Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 8609/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator - 4193
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 11 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. N.
GREFIER: T. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ în contradictoriu cu intimatul H. C., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterile pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27 septembrie 2013, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 04 octombrie 2013, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 11 octombrie 2013, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2013 sub nr. de mai sus, contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 136/2013 privind pe intimatul H. C., dosar întocmit de CEJ S. A., respectiv împotriva Somației fără număr din 01.07.2013 și a Încheierii privind cheltuielile de executare, în ceea ce privește obligarea instituției contestatoare la plata sumei totale de 3.759 lei taxe timbru și timbre judiciare, onorariu avocat, onorar executor și cheltuieli de judecată. A solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, iar pe fondul cauzei a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, desființarea executării silite cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare, ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea contestației, a arătat că potrivit somației emise de biroul executorului judecătoresc creditorul deține titlu executoriu pentru suma totală de 2.336 lei reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă și cheltuieli de judecată de 843,3 lei stabilite prin Sentința civilă a Tribunalului Maramureș și Decizia Curții de Apel Cluj, sume care au fost restituite acestuia.
Mai precizează contestatoarea că nu s-a făcut nici dovada că intimatul s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel apreciază că acesta nu a fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Contestatoarea apreciază că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile de onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, ci mai degrabă sunt cheltuieli voluptorii.
În drept se invocă prevederile art. 771 alin. 1, art. 713 alin. 1, art. 714 și art. 718 Cod procedură civilă, OG nr. 22/2002, Ordinul MFP nr. 1899/2004.
În probațiune s-au depus, în copie, somația și înștiințarea transmise de executorul judecătoresc împreună cu dovada comunicării și hotărârile judecătorești.
Intimatul, prin avocat, a formulat întâmpinare la cererea introductivă, solicitând respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare apreciind că este neîntemeiată întrucât debitorul nu este în pericol de a fi executat. Cu privire la anularea tuturor formelor de executare, învederează că prin încheierea Judecătoriei Baia M. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu – sentința civilă nr. 1746/2012 dată de Tribunalul Maramureș, și decizia civilă nr. 4719/2013 a Curții de Apel Cluj.
În drept invocă prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a fost depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul execuțional nr. 136/2013 al CEJ S. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În data de 27.06.2013, prin încheierea nr. 7048/2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de creditorul H. C. A. împotriva debitorului DGFP Maramureș, cu privire la titlul executoriu sentința civilă nr. 1746/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Prin sentința anterior menționată, debitorul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2336 lei cu titlu de taxă poluare și dobânda fiscală, respectiv 843,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
B. S. A. care a format dosarul execuțional nr. 136/2013 și a emis somația din 01.07.2013 respectiv încheierea de cheltuieli de executare silită prin care a stabilit faptul că debitorul are sarcina achitării sumei de 3759 lei compusă din 2336 lei taxă de poluare, 843 cheltuieli de judecată conform titlului executoriu, și cheltuieli de executare silită respectiv 150 lei onorariu avocațial, 250 lei onorariu executor, 100 lei reprezentând taxă consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional, conform Ordinului 2550/2006, restul sumelor reprezentând alte taxe specifice fazei execuționale, în termen de 6 luni de la comunicarea somației.
I. În privința dispozițiilor OG 22/2002 respectiv ale Ordinului MFP 1899/2004, invocate de contestatoare, instanța apreciază că cererea nu este întemeiată.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, iar dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de șase luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Emiterea somației de plată de către executorul judecătoresc, organ competent de executare, în sensul legii, la cererea creditorului, marchează momentul de la care începe să curgă termenul de șase luni stabilit de lege pentru îndeplinirea obligației de plată de către instituția publică debitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ, dacă în cadrul acestui termen nu se realizează creanța, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Dispoziții similare cuprinde și Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1031 din 4 iulie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind colectarea prin executare silită a creanțelor fiscale față de debitori instituții publice, emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se precizează expres însă faptul că până la împlinirea termenului de șase luni sau a termenului convenit, niciun alt act de executare silită, cu excepția somației, nu poate fi îndeplinit, iar după expirarea termenului, se va continua procedura de executare silită.
Prin somația emisă la data de în dosarul execuțional 136/2013, s-a solicitat contestatoarei ca în termen de cel mult 6 luni să achite debitul urmărit silit, așadar procedura reglementată de dispozițiile O.G. nr. 22/2002 a fost respectată. Termenul de șase luni are natura juridică a unui moratoriu legal, acesta amână până la împlinirea sa, alegerea și aplicarea unei proceduri execuționale concrete în vederea realizării executării silite, dar nu împiedică, ci presupune formularea unei cereri de executare silită, ca o condiție prealabilă a emiterii somației. Creditorul este legitimat să depună cererea de executare silită la executorul judecătoresc competent, conform prevederilor art. 7 și art. 49 din Legea nr. 188/2000, de vreme ce debitorul a rămas în pasivitate în ce privește obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii-hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, este de reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, statul este ținut practic de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza V. I. împotriva României).
În cauza S. P. împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. Termenul de 6 luni sus-mentionat, raportat la scopul pentru care a fost instituit, apare ca fiind unul rezonabil.
Potrivit dispozițiilor art. 669 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, care va fi ținut să suporte inclusiv cheltuielile făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Așadar, depunerea cererii de executare silită atrage obligația debitorului de a suporta cheltuielile de executare efectuate de către creditor, sens în care contestația la executare formulată este neîntemeiată, fiind respectate dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și ale art. 50 din Legea nr. 188/2000.
Pentru aceste motive, apărările contestatoarei nu vor fi primite în cauză.
II. Criticile aduse de contestatoare în privita cheltuielilor de executare silită sunt întemeiate.
Posibilitatea reducerii onorariilor executor a fost recunoscută de jurisprudența constantă în materie, executarea silită făcând parte din procesul civil, apelându-se în acest scop la prevederile art. 451 Cod procedură civilă respectiv la jurisprudența CEDO. Totodată prin dispozițiile art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă s-a statuat că sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Potrivit Deciziei nr. 492/08.06.2006 a Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 274 alin.3 din Codul de procedura civilă de la 1865, nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Curtea Constitutionala a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Dispozițiile sus-menționate sunt pe deplin aplicabile în cauză după cum am arătat mai sus.
Jurisprudenta CEDO, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse cheltuieli de judecată/de executare, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real facute în limita unui cuantum rezonabil.
În spetă, tinând seama de criteriile la care se refera art. 451 alin. 2 Cod pr. civilă, respectiv valoarea pricinii si de munca depusa de executor, în faza de executare silită, se rețin următoarele:
obiectul pricinii l-a constituit executare silită; în ceea ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de munca, se constată că dificultatea cauzei este scăzută iar activitatea executorului a constat în demersurile necesare emiterii somației, a procesului verbal de cheltuieli, executarea silită fiind una indirectă. Cu toate acestea, onorariul în cuantum de 250 lei a fost fixat la cuantumul orientat spre maximul prevăzut de Ordinul 2550/2006 (10% din sumele mai mici de 50.000 lei).
Așadar, instanța constată că suma de mai sus nu este rezonabilă și necesară, impunându-se reducerea lui. În acest sens, raportat la prevederile Ordinului 2550/2006 și la circumstanțele criteriile menționate mai sus, instanța apreciază că se impune reducerea la minimul prevăzut de lege raportat la debitul urmărit. Având în vedere că debitul urmărit este de 3179,3 lei (2336*843,3) rezultă că onorariul minim este în cuantum de 118,58 lei (75 lei + 2% din ceea ce depăseste suma de 1000 lei adică 75lei+43,586 lei.
Pentru același considerente, instanța va dispune diminuarea onorariului maxim de 100 lei perceput pentru consultație formare dosar execuțional, la minimul prevăzut de lege, 20 lei, consultația sus-menționată nefiind o activitate execuțională complexă.
Pentru verificarea onorariului avocațial în cuantum de 150 lei instanța va utiliza aceleași criterii de mai sus concluzionând faptul că se impune reducerea acestuia la suma de 20 lei.
Instanta retine că activitatea d-nei. avocat a constat în redactarea cererii de executare silită. Acest fapt nu justifică solicitarea unui onorariu de 150 lei. Procedând astfel, s-a îngreunat nepermis situatia debitorului prin impunerea în sarcina sa a unor cheltuieli nerezonabile si inutile, ce nu justifică activitatea depusă într-o etapă care constituie apanajul executorului judecătoresc iar nu a activitătii depuse de avocat.
Atitudinea debitorului poate fi sanctionată în această fază a procesului civil doar prin impunerea cheltuielilor de executare silită specifice, reglementate prin codul de procedură civilă si Legea 188/2001 respectiv prin alte sanctiuni prevăzute de lege (amenzi, penalități, etc). Asadar, neconformarea acestuia acestuia nu justifică achitarea sumei de 150 lei solicitată cu acest titlu.
Față de cele de mai sus, instanța va admite în parte cererea dispunând restrângerea executării silite în privința cheltuielilor de executare ca urmare a reducerii onorariului executorului și a onorariului avocațial.
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la suspendarea executării silite, instanța constată că acesta a rămas fără obiect, având în vedere că suspendarea executării ar fi operat până la momentul pronunțării hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., ., CF3695204 în nume propriu și în reprezentare Administrației Finanțelor Publice Baia-M., în contradictoriu cu intimatul H. C., domiciliat în S. Uileac nr. 105, jud. Maramureș, având domiciliul ales pentru comunicea actelor de procedură la CA R. A. situat în Baia-M., ./5, jud. Maramureș, CNP_.
Anulează în parte somația din data de 01.07.2013 și Încheierea din 01.07.2013 privind cheltuielile de executare emise de Birou Executor Judecătoresc S. A., în dosar execuțional nr. 136/2013 în sensul că restrânge executarea silită a cheltuielilor de executare ca urmare a reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 250 lei la suma de 118,58 lei, a contravalorii consultației formare dosar execuțional de la suma de 100 lei la suma de 20 lei, respectiv a onorariului avocațial de la suma de 150 lei la suma de 20 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel la Tribunalul Maramureș, Secția a II-a civilă, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi înregistrată la Judecătoria Baia-M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. N. T. I.
Red. STN/dact. TI
4 ex / 13.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9478/2013. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
