Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3223/2013. Judecătoria BAIA MARE

Judecătoria BAIA MARE - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 3223/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 14871/182/2012

ROMÂNIA cod operator 4193

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

JUDECĂTORIA BAIA M.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3223

Ședința publică din 25 Martie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. E. F.

Grefier A. M.

Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BAIA M. în contradictoriu cu intimata B. V., având ca obiect contestație la executare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța constată că dezbaterile de fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data 18.03.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, soluționarea cauzei fiind amânată pentru data de azi, când în urma deliberării a fost pronunțată următoarea sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în dosarul_, contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BAIA M. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. V. să se desființeze executarea silită cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate în prezentul dosar de executare, ca fiind netemeinice și nelegale.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite în acest dosar, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.

Conform somației emise de Birou executor judecătoresc S. A., creditorul deține titlu executoriu pentru suma totala de 3360 lei reprezentând taxa pe poluare, la care se adaugă dobânda legală, cheltuieli de judecată de 1.343,3 lei stabilite prin Sentința civilă nr. 6857/07.12.2011 a Tribunalului Maramureș și Decizia civilă 8091/15.10.2012 a Curții de Apel Cluj.

Contestatoarea a arătat că, potrivit art. 371¹ Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. D. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).

Astfel, creditorul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1.899 din 22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Acest act normativ stabilește că: „2 Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.

3. (1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.

(2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea."

Potrivit art. 2 din O.G nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."

De asemenea, conform art. 3 din O.G nr.22/2002, creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urma nu respectă termenul de plata prevăzut de lege: "în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."

De asemenea, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899 / 2004: "Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

Cererea va cuprinde următoarele elemente: datele de identificare a contribuabilului, specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi, cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei, în cazul depunerii prin poștă), felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare. Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art. 199 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată."

Contestatoarea apreciază că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate, cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate tot din bugetul de stat.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 269, art. 371, ind. 1, art. 374, art. 399, art. 403 din Codul de procedură civilă, OG 22/2002, Ordinul MFP 1899/2004.

Intimata B. V. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând respingerea ca nefondată a contestației la executare, arătând că sumele solicitate au fost dovedite cu înscrisuri. Cu privire la petitul de suspendare a executării silite, a solicitat respingerea, având în vedere faptul că debitoarea nu este în pericol de a fi executată, executorul judecătoresc neefectuând în plus nici un act de executare, în afara somației ce a fost comunicată AFP Baia M..

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 21.11.2012, s-a înregistrat la cabinet executor judecătoresc S. A., sub nr. 247, cerere de executare silită formulată de intimată, în temeiul titlului executoriu – Sentința civilă 6857/2011 a Tribunalului Maramureș și Decizia civilă 8091/2012 a Curții de Apel Cluj, cerere prin care s-a solicitat pornirea urmăririi silite împotriva D.G.F.P. Maramureș – AFP Baia M. și Administrației Finanțelor Publice Baia M. în vederea recuperării sumei de 3360 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda aferentă acesteia și a sumei de 1343,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea civilă nr._/27.11.2012 a Judecătoriei Baia M..

În data de 27.11.2012, s-a emis somația de executare către Administrația Finanțelor Publice Baia M. prin care aceasta era încunoștințată ca în termen de 6 luni să plătească sumele din cuprinsul titlului executoriu Sentința civilă nr. 6857/2011 a Tribunalului Maramureș și Decizia civilă 8091/2012 a Curții de Apel Cluj.

Prin această sentință, s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu a taxei de poluare în cuantum de 3360 lei, achitată în 03.10.2008. A fost obligată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie intimatei suma de 3360 lei, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la restituire.

Au fost obligate pârâtele D.G.F.P. Maramureș, A.F.P. Baia M. și Administrația Fondului pentru Mediu să restituie intimatei din prezenta cauză cheltuielile de judecată efectuate de acesta, în cuantum de 1043,3 RON.

Prin decizia nr. 8091/2012 a Curții de Apel Cluj, a fost menținută sentința civilă pronunțată de Tribunalul Maramureș și au fost obligate D.G.F.P. Maramureș și A.F.P. Baia M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Prin urmare, singura care a fost obligată la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente a fost Administrația Fondului pentru Mediu.

Administrația Finanțelor Publice Baia M. a fost obligată doar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1343,3 lei, împreună cu D.G.F.P. Maramureș și Administrația Fondului pentru Mediu.

Aceasta înseamnă că numai Administrația Fondului pentru Mediu are calitatea de debitor al intimatei din prezenta cerere, cu privire la restituirea taxei de poluare.

Administrația Finanțelor Publice Baia M. și D.G.F.P. Maramureș nu au calitatea de debitoare decât cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât nu au fost obligate să restituie taxa de poluare și dobânda legală aferentă prin titlul executoriu.

Executarea silită poate fi pornită numai împotriva celor față de care există un titlu executoriu prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Numai aceștia au calitatea de debitori.

Or, Administrația Finanțelor Publice Baia M. față de care s-a emis somația din 27.11.2012 de către executorul judecătoresc, nu a fost obligată prin titlul executoriu să restituie intimatei B. V. taxa de poluare și dobânda legală, deci nu are calitatea de debitoare, decât cu privire la cheltuielile de judecată.

Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a pornit executarea exclusiv față de contestatoare cu privire la suma de 3360 lei reprezentând taxă de poluare, instanța urmează să admită contestația la executare cu privire la acest aspect și, pe cale de consecință, va dispune anularea în parte a actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional 247/2012, cu privire la debitul principal și la dobânda legală aferentă acestui debit.

Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată contestatoarea, instanța reține următoarele.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, noțiunea de proces incluzând și faza de executare a hotărârii cu care s-a finalizat procesul, precum are dreptul și la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.

Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și fazei de executare silită, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, Ș. c. României, V. I. c. României, S. P. c. României). Curtea, în cauza Ș., a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.

Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoana asupra statului, constituie și o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea statuând: „în consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.”

Raportat la considerentele expuse, instanța reține că AFP Baia M. are calitatea de debitor cu privire la cheltuielile de judecată, împreună cu DGFP Maramureș și Administrația fondului pentru Mediu cu privire la suma de 1043,30 lei și împreună cu DGFP Maramureș cu privire la suma de 300 lei. Pe cale de consecință, va privi ca neîntemeiate motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale invocate de aceasta, creditorul nefiind ținut să ceară mai întâi debitoarei realizarea creanței sale, concluzia fiind evidentă raportat la vechimea creanței creditorului.

Susținerea contestatoarei ca nu sunt necesare și utile cheltuielile de executare, nu va fi primită, debitoarea, prin pasivitatea sa, determinând efectuarea acestor cheltuieli în cuantumul înscris în cuprinsul somației a cărei anulare s-a cerut.

Somația referită s-a comunicat debitoarei conform art. 2-3 din OG nr. 22/2002, actul normativ evocat constituind fundamentul ei legal, comunicarea fiind necesară pentru curgerea termenului de plată de 6 luni, cu privire la care se reține că nu este un termen suspensiv de natură imperativă pentru debitoare.

Având în vedere cele expuse, instanța va respinge contestația la executare cu privire la cheltuielile de judecată și la cheltuielile de executare și va menține actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional 247/2012 cu privire la aceste cheltuieli.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța constată că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care, pe de o parte, actele de executare au fost anulate cu privire la debitul principal, iar, pe de altă parte, cu privire la cheltuielile de judecată și de executare, suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă.

Având în vedere cele reținute, instanța va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite în parte cererea contestatoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BAIA M., cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș împotriva intimatei B. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat R. A., din Baia M., ./5, județul Maramureș, cu privire la debitul principal de 3360 lei și dobânda legală aferentă acestui debit.

Dispune anularea în parte a actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 247/2012 al executorului judecătoresc Șimon A., cu privire la debitul principal de 3360 lei și dobânda legală aferentă acestui debit.

Respinge contestația la executare formulată de aceeași contestatoare cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1343,30 lei și la cheltuielile de executare în cuantum de 1210 lei.

Menține actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 247/2012 al executorului judecătoresc Șimon A., cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1343,30 lei și la cheltuielile de executare în cuantum de 1210 lei.

Respinge capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

M. E. F. A. M.

Red./dact.M.E.F.

4 ex./03.04.2013