Evacuare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 8541/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA B. M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ș.
Grefier F. S.
Pe rol este soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. B. M. REPREZENTAT PRIN PRIMAR C. C., în contradictoriu cu pârâta L. VIRUȚA, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant c.j. A. A. și pârâta personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar cerere de renunțare la capătul de cerere din acțiunea inițială privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2306,58 lei reprezentând contravaloare utilități și precizare de acțiune prin care arată că pârâta a efectuat o plată parțială a chiriei aferentă perioadei mai 2012 – decembrie 2012, rămânând un debit restant de 381,12 reprezentând chiria aferentă perioadei ianuarie 2013 – decembrie 2013 și suma de 211,14 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 10.12.2012.
Se comunică pârâtei un exemplar al precizării de acțiune și al cererii de renunțare la judecată.
Pârâta arată că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de reprezentanta reclamantului. Depune la dosar acte de stare civilă a numiților L. A. și L. R., precum și certificatele de încadrare în grad de handicap ale acestora. Solicită respingerea acțiunii de evacuare formulată de reclamant.
Reprezentanta reclamantului insistă pe cererea de evacuare a pârâtei pentru lipsă de titlu. Arată că și în cazul în care pârâta achită întreg debitul restant, pentru încheierea unui nou contract de închiriere pârâta trebuie să se adreseze Comisiei de locuințe care funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului B. M.. În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Pârâta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 250 C.p.c coroborat cu cele al art.258 din același cod, instanța încuviințează atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și poate conduce la soluționarea cauzei.
Constatând că au fost administrate probele solicitate în baza dispozițiilor art. 244 alin.1 Cod proc. civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
La interpelarea instanței reprezentanta reclamantului și pârâta arată că sunt de acord ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc în aceeași ședință.
Instanța întreabă pe reprezentanta reclamantului și pe pârâtă dacă mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta reclamantului și pârâta declară că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată ulterior, evacuarea pârâtei din imobilul situat în B. M., ./87, obligarea pârâtei la plata sumei de 592,26 lei, din care suma de 381,12 reprezentând chiria aferentă perioadei ianuarie 2013 – decembrie 2013 și suma de 211,14 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 10.12.2012 și a celor ce se vor înregistra până la executarea sentinței; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pârâta solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant, întrucât nu are unde pleca cu cei doi fii bolnavi.
Instanța închide dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.07.2013, precizată ulterior și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamantul M. B. M. REPREZENTAT PRIN PRIMAR C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. VIRUȚA, evacuarea pârâtei din imobilul situat în B. M., ./87, obligarea pârâtei la plata sumei de 592,26 lei, din care suma de 381,12 reprezentând chiria aferentă perioadei ianuarie 2013 – decembrie 2013 și suma de 211,14 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 10.12.2012 și a celor ce se vor înregistra până la executarea sentinței; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivare, reclamantul arată, că la data de 29.03.2012 pârâta L. Viruța a încheiat contractul de închiriere nr. 539 cu M. B. M. prin Primar, pentru folosirea spațiului cu destinație locuință situat B. M., ./87, jud. Maramureș. Termenul de închiriere a fost stabilit de la data de 01.04.2012 până la data de 01.10.2012, la expirarea termenului de închiriere contractul putând fi reînnoit cu acordul ambelor părți, dacă chiriașul la momentul expirării termenului mai sus indicat nu înregistrează debite restante constând în chirii și taxe comunale. Mai precizează că s-a stabilit chiria lunară în cuantum de 31,76 lei/lună iar termenul de plată fiind stabilit la data de 10 a fiecărei luni pentru luna în curs. Pârâta însă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, nu a achitat în mod constant chiria, acumulând o chirie restantă și penalități aferente în cuantum de 592,26 lei, sumă înregistrată până la data de 10.12.2012.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1038, art. 1040 și urm. Cod procedură civilă, art. 969 și art. 1429 Cod civil, Cap. III lit.B) alin. 6 din contractul de închiriere nr. 539/29.03.2012.
În susținerea cererii reclamantul a depus în copie, contractul de închiriere nr. 539/29.03.2012, fișa de calcul a chiriei restante.
Pârâta, prezentă în instanță solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
I. CU PRIVIRE LA CEREREA DE RENUNȚAREA LA CAPĂTUL DE CERERE DIN ACȚIUNEA INIȚIALĂ privind obligarea pârâtei L. VIRUȚA la plata sumei de 2306,58 lei, reprezentând contravaloare utilități.
Având în vedere cererea de renunțare la judecata respectivului capăt de cerere formulată de reclamant, ținând cont de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, și de acordul expres al pârâtei exprimat în ședința publică, în temeiul art. 406 Cod procedură civilă, va lua act de aceasta potrivit dispozitivului.
II.CU PRIVIRE LA FONDUL ACȚIUNII
Între părți s-a încheiat la data de 01.04.2012 Contractul de închiriere nr. 539, reclamantul în calitate de proprietar iar pârâta în calitate de chiriaș, ce avea ca obiect folosirea spațiului cu destinație locuință situat B. M., ./87, jud. Maramureș în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 31,76 lei/lună. Termenul de închiriere convenit de părți a fost de 6 luni, la expirarea termenului de închiriere contractul putând fi reînnoit cu acordul ambelor părți.
Reclamantul a arătat că nu a procedat la prelungirea duratei contractului de închiriere, întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate privind plata chiriei la termenele convenite.
Pârâta, prezentă în instanță, a recunoscut că folosește în continuare spațiul închiriat și totodată că nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a chiriei restante, arătând că neîndeplinirea acestor obligații s-a datorat faptului că are în îngrijire 2 copii încadrați în grad de handicap și o nepoată bolnavă de cancer pentru care au fost nevoie de internări dese, banii avuți fiind alocați acestuia scop însă a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii formulate, întrucât nu are unde să locuiască.
Deși pârâta a continuat să folosească spațiul închiriat și după expirarea duratei convenite de părți, întrucât contractul a fost încheiat după . noului cod civil, instanța constată că ,î n cauză, nu a operat tacita relocațiune având în vedere dispozițiile art. 1810 alin. 1 cod civil care stabilesc că „Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor” și faptul că aceasta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contractul care a încetat deși o atare sarcină îi revenea.
Reținând că în privința contractul de închiriere încheiat de părți nu a operat tacita relocațiune, instanța constată că la data promovării acțiunii pârâta deține locuința fără titlu, folosindu-o deci fără drept.
Potrivit art. 1033 Cod proc.civ dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. Același articol definește la litere e și f ocupantul – ca fiind oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului iar proprietarul ca fiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.
Art. 1037 din același cod stabilește că în prealabil de a se adresa instanței, atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locațiunii prin expirarea termenului, prin acțiunea locatorului prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc punându-i în vedere să elibereze și să predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificări.
Prin adresa de la fila 29 dosar reclamantul arată că și-a îndeplinit obligația de notificare a pârâtei, cu privire la debitul înregistrat și la intenția acestuia de a proceda la evacuarea sa.
Instanța chiar dacă nu s-a trimis pârâtei o notificare, și nu au fost respectate condițiile art. 1037 în privința conținutului și a transmiterii ei, reține că prin această notificare a fost îndeplinit scopul normei înscrise la art. 1037 C.pr. civ., apreciind și că inadmisibilitatea cererii pentru lipsa notificării nu ar putea fi invocată decât de pârâtă, în condițiile art. 193 alin. 2 Cod proc. civ., iar nu și de instanță, din oficiu.
Constatând întrunite cerințele procedurii speciale prevăzute de art. 1033 și următoarele Cod procedură civilă, instanța, în baza textelor legale evocate, considerând întemeiată cererea principală formulată o va admite și va dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în B. M., ./87, jud. Maramureș, compus din o cameră și dependințe.
În privința chiriei pretinse de reclamant, constatând admisibilitatea cererii cu acest obiect în cadrul procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite fără drept, având în vedere probatoriul administrat în cauză din cuprinsul căruia a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei la termenele convenite și mai mult a continuat să folosească locuinței după încetarea termenului locațiunii, în baza art. 1270 Cod civil și art. 1831 alin. 2 din același Cod, coroborate cu cele ale art.1041 alin. 4 Cod proc civ., instanța urmează să admită și această cerere iar pârâta să fie obligată la plata sumei de 381,12 lei, reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă perioadei ianuarie 2013-decembrie 2013.
Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere, că deși se solicită chirie ulterior expirării perioadei contractuale, ceea ce ar atrage calificarea acesteia ca o despăgubire și nu ca și chirie propriu-zisă, legiuitorul a prevăzut prin alin. 2 al articolului 1831 Cod civil, că chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinței, astfel încât suma acordată nu poate avea decât titlu de chirie.
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat de asemenea și obligarea pârâtei la plata sumei de 211,14 lei cu titlu de penalități de întârziere, cerere care constată instanța că nu are suport contractual, la rubrica destinată cuantumului penalităților nefiind înscrisă nici o stipulație a părților (art. II alin.4 contract, fila 7 verso dosar).
Din modul în care părțile au prevăzut în contractul de închiriere obligația pârâtei de a plăti penalități în cazul neplății la scadență a chiriei, instanța a apreciat clauza respectivă în sensul că părțile au stabilit ca în caz de neplată să fie datorată dobânda legală.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta datorează reclamantului și dobânda legală aferentă chiriei restante, de la scadență, conform art. 1535 din Noul Cod civil.
Potrivit textului legal mai sus invocat „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
În cauză, scadența stabilită prin contract este de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs.
Raportat la dispozițiile legale precitate, instanța considerând cererea reclamantului în privința daunelor interese întemeiată, o va admite și o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului și dobânda legală penalizatoare, ce se va calcula conform art. 3 alin. 2, coroborat cu art. 3 alin. 3 din O.G. nr.13/2011, asupra cuantumului fiecărei chirii lunare datorate și neachitate, pentru toată perioada mai sus menționată, începând de la data scadenței acestora (data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs), și până la plata efectivă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și reținând că aceasta din urmă a pierdut procesul, instanța o va obliga la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite potrivit art. 451 alin.1 Cod proc. civ., constând în taxă judiciară de timbru de 100 lei, astfel cum rezultă din Ordinul de plată nr. 2446/10.07.2013 (fila 3 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Ia act de renunțarea reclamantului M. B. M., la judecata capătului de cerere din acțiunea inițială privind obligarea pârâtei L. VIRUȚA la plata sumei de 2306,58 lei, reprezentând contravaloare utilități.
Admite cererea formulată, astfel cum a fost ulterior precizată, de reclamantul M. B. M., reprezentat prin Primar, cu sediul în B. M., .. 37, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâta L. VIRUȚA, domiciliată în B. M., ./87, jud. Maramureș, având C.N.P._ având ca obiect evacuare și pretenții.
Dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în B. M., ./87, jud. Maramureș, compus din o cameră și dependințe.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 381,12 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă perioadei ianuarie 2013-decembrie 2013, precum și dobânda legală penalizatoare ce se va calcula conform art. 3 alin. 2, coroborat cu art. 3 alin. 3 din O.G. nr.13/2011, asupra cuantumului fiecărei chirii lunare datorate și neachitate, pentru toată perioada mai sus menționată, începând de la data scadenței acestora (data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs), și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B. M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. F. S.
Red. D.Ș./dact. D.Ș.
4 ex / 19 Decembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 855/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1522/2013. Judecătoria... → |
|---|
