acestea, asigurându-se dreptul la apărare sub toate aspectele. Astfel, în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, revenindu-i petentului sarcina să răstoarne această prezumție cu caracter relativ.
Or, din materialul probator administrat în cauză a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în procesul-verbal, respectiv din declarația martorului audiat reiese faptul că petentul circula pe prima bandă de lângă trotuar, iar pe sensul de mers opus se afla un pieton angajat în traversare, căruia i-a acordat prioritate echipajul de poliție.
Astfel, abaterea reținută în sarcina petentului nu se încadrează în prevederile art.135 lit.h din HG nr.1391/2006, conform cărora „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului” și care se sancționează în temeiul art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 RMCU, potrivit cărora „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Având în vedere toate aceste considerente și văzând prevederile art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, apreciind-o întemeiată și, pe cale de consecință, va anula procesul – verbal . nr._/11.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul P. V., domiciliat în mun. B., ., nr. 1, ., CNP –_, împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 11.03.2013 de intimatul I.P.J. B. - BIROUL RUTIER.
Anulează procesul – verbal . nr._/11.03.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2013.
Președinte, R. I. Ș. | ||
Grefier, G. P. |
Tehn. Ș.R.I./P.G.
18.10./18.10.2013
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 473/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2252/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
