Grăniţuire. Sentința nr. 334/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 334/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 846/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 334/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta M. E. și pe pârâtul M. G., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 28.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2014.
Deliberând, s-a dat sentința de față:
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 13.02.2013 sub număr de dosar_ reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând să se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea sa de proprietatea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a fost proprietara terenului cu suprafața de 500 m.p. situată în Bârlad, .. 1, actuala Dorna, proprietate dobândită prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1200 din data de 23.10.1962. Pârâtul este fratele său și a fost în relații bune cu acesta, iar la insistențele tatălui său a înstrăinat în anul 1965, prin contractul autentificat sub nr. 2705 din data de 02.12, suprafața de 250 m.p., fără a primi ceva în schimb. Atât ea, cât și pârâtul aveau construcțiile situate la . în spatele caselor era un gard provizoriu. În anul 2012 pârâtul a făcut un gard nou, însă nu pe vechiul amplasament. Construcția nouă, respectiv gardul, a fost făcută împotriva voinței sale. În legătură cu gardul nou edificat arată că a sesizat Primăria Bârlad, însă aceasta a trimis sesizarea la poliție, deși nu este competentă această instituție. Arată că a dorit rezolvarea problemei pe cale amiabilă, însă pârâtul nu ține cont de părerea sa.
În drept, nu a invocat nici o dispoziție legală.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu timbru judiciar mobil în valoare de 0,30 lei, în temeiul art. 1 și 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
B. Apărările formulate
Pârâtul M. G. a depus întâmpinare (fila 11) prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate. Arată că prin actul de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 2705 din data de 02.12. 1965 încheiat la notariatul de Stat al Raionului Bârlad a cumpărat cu prețul de 1.500 lei de la reclamanta M. E., imobilul compus dintr-un teren cu suprafața de 250 m.p. și din casa de locuit pe acest teren compusă din două camere, bucătărie și verandă, din vălătuci și acoperită cu tablă, având următoarele vecinătăți: la est- proprietatea B. V., la Vest cu .-proprietatea O. A. și la nord cu restul proprietății vânzătoarei M. E., astfel cum se indică în planul de situație anexat care face parte integrantă din prezentul act.. În ceea ce privește gardul la care reclamanta face referire arată că acesta a existat în spatele caselor ( duplex), având o vechime de peste 40 de ani. Datorită gardului avansat de deteriorare a acestui gard care de-a lungul timpului fusese cârpit în cea mai mare parte cu bucăți de tablă, în proporție de peste 50 % a fost nevoit să-l renoveze în anul 2012. Cu ocazia renovării acestei poțiuni de gard pentru care s-a declanșat litigiul de față, a păstrat întocmai același amplasament care datează de peste 40 de ani. Pentru a nu avea neplăceri cu reclamanta, a depus la Primăria Bârlad cerere pentru aprobarea demolării, înregistrată sub nr. 4 din data de 03.01.2013. Deși reclamanta în acțiune arată că și-ar dori o rezolvare pe calea amiabilă a situației, apreciază că nu există această posibilitate, întrucât a întâmpinat mari neplăceri cu ocazia renovării gardului, cu demolarea construcției vechi a casei sale, care fusese afectată de construcțiile noi ale reclamantei –infiltrări de apă de la precipitații pe la îmbinarea dintre imobile. Arată că hotarul dintre cele două imobile este cel prezent de peste 40 de ani în urmă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc. civ.
În cadrul concluziilor pe fondul cauzei, pârâtul, prin apărător a solicitat admiterea acțiunii, conform variantelor 3 sau 4 din raportul de expertiză.
C. Probe
Reclamanta a depus la dosar urătoarele înscrisuri: Act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1200 din data de 23.10.1962 la Notariatul de Stat al Raionului Bârlad, act de identitate, adresa nr._ din data de 20.12.2012 –fila 6, schița proprietății (fila 35), contract din data de 25.03.1974 –filele 122, adresa către Primăria Bârlad, fotografii, certificat de aliniere și regim de construcție nr. 1468 din data de 04.02.1963, memoriu tehnic, plan de situație –fila 208, plan de amplasament al construcției, Decizia civilă nr. 22 din data de 26.03.2003.
Pârâtul a depus la dosar următoarele copii de pe înscrisuri: act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2705 din data de 02.12.1965, schița proprietății (fila 14), cerere pentru emiterea certificatului de urbanism din data de 03.01.2013, act de identitate, fotografii –filele 37-43, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 27.03.2013 din dosarul nr. 5723/P/2012, referat cu propunerea de a nu începe urmărirea penală, act de vânzare cumpărarea imobiliară autentificat sub nr. 1435 din data de 02.09.1975, act de vânzare cumpărarea din data de 20.09.1974, plan de încadrare în zonă, autorizație de construire nr. 92 din data de 26.03.2009, raport de expertiză tehnică pentru imobilul demolare imobil existent.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar la fila 64-65, proba cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar la fila 66-67, proba testimonială cu martorii M. N. (fila 68), M. M. (fila 59)- pentru reclamant și martorii B. M. (fila 68), N. I. (fila 70)- pentru pârât, martorul I. I. –fila 212, din oficiu..
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică în specialitatea topometrie, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 88-116, suplimentul de expertiză la filele 151-157, suplimentul de expertiză refăcut la filele 187-197.
În prezenta cauză a fost efectuată cercetarea la fața locului, procesul verbal fiind atașat la filele 2-3 vol.II.
II. În fapt:
Prin Actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1200 din data de 23.10.1962 la Notariatul de Stat al Raionului Bârlad, reclamanta M. E. a dobândit de la T. T. și T. A., proprietatea imobilului situat în Bârlad, ., Reg. Iași, teren fără construcții cu următoarele vecinătăți: Est- N. A., Vest .- O. D. și nord- N. A..
La data de 04.02.1963, a fost emis Certificatul de aliniere și regim de construcție nr. 1468 din 04.02.1963, privind construcția de bază-locuință tip parter, construcții anexe, magazie beci în fundul curții, mici anexe gospodărești și împrejmuire gard din șipci sau scândură de 1,30 m/h pe vechea aliniere. Atașat certificatului, a fost întocmit planul de situație din 06.10.1963, pentru suprafața de 500 m.p. cu frontul la stradă Kalenin de 20 m și planul de amplasament al construcției în care este menționat că suprafața de teren este de 496 m.p., iar frontul la stradă de 20,00 m-filele 208-209.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2705 din data de 02.12.1965, reclamanta M. E., în calitatea de vânzătoare, a transmis pârâtului M. G., în calitatea de cumpărător, proprietatea asupra imobilului compus din teren cu suprafața de 250 m.p. și casa construită pe acest teren compusă din două camere, bucătărie și verandă, din vălătuci și acoperită cu tablă, având următoarele vecinătăți: la est- prop. B. V., la Vest- . - propr. O. A. și la nord-restul proprietății vânzătoarei M. E., cum se indică în planul de situație anexat.
La data de 22.10.1965 a fost întocmit planul de situație al imobilului –fila 14, semnat de părți, potrivit căruia, pârâtul are frontul la stradă de 13, 00, iar reclamanta de 7,00 m.p., iar spre proprietatea B. V., frontul ar fi de 7,00 m, iar reclamanta de 13,00 m.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat ,,contract" din data de 25.03.1974, N. E. domiciliată în Izlaz, nr. 20, declară că vinde reclamantei M. E., suprafața de 75 m² teren, 25 lungime și 3 metri lățime. N. E. împreună cu N. I., la data de 20.09.1974, a promis spre vânzare imobilul și a ,,întregului teren" situat în Islaz, nr. 19, soților I. N. și I. I.. Nu s-a făcut dovada până la data pronunțării prezentei hotărârii că a fost întocmit actul sub formă autentică. Prin actul de vânzare cumpărare imobiliară autentificat cu nr. 1435 din data de 02.09.1975, I. N. și I. I. au dobândit dreptul de proprietatea asupra casei de locuit și dependințele aferente, cu următoarele vecinătăți: Nord- Petofi, la sud- B. V., la est- . vest- cu prop M. Ș. și .> În anul 2009, imobilul casă de locuit, proprietatea pârâtului M. G. a fost demolat, potrivit autorizației de construire nr. 92 din data de 26.03.2009 emisă de Primarul municipiului Bârlad, fiind construit un alt imobilul la distanță de imobilul proprietatea reclamantei.
La data de 13.11.2012 pârâtul M. G. a formulat plângere la poliția municipiului Bârlad în care sesizează faptul că reclamanta M. E. împreună cu fiul acesteia, M. Ș. i-a distrus baza de susținere a gardului prin sustragerea unor dale de beton și deformarea tablei gardului. Pe timpul cercetărilor, pârâtul și-a retras plângerea prealabilă, iar prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 27.03.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. E. și M. Ș..
În anul 2012, pârâtul M. G. a construit un gard din tablă cu stâlpi din metal, în partea din spate a imobilului, care începe de la casa reclamantei și se întinde până la linia despărțitoare a magaziilor aflate în spatele imobilelor case ale părților.
La data de 03.12.2012, reclamanta M. Ș. a sesizat Primăria Bârlad cu privire la faptul că pârâtul M. G. a construit un gard despărțitor între proprietăți, în luna august 2012, susținând că proprietățile nu au fost despărțite în acest fel, anterior. La data de 03.01.2013, pârâtul a solicitat emiterea certificatului de urbanism pentru împrejmuire în partea de nord a proprietății.
Imobilele terenuri au fost identificate prin expertiza în specialitate topografie efectuat în cauză, G. Anușa (fila 89). Astfel, expertul a stabilit că imobilul proprietatea reclamantei M. E. are o suprafață real măsurată de 273 m.p. față de suprafața din acte de 250 m.p., iar proprietatea pârâtului M. G. are o suprafață real măsurată de 289 m.p. față de suprafața din acte de 250 m.p.
Expertul a identificat mai multe variante de grănițuire:
a). varianta nr. 1, descrisă în planșa Anexa nr. 4-fila 95, potrivit căreia, linia de hotar este determinată de punctele 13-12-11-50-51-5-4;
b). varianta nr. 2, potrivit căreia linia de hotar să fie determinată de punctele 52-53-54-51-5-4 descrise în planșa anexa nr. 5-fila 96. Varianta a fost propusă de expert, ținând cont de lățimea la stradă a pârâtului care trebuie să fie de 13 m conform schiței anexă la contract și nu de 12,30 m real măsurat, iar lățimea proprietății reclamantei trebuie să fie de 7 m în contract și este de 10,92 m, precum semnul identificat de expert, denumit ,,cap de beton" fiind identificat la colțul clădirii reclamantei situat la distanța de 0,48 m, colț clădire și o,46 m perpendicular pe peretele construcției;
c). varianta nr. 3 descrisă în planșa anexă nr. 6, ca fiind linia ce unește punctele 52-53-80-9-8-7-81-82-83-fila 154, reclamanta având suprafața de teren de 312 m.p., față de 325 m.p. rezultată din acte ( 250 m.p.+ 75 m.p. prin cumpărare), iar pârâtul având suprafața de 250 m.p. din acte. Expertul precizează că, punctul 53 –cap beton se regăsește la distanța trasată pe linie dreaptă de la punctul nr. 52 spre casa reclamantei, de 4,92 m și 0,46 m față de punctul 9 –colț casă. Punctul 6 stâlp lemn, aflat spre spatele proprietății se regăsește la distanța de 15,51 m calculat din punctul nr.52 și 2, 05 colț clădire reprezentând doar delimitarea dintre proprietăți.
d). varianta nr. 4 din planșa anexă nr. 7, delimitată prin punctele 52-53-80-9-8-7-81-84-83, părților revenindu-le, în mod egal câte 281 m.p.
Prin răspunsul la obiecțiuni și supliment, la pct. 5 - fila 190 din dosar, expertul a exemplificat că a ținut cont de schițele anexă la contractele de vânzare cumpărare, prin care părțile au dobândit cele două imobile și în care este specificat că, la . 7 m, iar pârâtul are 13 m. La ambele variante, din punctul 1 la 52 reclamanta are lățimea de 10,72m (7 m - conform schiței la contract + 3 m - dobândită prin actul sub semnătură privată). Expertul a menționat că, la data efectuării expertizei, când au fost de față ambele părți, ca puncte vechi, au fost recunoscute doar punctele 53 și 6, pe care reclamanta actualmente nu le mai susține, specificând ca repere fixe punctele 13, 12, 4 și 5. Expertul nu a luat în calcul pct. 13 și 12, deoarece în acest caz lățimea la stradă a pârâtului ar fi diminuată cu 0,70 m. Expertul explică că nu a reținut ca puncte vechi 4 și 5 deși sunt reprezentate prin peretele despărțitor, deoarece respectându-le reclamanta nu ar fi rămas la Est (spate), nici cu lățimea prevăzută în schița anexă la contractul de dobândire, la care trebuie adăugată și lățimea de 3 m dobândită prin actul sub semnătură privată.. Astfel, nu ar fi respectată nici proprietatea lățimea pârâtului de 7 m. Expertul precizează că nu poate respecta propunerea reclamantei care consideră că proprietatea sa ar trebui delimitată în prelungirea pct.12, deoarece ar fi afectată proprietatea pârâtului. Diferența lipsă de 13 m.p se explică prin inexistența terenului fizic la cumpărare prin actul sub semnătură privată. Linia dintre I. N. și reclamantă se identifică de peretele construcției acesteia-C1 și nu existența unui gard poziționat spre interiorul proprietății vânzătorului. Cei 75 m.p. nu au fost amplasați spre estul proprietății reclamantei atât timp cât lățimea la stradă Dorna a reclamantei a crescut de la 7 m la 11,42 m, iar adâncimea de 25 m se regăsește pe aliniamentul vecin cu I. N..
e). Varianta prezentă în planșa anexă nr. 8, linia de hat fiind delimitată de punctele 13, 12, 11, 62, 63, 64 și 65 reclamantei revenindu-i suprafața de 312 m.p., iar pârâtului suprafața de 250 m.p. și care nu respectă la . de 13 m, fiind diminuată cu 0,70 m, la est, lățimea pârâtului este respectată.
f). varianta prezentată în planșa anex nr. 9 linia de hat fiind delimitată de punctele 52, 53, 66, 62, 67, 68 și 65 reclamantei revenindu-i suprafața de 312 m.p., iar pârâtului suprafața de 250 m.p.
- În drept sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art. 560 din Codul civil stabilește că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de acestea.
IV. Soluția instanței:
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută la secțiunea situație de fapt, instanța reține următoarele:
Acțiunea în grănițuire este mijlocul juridic prin care proprietarul unui teren solicită stabilirea limitelor materiale ale proprietății sale față de un teren învecinat, este acțiunea reală prin care proprietarul unui teren solicită, în contradictoriu cu vecinul său, stabilirea limitelor materiale ale dreptului lui.
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Practica judiciară a stabilit că, atât timp cât semnele de hotar există și sunt contestate de către părți, acțiunea în grănițuire nu trebuie respinsă, ci dimpotrivă ea trebuie admisă, chiar dacă limitele dintre terenurile limitrofe e stabilesc pe linia actuală de hotar, în vederea curmării controversei existente.
Într-o asemenea acțiune, trebuie identificat hotarul real, ceea ce implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, rezultate din ascultarea părților și martorilor, administrarea probei cu expertiză și cercetarea la fața locului. Tot astfel, trebuie urmărită și forma terenului, astfel că schițele anexă a actelor de proprietate pot avea relevanță, dar numai dacă oferă date concludente care pot ușura operațiunea de identificare și reconstituire a hotarului real.
În prezenta cauză, este de necontestat că linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului nu a fost stabilită prin hotărâre judecătorească și nu există un acord expres, al părților cu privire la stabilirea liniei de hotar, consemnată într-un înscris. Se constată că la acest moment, proprietățile sunt îngrădite, între ele existând un gard din sârmă ce ține de la stradă, până la colțul stâng al casei reclamantei, urmează zidul casei reclamantei care se continuă cu un alt grad în spatele casei și care, ține de la colțul casei, din spate, până în peretele unei magazii, la lipitură, urmând peretele comun al magaziei din spatele proprietăților .
Rezultă așadar, că există semne de demarcație a proprietăților părților, semne care sunt contestate prin prezenta acțiunea.
Inițial, reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a contestat amplasamentul gardului din spatele casei, care a fost edificat de pârât în anul 2012, din tablă, iar ulterior, în cursul procesului, reclamanta a contestat și gardul din fața caselor, cel din sârmă, susținând că este provizoriu și nu respectă vechiul amplasament.
Este de necontestat, pârâtul recunoscând această împrejurare, că gradul din spatele casei, din tablă, este construit, în anul 2012 august.
În ceea ce privește gardul din față, din sârmă, părțile îl consideră ,,provizoriu și este instalat de reclamantă, așa acum a recunoscut în timpul cercetării la fața locului, susținere necontestată de pârât. Cu toate acestea, reclamanta susține că acesta nu respectă vechiul amplasament, întrucât acesta ținea de la gardul de la stradă până în dreptul geamului de la prima casă a pârâtului. Prin răspunsul la interogatoriu - nr. 5 (fila 64), pârâtul a arătat că părinții lor au stabilit împreună cu reclamanta amplasamentul gardului, iar gardul din fața casei are o lungime de 5 metri, însă în urmă cu 30 de ani, reclamanta a intrat spre el cu 1 metru.
Tot astfel, se constată că, în anul 2012, când pârâtul a refăcut gradul la stradă, între părți a existat un incident, care a format obiectul dosarului penal 5723/P/2012, prin care pârâtul a reclamat că sora sa a sustras un număr de 3 stâlpi de gard, care se aflu lângă gardul nou construit în locul celui dezafectat și de unde proveneau acele țevi.
Deși se admite că pentru a stabili linia de hotar este necesar a fi luate în considerare și schițele anexe actelor de proprietate, respectiv forma terenurilor dobândite, instanța apreciază că, în prezenta cauză, forma terenurilor prezentată în schița anexă din data de 22.10.1965-fila 14, nu prezintă relevanță, în raport de faptul că, din recunoașterile părților și probele administrate în dosar rezultă că proprietățile părților nu au avut niciodată formele înscrise în acte. Astfel, la momentul cercetării la fața locului, s-a invocat (paragraful 6 de la punctul I- fila 2) că proiectul din anul 1965 nu a fost respectat, nu s-a respectat schița inițială, iar între părți, la acel moment, nu a existat nici un gard. Această împrejurare este confirmată de fotografiile depuse la dosar de reclamantă care datează din anul 1967-fila 14, vol.II.
Prin urmare, apreciază instanța, hatul dintre proprietăți nu poate fi stabilit decât prin identificarea semnelor vechi de hotar.
Instanța apreciază că, zidul casei reclamantei, care a fost măsurat la fața locului de instanță și de expert prin expertiză, de aproximativ 8 metri, reprezintă semn vechi de hotar. Această împrejurare rezultă din Actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2705 din data de 2 decembrie 1965, prin care, reclamanta M. E. a vândut pârâtului M. G., casa compusă din două camere, bucătărie și verandă și terenul de 250 m.p.. Este de necontestat că cele două case ale părților au fost lipite, părțile recunoscând, iar toți martorii confirmând această împrejurare.
Prin urmare, limita proprietăților, a pârâtului pe partea dinspre nord și a reclamantei din partea de sud este reprezentat de zidul caselor celor două părți, identificat la acest moment, în urma demolării casei pârâtului, în anul 2009, de zidul casei reclamantei.
De asemenea, instanța constată că în spatele proprietăților, există o magazie, care se întinde pe proprietățile ambelor părți, un corp comun, și care partea de nord aparține reclamantei, iar partea din sud aparține pârâtului. Construcția a fost identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză, C2+ C4 ( Anexa 3+fila 94 din dosar). Magazia are un zid comun, părțile necontestând această împrejurare. Nici proprietatea părților din magazie nu a fost contestată. Prin urmare, apreciază instanța, zidul comun al celor două părți din magazie, reprezintă semn vechi de hotar.
În ceea ce privește granița proprietăților, din spatele caselor, cuprinsă între colțul casei reclamantei și linia de demarcație a magaziei, contrar susținerii reclamantei, pe aceasta au existat semne exterioare, respectiv un gard. Vechiul gard, ce unea cele două puncte, construit din scândură, este evidențiat în fotografiile depuse la dosar care datează, potrivit susținerii pârâtului, din anul 1989 (fila 7 vol. II) și care, este cuprins în fotografiile anexă la raportul de expertiză privind demolarea- fila 6, respectiv planșele foto depuse la dosar la filele 15-17, vol.II.
La acest moment, acest gard vechi a fost înlocuit cu gardul din tablă, identificat la cercetarea la fața locului și evidențiat în planșele foto depuse la dosar la filele 39-42 dosar vol.I. Faptul că gardul nou a fost amplasat pe locul celui vechi rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul B. M. -fila 68 a confirmat existența gardului din scândură, pe care îl consideră ca fiind construit ,,cred că de ambele părți. Martorul a relatat că, gardul a putrezit, iar pârâtul a refăcut gardul, a lăsat gradul vechi, lipind de acesta, tablă pentru a consolida gardul. Martorul a precizat că știe de la pârât că gardul vechi a fost luat de reclamantă. Aceste împrejurări sunt confirmate și de martorul N. I., martor audiat în apărarea pârâtului, care confirmă împrejurarea că pârâtul a construit un gard în spatele casei, lângă gardul din scândură, vechi de 40 de ani. Noul gard, susține martorul, este amplasat spre proprietatea pârâtului la aproximativ o palmă de gardul vechi. Gardul vechi a dispărut pe parcurs, l+a luat reclamanta, întrucât pârâtul nu avea cum să sară gardul și să recupereze scândurile.
Instanța mai observă că și martorul M. N., audiată pentru reclamantă (fila 69), confirmă faptul că, gardul din spate, construit de pârât arată la fel ca vechiul gard, pornește din colțul casei reclamantei până la colțul casei pârâtului. De asemenea arată, că la momentul când a fost la părți, gardul vechi nu mai era paralel cu cel nou, era adunat, pe partea reclamantei.
Relevantă este împrejurarea că gardul construit din scândură pornește de la furca din lemn din colțul casei vechi a pârâtului rămas în urma demolării, identificată la cercetarea la fața locului și planșele foto depuse la dosar.
Singurul martor care a arătat că noul gard nu respectă vechiul amplasament, că acesta este deplasat spre interiorul proprietății reclamantei este martorul M. M. - fila 71. Însă declarația sa este singulară, contravine celorlalte probe administrate în cauză. Tot astfel, observă instanța că martorul a relatat împrejurările vizualizării gardului nou, relatând că era întuneric, nu-și aduce aminte să fi fost două garduri o dată cu construirea gardului nou, arată că ,,normal că a fost desființat gradul vechi, nu-și aduce aminte să-i fi povestit reclamanta acest aspect.
Tot astfel, declarația martorului nu se coroborează cu constatările efectuate la fața locului, din care rezultă că, gardul din tablă pornește de la furca din lemn rămasă din peretele casei vechi a pârâtului.
În ceea ce privește granița proprietăților părților din față, cuprinsă între colțul casei reclamantei și gardul de la stradă, se constată că există între proprietăți semne de demarcație.
Contrar susținerilor părților, cât și cele declarate de martori, gardul din sârmă existent la acest moment și care delimitează proprietățile, nu este provizoriu. Această împrejurare rezultă din cercetarea la fața locului, moment la care s-a constat că, gardul din sârmă este fixat prin stâlpi din țeavă metalică și unul din beton, amplasat la stradă. Pe proprietatea pârâtului, lângă gard, există tablă, de vechimi diferite, iar pe proprietatea reclamantei sunt sprijinite materiale. Tot astfel s-a constat că pe partea reclamantei sunt plantați butuci de vie.
Reclamanta a recunoscut că gardul din sârmă a fost edificat de ea. Mai arată reclamanta că hotarul era drept, gardul a existat în anul 1980, iar pârâtul a mutat gradul spre proprietatea ei pentru a-și construi WC-ul. Gardul din sârmă era mult mai în spate, pârâtul a săpat la baza lui, îl împingea spre proprietatea sa. Această împrejurare nu este confirmată de nicio probă din dosar.
Pârâtul a recunoscut, la cercetarea la fața locului, că gardul a fost făcut de reclamantă în anul 1980, precizând prin răspunsul la interogatoriu că reclamanta a intrat cu 1 metru la el, în urmă cu 30 de ani-întrebarea nr. 5-fila 64. Susținerea pârâtului potrivit căreia, reclamanta a mutat gradul spre pârât este confirmată de martorul N. I. (70), care mai arată că discuțiile cu privire la hat datează de aproximativ 40 de ani.
Martorul B. M., vecinul din spatele proprietății părților nu cunoaște aspecte relevate cu privire la acest gard, precizând că părțile au neînțelegeri și cu privire la acesta. Nici martorul M. N. nu aduce elemente noi cu privire la delimitarea acestei părți a proprietăților. Arată că gardul despărțitor datează din anul 1980, o parte făcea gard, cealaltă îl strica și invers. Aceleași împrejurări sunt relatate și de martorul M. M. (fila 71), cu privire la gardul din fața caselor părților.
Instanța constată că, reclamanta a indicat ca semne vechi de hotar punctele 12, 13 din expertiza tehnică efectuată în cauză, reprezentând colțul gardului reclamantei de la stradă. Tot astfel, se observă că gardul pârâtului prezintă țoclu din beton, care datează din anul 1980, așa cum părțile au recunoscut la fața locului, iar colțul gardului reclamantei reprezentând punctele 12-13 sunt amplasate lângă țoclu. Nu rezultă din o probă administrată în cauză că vechiul gard, a fost drept de la punctele 12-13 până în dreptul geamului de la prima casă a pârâtului care a fost demolată. Acest fapt este puțin credibil, atât timp cât, proprietatea pârâtului așa cum a fost cumpărată în anul 1965 începea de la zidul comun al caselor, spre sud, ceea ce ar însemna că zidul comun și o parte din casa pârâtului, eventual o parte din fereastră, să fi fost amplasate în interiorul proprietății reclamantei.
Punctul nr. 53 din raportul de expertiză, varianta 2, anexa 5 identificat de expert nu poate fi considerat de instanță ca fiind vechi semn de hotar relevant. Punctul reprezintă o parte din terasa comună a celor două case ale părților la momentul când erau lipite, aspect recunoscut de părți, care nu aduce clarificări în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar.
Din ansamblul materialului probator nu rezultă că pârâtul a modificat amplasamentul delimitării între proprietăți.
Instanța mai are în vedere că, potrivit raportului de expertiză tehnică în specialitatea topometrie, suprafața de teren deținută de pârât este de 289 m.p.real măsurat și 250 m.p. în acte, în timp ce suprafața deținută de reclamantă este de 273 m.p, iar în acte deține 250 m.p.
Reclamanta a mai invocat că pe lângă cei 250 m.p., rezultați din act a mai cumpărat o suprafață de 75 m.p., prin înscris sub semnătură privată, pe care la acest moment se află amplasat un garaj. La momentul efectuării cercetării la fața locului reclamanta a indicat, ca fiind un semn de hotar, dintre proprietatea sa dinspre nord și terenul de 75 m.p., o lamă de metal, încorporat în terasa din beton.
Faptul că reclamanta mai deține o suprafață de teren de la N. C. și împrejurările luării în posesie a terenului de către reclamanta au fost relatate de martorul I. M.. Din declarația martorului audiat în cauză, rezultă că reclamanta a ocupat abuziv suprafața de teren, a venit noaptea și a îngrădit cu o sârmă terenul, spunând că este la ei.
Nu rezultă că au fost efectuate măsurători, la acel moment.
Cu toate acestea, instanța învestită cu o acțiune în grănițuire nu se poate pronunța cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor pentru care se solicită grănițuirea, sarcina instanței în acest timp de acțiune fiind reconstituirea hotarului dintre proprietăți în urma administrării de probe. De altfel, reclamanta nu a prezentat un titlu de proprietate cu privire la suprafața de 75 m.p., iar potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că nu toată suprafața de teren de 75 m.p invocați de reclamantă există în mod real.
Scopul promovării acțiunii în grănițuire de către reclamantă este acela de a stabili hotarul dintre proprietatea sa și proprietatea pârâtului, respectându-se suprafața de teren avută în proprietate de fiecare parte, conform actelor de proprietate și schiței anexă la acte. Vechiul hat, în opinia reclamantei, reprezintă linia care desparte proprietățile în raport de întinderea dreptului de proprietate.
Hatul real, astfel cum este înțeles de reclamantă, nu a existat niciodată, întrucât nu au fost măsurate proprietățile la momentul dobândirii lor.
Linia de hotar în contextul acțiunii în grănițuire, fără revendicare, reprezintă linia pe care se află semnele de hotar de la momentul când părțile și-au delimitat prima dată proprietățile. Analizarea actelor de proprietate, a întinderii dreptului de proprietate și a împrejurării dacă pârâtul deține teren în proprietatea reclamantei nu poate fi analizată pe calea prezentei acțiuni, ci în cadrul unei acțiuni în revendicare, acțiune pe care reclamanta nu a înțeles să o formuleze. Desigur, întinderea dreptului de proprietate reprezintă un element, care nu singular, ci în coroborare cu alte elemente ajută la stabilirea hotarului dintre proprietăți.
Reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar conform variantei anexa nr. 8 la raportului de expertiză pe linia ce unește punctele 13-12- 11 -62 - 65. Instanța apreciază că această variantă nu poate fi reținută atât timp cât, prin această variantă, o parte din terenul din îngrăditura pârâtului va intra în îngrăditura reclamantei, iar instanța nu este învestită cu o acțiune în revendicare.
Pe de altă parte, nici variantele propuse de pârât nu vor fi avute în vedere de instanță, pentru același considerent, întrucât, potrivit acestora, o parte din terenul din îngrăditura reclamantei va constitui îngrăditura pârâtului. Nu poate fi acceptată aceste variante atât timp cât există butucii de vie care aparțin, reclamantei, identificați lângă gardul actual ce desparte proprietățile, plantați de reclamantă, aspecte ce nu au fost contestate de pârât.
Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de vechimea primelor semne de delimitare a proprietăților, date care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză . Astfel, martorul N. I. relatează că vechiul gard datează de peste 40 ani, M. N. arată că a existat un gard despărțitor între proprietăți de mai mulți ani, începând cu anii 1980, iar M. M. relatează că cel mai vechi gard pe care și-l amintește datează de prin anii 1980. Tot astfel, pârâtul a recunoscut că pârâta a mutat gardul înspre proprietatea sa, în urmă cu 30 de ani.
In prezenta cauză, nu prezintă relevanță, utilitatea posesiei asupra terenurilor părților, așa cum reclamanta a invocat, aceasta fiind necesar a fi analizată în acțiunea în revendicare.
Instanța mai arată că, prezenta hotărâre nu are forța lucrului judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al părților, în acțiunea în revendicare, indiferent dacă hotarul urmează să fie trasat prin hotărâre judecătorească limitată la acest scop.
Celelalte variante de grănițuire nu vor fi reținute de instanță, întrucât acestea au fost întemeiate mai mult pe forma terenurilor și fronturile de la stradă conform schiței anexă la contract, formă pe care nu au avut-o niciodată proprietățile, și mai puțin sunt întemeiate pe semnele vechi de hotar, astfel cum au rezultat din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză.
Întrucât ambele părți dețin suprafețe de teren mai mari decât cea din actele de proprietate, întrucât nicio parte nu a formulat acțiune în revendicare, în raport de semnele vechi de hotar, instanța va stabili că linia de hotar, dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului, se află pe amplasamentul actual, conform Anexei 3 din raportul de expertiză.
Asupra cheltuielilor de judecată
I. Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2419,30 astfel:
- suma de 19,30 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, conform chitanței . nr._ (25), chitanței . nr._ (56), chitanței . nr._ (57);
- suma de 1700 lei reprezentând onorariu expert conform chitanțelor depuse la dosar;
- suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat.
II. Pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2176 lei, astfel:
- suma de 1.176 lei reprezentând onorariu expertiză;
- suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, de admitere în parte a acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, cât și obligația ambelor părți de a suporta cheltuielile de judecată în acțiunea în grănițuire, instanța va admite în parte cererile părților cu privire la cheltuielile de judecată.
În consecință, reclamanta are de rambursat suma de 1088 lei pârâtului (½ din cheltuieli), iar pârâtul are de rambursat reclamantei suma de 1209,65 lei ( ½ din cheltuieli). Compensând cheltuielile de judecată până la valoarea cea mai mică, rezultă că pârâtul are de rambursat reclamantei suma de 121,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. E. domiciliată în Bârlad, ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul M. G. domiciliat în Bârlad, ., jud. V..
2. Stabilește că linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantei M. E. cu suprafața de 250 m.p., situat în Bârlad, . A, jud. V.- conform Actului de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 1200 din data de 23.10.1962 la Notariatul de Stat al Raionului Bârlad, real măsurat 273 m.p.- conform expertizei G. Anușa și imobilul proprietatea pârâtului M. G. cu suprafața de 250 m.p.- conform Actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2705 din data de 02.12.1965 și real măsurat de 289 m.p.- conform expertizei G. Anușa, se află pe amplasamentul actual, pe linia ce unește punctele 13-12-11-10-9-8-7-6-5-4, potrivit Planșei Anexă nr.3 a expertiza în specialitatea topografie, geodezie și cadastru G. Anușa.
3. Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către părți, până la valoarea de 1088 lei, și obligă pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 121,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
4. Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 299 rap la art. 302 C.proc. civ.
5. Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red. B.G.
Tehnored. C.M. 13 Februarie 2014/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 290/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 277/2014.... → |
|---|
