Anulare act. Sentința nr. 1186/2015. Judecătoria BÂRLAD

Comentarii

0

Sentința nr. 1186/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1186/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1186/2015

Ședința publică de la 07 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. T.

Grefier L. R.

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul P. A. și pe pârât aSC B. SA, având ca obiect anulare act anulare clauza abuzivă .

La apelul nominal făcut în ședința publică avocat C. C. pentru reclamantul P. A., lipsind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că obiectul dedus judecății este anulare act, anulare clauză abuzivă, procedura de citare este legal îndeplinită.

Av. C. C., pentru reclamant depune la dosar chitanța în cuantum de 690 lei reprezentând diferență onorariu expert și precizează că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.

Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtă prin întâmpinare.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul pe excepție, solicită respingerea acesteia întrucât reclamantul a invocat nulitatea absolută.

Instanța din oficiu ridică excepția inadmisibilității cererii în constatate prin care pârâta nu a încasat dobânda după formula libor la 6 luni + marja fixă.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul arată că odată cu . OG 50/2010, la art. 37 lit.a, banca era obligată să încaseze dobânda, fiind în beneficiul ei să calculeze dobânda la 6 luni, însă din raportul de expertiză rezultă că banca a majorat dobânda, ulterior majorându-se succesiv. Este de acord cu excepția ridicată din oficiu.

În temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul părților.

Av. C. C., având cuvântul pe fondul cauzei, solicită constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit la art. 4.1, art. 4.3 și art. 5.3; obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive; obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani plătite în plus față de rata dobânzii curente de 7,95 % pe an, începând cu 9.08._10; obligarea pârâtei la restituirea dobânzii începând de la data încheierii contractului, să se restituie dobânda legală penalizatoare- întrucât este mai severă și oferă o sumă mai mare de bani. De asemenea solicită obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit, urmând ca dobânda să fie libor 6 luni + marja fixă, conform art. 37 din OG 50/2010. Mai solicită să se constate că reclamantul a achitat suma de 267 CHF cu titlu de comision de acordare credit și suma de 2102,28 CHF cu titlu de comision de administrare credit, solicitând obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare. Solicită obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform dispozițiilor instanței de judecată, în cazul admiterii, prin eliminarea comisioanelor și a dobânzii. Solicită cheltuieli de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după deliberare dându-se sentința de față:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 10.11.2014, reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâta ., prin Sucursala Bârlad, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise la art. 4.1, art. 4.3 și art. 5.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că pentru perioada cuprinsă între 9.08._10 banca nu a încasat dobânda de 7,95% pe an;

- să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de bani plătită în plus față de rata dobânzii curente de 7,95% pe an, începând cu data de 9.08.2007 și până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 6 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010);

- să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii - Libor la 6 luni plus marja fixă, începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010) și până în prezent, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Libor la 6 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010);

- să se constate că reclamantul a achitat suma de 2017 CHF, reprezentând comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută;

- să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2017 CHF, reprezentând comision de acordare a creditului, în cuantum de 267 CHF și comision de administrare, în cuantum de 1750 CHF, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

- obligarea pârâtei să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare, conform celor stabilite prin hotărâre;

- obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, pârâta . împrumutat suma de 10.680 CHF, pentru o perioadă de 120 luni. Reclamantul s-a obligat să restituie suma împrumutată având în vedere cursul valutar al CHF la acea dată (la data de 9.08.2007 cursul valutar era de 1,96 lei) însă, pe parcursul derulării contractului, cursul valutar s-a dublat, astfel că în prezent a ajuns la 3,65 lei. Creșterea valorii CHF față de moneda națională se răsfrânge asupra ratelor și a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro și din euro în CHF, astfel că s-au schimbat condițiile contractuale avute în vedere la data încheierii contractului de credit. Potrivit art. 18 din OG nr.21/1992, banca avea obligația informării în mod complet, corect și precis a consumatorului cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit și implicit cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar. La art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 s-a menționat că suma împrumutată se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an, precum și obligația clientului de a plăti comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului. Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurs de la data la care a fost datorată rata anterioară împărțit la 360 zile. Art. 37 din OUG nr. 50/2010 prevede că, „în contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință Euribor/Robor/Libor/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului”. Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. În momentul în care a fost încheiat contractul de credit, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, iar contractul este unul de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către bancă, fără posibilitatea consumatorului de a modifica sau de a înlătura vreuna dintre aceste clauze. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revine obligația de a dovedi că a negociat în mod direct aceste clauze cu consumatorul. Deși clauza de la art. 4.1 din contractul de credit pare să fi fost redactată în mod clar, se poate constata lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referință variabilă; astfel, clauza nu este definită în mod inteligibil pentru consumator, fiind încălcate prev. art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000, limbajul folosit nefiind ușor inteligibil. Concret, în contractul de credit nu s-a menționat în funcție de ce anume variază rata dobânzii. Referitor la modalitatea de calcul a dobânzii, reclamantul a invocat prevederile art. 13 alin.1 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, instanța obligă profesionistul să modifice toate clauzele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate. Totodată, art. 37 din OUG nr.50/2010 precizează că în contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință Euribor/Robor/Libor/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării creditului. Față de aceste prevederi legale, reclamantul a susținut că dobânda trebuia percepută de către bancă după formula Libor la 6 luni + marja fixă (5,12), iar instanța poate interveni și modifica rata dobânzii. Cu privire la marjă, aceasta a fost stabilită de către bancă. Deși în contractul de credit nu s-au prevăzut elementele componente ale dobânzii (marja băncii + indicele de referință), reclamantul a susținut că la încheierea contractului banca a avut în vedere în condițiile în care dobânda a fost stabilită la 7,95%, iar indicele Libor era 2,83, o marjă a băncii de 5,12 (7,95- 2,83 =5,12). Aceasta deoarece la stabilirea dobânzii datorate de împrumutat se au în vedere costurile băncii și profitul obținut de bancă, precum și, în cazul dobânzii variabile, indicii de referință în raport de care intervine variația dobânzii. Faptul că prin contractul de credit nu s-a prevăzut expres că în dobânda de 7,95% este cuprinsă și marja băncii nu poate duce la concluzia că dobânda nu cuprinde și acest element câtă vreme marja băncii este elementul determinant pentru bancă la încheierea contractului de credit ce stabilește profitul băncii. Banca nu a informat consumatorul în legătură cu motivele întemeiate care au determinat fluctuația ratei dobânzii, fiind încălcate prevederile Anexei nr.1 alin.1 lit. a din Legea nr. 193/2000, privitoare la obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă, transmisă într-un termen rezonabil. Pe de altă parte, în contract nu s-au precizat criteriile clare care să permită verificarea modalității de modificare a ratei dobânzii, fiind încălcate astfel prevederile art. 10 lit. b din OG nr.2/1992, privind dreptul consumatorului de a beneficia la încheierea contractului, de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale.

Cu privire la comisioane, reclamantul a susținut că în contractul de credit nr. 381CSF_/9.08.2007 nu s-a precizat pentru ce se percepe comisionul de acordare, ci, la art. 4.1 din contract s-a prevăzut că se percepe un comision de acordare de 2,5% din suma împrumutată de 10.680 CHF. Comisionul de acordare este abuziv deoarece se raportează în valoare procentuală la valoarea creditului și nici nu a fost negociat cu consumatorul. Comisionul de administrare lunară a creditului, de 0,3%, aplicat la valoarea soldului nu a fost definit în contractul de credit. Orice comision ce se raportează la soldul creditului este total disproporționat și aducător de profit, în dauna consumatorului și trebuie constatat ca fiind nul absolut. Comisionul de rambursare anticipată de 5%, aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat, prevăzut la art. 5.3 din contractul de credit este abuziv. La art. 67 alin.2 din OUG nr.50/2010 se prevede că, în cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă, compensație ce nu poate fi mai mare de 1% din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5% din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an. În contractul de credit nr. 381CSF_/9.08.2007 s-a prevăzut că valoarea comisionului de rambursare anticipată este de 5%, fiind de 5 ori mai mare față de prevederile OUG nr.50/2010, astfel că prevederile art. 5.3 din contract sunt abuzive.

Privitor la clauza înscrisă la art. 4.3 din contractul de credit, la acest articol s-a consemnat că pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. Înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se face de către bancă prin afișare la sediul unității și prin notificare scrisă. În cazul modificării dobânzilor se modifică și graficul de rambursare. Reclamantul a susținut că această clauză este abuzivă din cauză că, în situația în care clientul nu este de acord cu modificarea dobânzii, a comisioanelor și a taxelor bancare, banca are dreptul de a declara scadent anticipat creditul, fapt ce constituie un abuz și pune părțile pe poziții de inegalitate.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la convertirea în Ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, contractul de credit este un contract comutativ, deoarece întinderea drepturilor și obligațiilor părților la momentul încheierii contractului este determinată sau determinabilă, astfel încât părțile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care și-au manifestat acordul. Această situație exclude expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți a unei șanse de câștig. Hipervalorizarea CHF constituie un element imprevizibil, viitor și incert, iar consumatorul nu a avut cunoștințe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să-i permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb. Deoarece s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul încheierii contractului, iar efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile au înțeles să le stabilească se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care, odată cu . noului Cod civil, beneficiază de o reglementare cu caracter general. Art. 3 alin.2 din Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar menționează că „Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr.2”. Achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută în anexa nr.2 a Regulamentului valutar, astfel că se impune ca executarea obligațiilor decurgând din contract să se facă în moneda națională. CHF este o monedă instabilă, la momentul încheierii contractului de credit aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, iar omisiunea băncii de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF constituie o încălcare a obligației băncii de consiliere, sancționată de dreptul european și național.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 9 ind. 3, art. 10 lit. b din OG nr.2/1992; art. 1 alin.2, art. 1 alin.3, art. 4, art.6, art.13 alin.1 din Legea nr. 193/2000; art. 6 din OG nr.13/2011; art. 37 din OUG nr. 50/2010; art. 6 alin.1 din Directiva 93/13/CEE; Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 14.06.2012 (C-618/10); decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene nr. C 2/13 din 30.04.2014.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 și a foliosit proba cu expertiză judiciară contabilă.

Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului. În motivarea acestei excepții, pârâta a susținut că acțiunea reclamantului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, prev. de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit art. 9 din același decret, acest termen a început să curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anulării, iar momentul la care reclamantul a cunoscut cauza anulării este chiar momentul încheierii contractului de credit. De la data încheierii contractului de credit și până la data înregistrării la instanță a acțiunii s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, astfel că acțiunea reclamantului este prescrisă.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că, la momentul acordării creditului, banca punea la dispoziția clienților o anumită ofertă pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute pentru fiecare tip de credit. Aceste oferte variază în fiecare an, în funcție de evoluția pieței bancare, tarifele practicate de bancă fiind influențate de mai mulți factori, în special de costul fondurilor, precum și de marja de risc a țării. Din portofoliul de soluții de creditare oferite de bancă, clienților, reclamantul a ales un produs de creditare cu dobânda variabilă acordat în moneda CHF. Prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, a înțeles și a acceptat toate condițiile prevăzute în contract. Pe parcursul derulării contractului de credit, evoluția dobânzii a fost următoarea: 7,95%, începând cu data de 9.08.2007, până la 29.04.2008; 8,95% de la 29.04.2008, până la 24.07.2008; 9,95% de la 24.07.2008, până la 9.10.2008; 10,95% din data 9.10.2008 până în prezent. La data de 4.09.2010, B. a trimis prin poștă o notificare cu privire la . OUG nr.50/2010, notificare ce conține principalele modificări ale contractului determinate de actul normativ și informează cu privire la posibilitatea semnării unui act adițional la contractul de credit la unitatea B. care a acordat creditul. Astfel, începând cu data de 19.09.2010, ca dată a intrării în vigoare a OUG nr.50/2010 pentru contractele în derulare, conform art. 37 pct. a din OUG nr.50/2010 dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință Euribor/Robor/Libor/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care se poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului. Prin urmare, calcularea variației procentului de dobândă la creditul de consum în desfășurare se efectuează în mod transparent și are ca referință evoluția indicatorilor publici Libor CHF la 3 luni pentru creditele în CHF după următoarea formulă: Variația RD = media (Libor CHF la 3 luni) t- Media (Libor CHF la 3 luni) t-1, unde: t reprezintă perioada curentă de calcul; perioadele de calcul vor fi următoarele: 21 decembrie -20 martie; 21 martie-20 iunie; 21 iunie-20 septembrie; 21 septembrie-20 decembrie; t-1 reprezintă perioada de calcul considerată la ultima revizuire a dobânzii. Media Libor CHF la 3 luni reprezintă valoarea medie zilnică a Libor CHF la 3 luni înregistrată de-a lungul perioadei t. Dacă valoarea rezultată în urma aplicării formulei de mai sus este mai mare sau egală cu 25 puncte de bază (adică ≥ 0,25%), această valoare va fi adăugată la valoarea curentă a RD. Dacă valoarea rezultată în urma aplicării formulei de mai sus este sub valoarea negativă de -25 puncte de bază (adică ≤ 0,25%), această valoare va fi scăzută din valoarea curentă RD. Dacă valoarea rezultată în urma aplicării formulei de mai sus este între -0,25% și +0,25%, atunci valoarea RD va rămâne neschimbată. Începând cu data de 10.09.2010, ținând cont de formula sus menționată, deoarece variațiile indicelui Libor CHF pentru perioada de calcul au fost între valorile +0,25% și +25%, indicele dobânzii a rămas nemodificat, păstrându-și valoare de 10,95%. Odată cu modificarea dobânzii, se modifică și graficul de rambursare anexă la contract, împrumutatul având posibilitatea de a solicita graficul de rambursare de la orice unitate teritorială. Cu privire la comisioane, potrivit art. 36 din OUG nr. 50/2010,l creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar; comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent; compensație în cazul rambursării anticipate; costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de acordare reprezintă costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clientului și nu o garanție reținută de bancă. Comisionul de acordare a fost reținut o singură dată, în momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului. Comisionul de administrare a creditului reprezintă costul pentru întreținerea și administrarea creditului și este plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare. Valoarea comisionului de administrare a rămas nemodificată de la data acordării creditului și până în prezent. Comisionul de administrare cont curent reprezintă costul cu întreținerea și administrarea contului dedicat operațiunilor de plată și tragere a sumelor de credit, precum și a altor servicii efectuate prin intermediul acestuia, dacă este cazul. Decizia de eliminare a comisionului de administrare a creditului sau a comisionului de administrare a contului curent este luată în funcție de politica comercială a băncii. Odată cu . OUG nr.50/2010, s-a eliminat comisionul de administrare al contului curent și comisionul de rambursare anticipată. Pârâta a susținut că contractul de credit a fost încheiat cu respectarea întocmai a cadrului legislativ în vigoare la data încheierii lui și a practicilor generalizate, pe fondul unei creșteri economice bazate pe operațiuni speculative pe piața imobiliară și pe o exacerbare a consumului. În tot sistemul bancar existau clauze de natura celor la care se referă reclamantul în cererea de chemare în judecată. În acest context, a pretinde că în perioada respectivă pârâta ar fi trebuit să practice clauze de natura celor solicitate de reclamant, în condițiile în care piața serviciilor bancare era caracterizată printr-o acută concurență între instituțiile de credit, ar fi însemnat scoaterea Bancopst în afara competiției. Dacă instanța ar aprecia ca abuzive clauzele atacate de reclamant, s-ar pune în discuție, prin ricoșeu, portofoliile de credite încheiate în perioada de referință, putând genera consecințe negative incalculabile sub aspectul pierderilor masive ce ar putea fi înregistrate în sistemul bancar. Acesta este și considerentul pentru care, prin Legea nr.288/2010 de aprobare a OUG nr.50/2010, s-a renunțat la dispoziția tranzitorie potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2010 ar trebui aplicate contractelor în curs de derulare. La momentul încheierii contractului, clauzele criticate de reclamant nu aveau nimic exorbitant în raport cu clauzele practicate în sistemul bancar din perioada respectivă.

Cu privire la clauza referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda, pârâta a arătat că în contract s-a prevăzut că dobânda este variabilă, astfel că este de esența acesteia înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări, în sensul creșterii sau al reducerii ei. Acest aspect a fost cunoscut de către reclamant la momentul încheierii contractului. Este firesc ca banca, în cazul dobânzii variabile, să aibă inițiativa modificării acesteia, în condițiile variației indicilor de referință, dobânda fiind unul dintre elementele esențiale ale contractului de credit, în lipsa căruia banca nu ar fi încheiat contractul, reprezentând fructul civil al sumei împrumutate. Premisa legalității practicilor bancare prin care s-au stipulat în contractele de credit dobânzi variabile o constituie prevederile pct. 1 lit. a alin.1 din Anexa la Legea nr. 193/2000, potrivit cărora „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”. Prin urmare, nu poate fi calificată ca fiind abuzivă clauza prin care se stabilește în contractele de credit o dobândă variabilă și dreptul băncii de a modifica această dobândă, deoarece însăși Legea nr. 193/2000 admitea posibilitatea încheierii unor astfel de contracte. Pe parcursul derulării contractului, a intervenit o . modificări ale dobânzii aplicate contractului de credit, însă procedura de modificare a dobânzii a respectat întocmai condițiile contractuale. Potrivit contractului de credit, dobânda variază în funcție de costurile resurselor de creditare ale băncii. Prin însăși definiția dobânzii variabile este imposibilă cunoașterea cu exactitate, în prealabil, a sumei ce va fi plătită cu titlu de dobândă. Faptul că una dintre părți, pe parcursul derulării contractului, s-a răzgândit și dorește aplicarea unei dobânzi fixe în locul celei variabile nu poate fi primit de către instanță deoarece ar favoriza reclamantul și ar crea un dezechilibru între părțile contractante. Potrivit doctrinei de specialitate, plata de către împrumutat a dobânzilor echivalează cu o recunoaștere a unei convenții în acest sens. Această interpretare este firească întrucât nu se poate ca un debitor să accepte să plătească în mod repetat o sumă mai mare decât cea prevăzută strict în contract.

Cu privire la comisioane, clauzele care stabilesc obligarea la plata unor comisioane de acordare și de gestiune a creditului nu au caracter abuziv. Accesând un credit de la o bancă, se inițiază o întreagă procedură ce presupune implicare de personal, de timp și de capital. Cu alte cuvinte, clientul nu împrumută de la bancă o sumă de bani și are de achitat doar capitalul împrumutat plus echivalentul folosinței care este dobânda, ci, în realitate, lucrurile sunt mai complexe. Astfel, banca prestează clientului o . servicii precum: primește cererea de acordare a creditului, verifică documentația depusă în vederea acordării creditului, verifică îndeplinirea condițiilor necesare în acest sens, ceea ce implică utilizare de personal, de timp și de bani din partea băncii. Pentru aceste servicii este firesc ca și costurile să fie suportate de client. După acordarea creditului, stabilirea și calcularea dobânzii, urmărirea scadențelor ratelor, transmiterea notificărilor necesare în cazul în care apar modificări pe durata executării contractului, toate acestea sunt activități de gestionare a creditului, care implică costuri, resurse de personal și resurse financiare și pentru aceste servicii trebuie să plătească debitorul. Cu privire la comisionul de administrare, art. 36 din OUG nr.50/2010 prevede că pentru creditul acordat creditorul poate percepe comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Ca urmare, instanța nu poate reține ca abuzivă o clauză contractuală care este prevăzută de lege. Aplicarea comisioanelor la sold nu presupune înmulțirea cu soldul creditului, ci utilizarea soldului ca bază de calcul în forma de determinare a valorii comisionului lunar. Astfel, valoarea comisionului scade proporțional cu soldul, aplicându-se în funcție de numărul de zile al fiecărei luni, rezultând sumele ce se regăsesc în graficul de rambursare anexat contractului de credit. Comisioanele acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanțării (analist de credite, ofițer de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare și monitorizare a finanțării), urmărirea tragerilor din finanțare și alte cheltuieli operaționale ale instituției finanțatoare. Rezultă faptul că pârâta și-a respectat prevederile contractuale, astfel că nu poate fi reținută în sarcina sa caracterul abuziv al unor clauze contractuale.

Cu privire la clauza referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor, pârâta a arătat că prevederile pct.1 lit. a, b și g și ale art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000 nu sunt aplicabile, iar reclamantul nu a argumentat în ce ar consta dezechilibrul semnificativ la care s-a referit în acțiune, în condițiile în care este evident faptul că modificarea unilaterală a comisioanelor avea ca temei costurile reale ale băncii legate de administrarea creditelor, costuri care, la rândul lor, aveau la bază factori obiectivi. Acordarea creditului, stabilirea și calcularea dobânzii, urmărirea scadenței ratelor, transmiterea notificărilor necesare în cazul în care apar modificări pe durata executării contractului sunt activități de gestionare creditului care implică costuri ce trebuie suportate de către debitor.

Cu privire la cererea reclamantului privind obligarea Bancopst la modificarea obiectului contractului prin convertirea creditului în lei, la valoarea cursului CHF-leu de la momentul acordării creditului, pârâta a susținut că această cerere este inadmisibilă. Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000, în soluționarea acțiunilor formulate de consumatori, instanțele de judecată sunt limitate în soluțiile pe care le pot pronunța de dispozițiile de drept comun cuprinse în Codul civil și în Codul de procedură civilă, spre deosebire de acțiunile în încetare care, potrivit art. 12-13 din aceeași lege pot fi inițiate doar de către organele de control și permit instanțelor judecătorești obligarea profesioniștilor la modificarea contractelor prin eliminarea clauzelor constatate ca abuzive. În cauza de față, prin cererea de credit formulată, reclamantul a optat pentru un produs de creditare în moneda CHF, fără să fi fost împiedicat să opteze pentru un credit în lei sau în altă monedă. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită modificarea unui element esențial al contractului, respectiv suma de rambursat către bancă, cu încălcarea voinței băncii. La acest moment nu există nicio dispoziție legală care să îndreptățească instanțe de judecată să intervină în acordul de voință al părților dimpotrivă, dispozițiile art. 969 din Codul civil din 1864 se opune unei astfel de intervenții. Modificarea monedei creditului și stabilizarea cursului CHF la valoarea pe care acesta o avea la data încheierii contractului de credit, adică de 1,8 lei, iar în prezent francul elvețian valorează 3,7 lei, înseamnă că, dacă s-ar admite înghețarea francului la valoarea de 1,8 lei, nu s-ar restitui decât jumătate din suma pe care o avea reclamantul de rambursat. Instanța de judecată nu poate interveni în acordul de voință al părților, modificând obiectul contractului, adică suma împrumutată, alături de elemente precum dobânda sau comisioanele, fiind elemente ce fac parte din prețul contractului. În acest sens sunt și prevederile art. 1304 din vechiul Cod civil, care interzice instanței să determine ea însăși prețul vânzării sau persoana terțului desemnat de către părți. Că nu este permisă intervenția instanței de judecată în determinarea prețului contractului a statuat și Înalta curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1293/27.03.2013

Cu privire la cererea reclamantului privind restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă și comision de acordare/administrare lunară, în temeiul clauzelor contractuale abuzive, pârâta a solicitat respingerea acesteia deoarece dobânzile și comisioanele percepute de bancă se întemeiază pe aplicarea prevederilor contractuale agreate de părți.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă. Un principiu al efectelor nulității este acela al repunerii părților în situația anterioară, care impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unor clauze abuzive, lovită de nulitate absolută, să fie restituit. Temeiul restituirii prestațiilor îl constituie și un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice îmbogățirea unei persoane în dauna alteia fără o cauză legitimă.

Din analiza probelor administrate, se rețin următoarele:

Prin contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, . Bârlad a împrumutat reclamantului P. A. suma de 10.680 CHF, pentru o durată de 120 de luni.

La art. 4.1 din contractul de credit s-a menționat că suma împrumutată „se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an. Clientul se obligă să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului. Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurs de la data la care a fost datorată rata anterioară împărțit la 360 zile”.

La art. 4.3 din contractul de credit s-a menționat că „Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. Înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se face de către bancă prin afișare la sediul unității și prin notificare scrisă. În cazul modificării dobânzilor se modifică și graficul de rambursare. Împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare, banca are dreptul să declare creditul scadent și să treacă la recuperarea creditului și a dobânzii aferente”.

La art. 5.3 din contractul de credit s-a menționat că „Împrumutatul are dreptul, pe baza unei solicitări scrise adresate băncii, să ramburseze creditul anticipat, total sau parțial, cu condiția să nu înregistreze debite restante (credit, dobândă, comisioane, taxe etc) și să declare sursa de origine a fondurilor cu care rambursează anticipat împrumutul. În cazul rambursării anticipate, împrumutatul este scutit de plata dobânzilor viitoare aferente creditului rambursat anticipat, dobânzi înscrise în graficul de rambursare anexat la prezentul contract. Pentru rambursarea anticipată, banca va percepe împrumutatului comisionul de rambursare anticipată prevăzut în lista de comisioane a băncii, valabil la data rambursării anticipate, în prezent nivelul acestuia fiind de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat. În cazul rambursării anticipate parțiale, banca va înmâna împrumutatului un nou grafic de rambursare”.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâta . reține că, la data de 9.09.2007, când reclamantul a încheiat contractul de credit, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Articolul 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004 prevede că „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, nefiind supusă vreunui termen de prescripție.

Pentru considerentele arătate, se va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâta .>

Cu privire la fondul cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, având ca obiective: să se stabilească dacă, în cursul derulării contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, de la data încheierii contractului și până la data de 21.06.2010, banca a perceput dobânda variabilă de 7,95% pe an, conform formulei de calcul menționată la art. 4.1 din contractul de credit. În cazul contrar, să se menționeze care a fost cuantumul lunar al dobânzii percepute de bancă peste cuantumul de 7,95% pe an menționat în contractul de credit și dacă perceperea de către bancă a unei dobânzi mai mari de 7,95% pe an, începând cu data de 9.08.2007 până la data de 21.06.2010, a fost sau nu justificată; să se menționeze dacă, pe durata derulării creditului, reclamantul P. A. a rambursat ratele de credit la termenul stabilit; să se stabilească care este suma plătită în plus de către reclamant cu titlu de dobândă în cadrul contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 peste cuantumul de 7,95% pe an, în perioada 9.08._10; să se stabilească care era dobânda pe care trebuia să o perceapă banca începând cu data de 21.06.2010, față de prevederile art. 37 din OUG nr. 50/2010. Să se menționeze care a fost formula de calcul a dobânzii aplicate de către bancă începând cu data de 21.06.2010 și dacă formula de calcul a dobânzii aplicată de bancă este sau nu justificată; să se stabilească dacă, începând cu data de 21.06.2010 și până la data efectuării expertizei, banca a perceput dobânda cu respectarea formulei Libor la 6 luni + marja fixă; se stabilească dacă, începând cu data de 21.06.2010, până la data efectuării expertizei, reclamantul a plătit dobânzi în plus față de dobânda pe care banca trebuia să o perceapă în temeiul prev. art. 37 din OUG nr. 50/2010; să se stabilească care este cuantumul dobânzii legale aferente sumei plătite în plus de către reclamant cu titlu de dobândă în baza contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, începând cu data plății fiecărei sume și până la data efectuării expertizei; să se stabilească ce sumă a fost plătită de către reclamant, băncii, cu titlu de comision de acordare, la data încheierii contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007. Să se stabilească care este dobânda legală aferentă sumei plătite de către reclamant cu titlu de comision de acordare, începând cu data plății, până la data efectuării expertizei; să se stabilească ce sumă a fost plătită de către reclamant, băncii, cu titlu de comision de administrare, la data încheierii contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007. Să se precizeze dacă comisionul de acordare a fost calculat la suma împrumutată sau la suma rămasă de restituit; să se menționeze dacă, pe durata derulării contractului de credit, banca a modificat unilateral comisionul de administrare; să se stabilească care este dobânda legală aferentă sumei plătite de către reclamant cu titlu de comision de administrare, începând cu data plății, până la data efectuării expertizei.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară contabilă, întocmit de expertul C. C., depus la dosarul instanței la data de 22.04.2015, filele 64-96, s-au reținut următoarele:

- în perioada 9.08._10, conform extraselor de cont solicitate de la Bancopost SA, banca nu a preceput doar dobânda variabilă de 7,95% pe an, ci a preceput următoarele dobânzi: pentru perioada 9.08._08- 7,95% an; pentru perioada 17.04._08- 8,52% an; pentru perioada 17.05._08- 8,95% an; pentru perioada 17.07._08- 9,69% an; pentru perioada 17.08._08- 9,95% an; pentru perioada 17.09._08- 10,18% an; pentru perioada 17.10._10- 10,95% an. Pe toată perioada derulării contractului de credit și până la data efectuării expertizei nu a fost semnat de către părți niciun act adițional la contractul de credit. Suma plătită în plus de către reclamant cu titlu de dobândă în cadrul contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, peste cuantumul de 7,95% pe an, în perioada 9.08._10, este de 549,53 CHF;

- pe durata derulării contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 și până la data efectuării expertizei, reclamantul a rambursat ratele de credit la termenele stabilite, cu următoarele excepții: rata lunii aprilie 2012 a fost rambursată cu o întârziere de 2 zile; rata lunii iulie 2013 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii august 2013 a fost rambursată cu o întârziere de 3 zile; rata lunii octombrie 2013 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii decembrie 2013 a fost rambursată cu o întârziere de 2 zile; rata lunii martie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii aprilie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii iunie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de 4 zile; rata lunii iulie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de 2 zile; rata lunii august 2014 a fost rambursată cu o întârziere de 2 zile; rata lunii septembrie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de 4 zile; rata lunii octombrie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de 4 zile; rata lunii noiembrie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii decembrie 2014 a fost rambursată cu o întârziere de o zi; rata lunii ianuarie 2015 a fost rambursată cu o întârziere de 3 zile. Pentru zilele de întârziere, banca a perceput penalități de întârziere în sumă totală de 1,47 CHF;

- banca nu a folosit formula de calcul indice Libor la 6 luni + marja fixă;

- începând cu data de 21.06.2010, până la data efectuării expertizei, reclamantul a plătit suma de 845,70 CHF cu titlu de dobândă în plus față de dobânda de 7,95% stabilită prin contractul de credit;

- dobânzile legale aferente sumelor plătite în plus de către reclamant cu titlu de dobândă de la data fiecărei plăți și până la data efectuării expertizei sunt: dobânda legală remuneratorie: 430,87 CHF; dobânda legală penalizatoare: 652,86 CHF;

- comisionul de acordare de credit a fost încasat o singură dată la 9.08.2007 și este în cuantum de 267 CHF. Dobânzile legale aferente sumei plătite de reclamant cu titlu de comision de acordare, începând cu data plății, până la data efectuării expertizei, sunt: dobânda legală remuneratorie: 126,27 CHF; dobânda legală penalizatoare: 216,94 CHF;

- comisionul de administrare plătit băncii de către reclamant, începând cu data încheierii contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 și până la data efectuării expertizei contabile (31.03.2015) este de 2.102,28 CHF. Comisionul de administrare a fost calculat la soldul creditului de restituit raportat la numărul de zile din lună pentru care a fost calculat. Pe durata derulării contractului de credit, banca nu a modificat comisionul de administrare, acesta rămânând constant, calculat la soldul creditului rămas de rambursat;

- dobânzile legale aferente sumelor plătite de către reclamant cu titlu de comision de administrare, începând cu data plății, până la data efectuării expertizei, sunt: dobânda legală remuneratorie: 743,44 CHF; dobânda legală penalizatoare: 1.125,07 CHF.

Raportul de expertiză întocmit de expertul C. C. este apreciat ca util și concludent, urmând să fie reținut în soluționarea cauzei.

Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitor la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), la data când a fost încheiat contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 erau în vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. La art. 2 pct. 22, 24, 25, 26 din OG nr.21/1992 se prevede că, în sensul acestei ordonanțe, prin practici comerciale abuzive și/sau incorecte se înțelege orice acțiune, inacțiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relație directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor; prin costul total al creditului pentru consumator, se înțelege toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii; prin valoarea totală plătibilă de consumator se înțelege suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator; prin valoarea totală a creditului se înțelege plafonul sau sumele totale puse la dispoziție în baza unui contract de credit.

Conform art. 9³ lit. e-jdin același act normativ: în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

Din prevederile legale sus enunțate, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, clauza înscrisă la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitoare la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), este apreciată ca deplin valabilă, pentru următoarele argumente: dobânda a fost clar menționată în contract, comisionul de acordare credit a fost perceput de către bacă o singură dată la momentul acordării sumei împrumutate, iar comisionul de administrare a fost menționat clar în contract și se aplică la soldul creditului de restituit raportat la numărul de zile din lună pentru care a fost calculat.

Sunt de menționat și prevederile art. 36 alin.1 din OUG nr.50/2010, din care rezultă că banca poate percepe, pentru creditul acordat, comision de administrare credit.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitor la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru aceleași considerente, se vor respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate că el a achitat comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută, precum și cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele plătite cu titlu de comision de acordare a creditului și comision de administrare, precum și dobânzile legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, conform acestui articol, mai sus enunțat, banca are dreptul de a modifica pe durata derulării contractului, dobânzile, comisioanele și taxele bancare.

Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000, „(1) o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Potrivit art.1 lit.a din Anexa la aceeași lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: „a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Din textele legale sus invocate, rezultă că o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul și dacă creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

În cauza de față, în contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, încheiat de părți, nu au fost menționate condițiile în care urma să aibă loc modificarea dobânzii, a comisioanelor și taxelor bancare, menționându-se doar că „banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare”.

A vând în vedere formularea cu caracter general, instanța apreciază că art.4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 permite băncii să modifice discreționar rata dobânzii curente pentru motive necunoscute de reclamant, creând astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Pentru considerentele arătate, se apreciază că art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care va constata nulitatea absolută a acestuia.

În consecință, se va admite cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007.

Privitor la cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate că pentru perioada cuprinsă între datele de 9.08._10 și de 21.06.2010 până la zi, banca nu a încasat dobânda de 7,95% pe an, se reține că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, reclamantul a plătit băncii, cu titlu de dobândă în cadrul contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, peste cuantumul de 7,95% pe an, următoarele sume: suma de 549,53 CHF în perioada 9.08._10; suma de 845,70 CHF în perioada 21.06._15; în total, reclamantul a plătit în plus, cu titlu de dobândă, suma de 1.395,23 CHF.

Față de împrejurarea că banca a perceput o dobândă majorată față de cea prevăzută în contract, în baza unei clauze contractuale abuzive și lovită de nulitate absolută, cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate că pentru perioada cuprinsă între datele de 9.08._10 și de 21.06.2010 până la zi, banca nu a încasat dobânda de 7,95% pe an, sunt întemeiate, urmând să fie admise.

Totodată, se vor admite și cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de bani plătită în plus față de rata dobânzii curente de 7,95% pe an, pentru perioada 9.08._10 și 21.06.2010-la zi, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

În consecință, pârâta va fi obligată să plătească (să restituie) reclamantului suma totală de 1.395,23 CHF, pe care reclamantul a plătit-o cu titlu de dobândă în cadrul contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, peste cuantumul de 7,95% pe an, din care: 549,53 CHF în perioada 9.08._10; suma de 845,70 CHF în perioada 21.06._15.

Cu privire la dobânda legală aferentă sumelor de 549,53 și de 845,70 CHF, plătite peste cuantumul dobânzii contractuale, conform art. 1 alin. 2-3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar: „(2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. (3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare”.

Față de prevederile legale invocate, se apreciază că se impune ca banca să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare. În cauza de față, potrivit raportului de expertiză contabilă dobânda legală penalizatoare datorată de către bancă, reclamantului, pentru sumele de 549,53 CHF și de 845,70 CHF, este de 652,86 CHF.

Ca urmare, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 652,86 CHF, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor plătite în plus, cu titlu de dobândă, de către reclamant, în perioada 9.08._15, iar în continuare, începând cu data de 1.04.2015, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare ce se va calcula asupra sumei 1.395,23 CHF, până la data plății efective a acestei sume.

Privitor la cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 6 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010), să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii - Libor la 6 luni plus marja fixă, începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010) și până în prezent, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite și să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Libor la 6 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010), articolul 35 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) prevede că „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. (…)”. Din acest text de lege, rezultă că pe calea unei cereri în constatare se poate solicita constatarea unui drept, nu însă și a unei situații de fapt.

Or, a constata că dobânda este formată din indicele Libor la 6 luni plus marja fixă a băncii, înseamnă a constata o situație de fapt, ceea ce este inadmisibil. Excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere a fost ridicată, din oficiu, de către instanță și a fost pusă în discuția părților la termenul din 7.05.2015.

Pentru considerentele arătate, se va admite excepția inadmisibilității cererii prin care reclamantul a solicitat să se constate că dobânda este formată din indicele Libor la 6 luni plus marja fixă a băncii și, în consecință, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate că dobânda este formată din indicele Libor la 6 luni plus marja fixă a băncii.

Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Libor la 6 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010), se reține că prin art. 37 din OUG nr. 50/2010 s-a prevăzut că în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;

c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja și/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referință, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menționate în contract la data încheierii acestuia și/sau la nivelul real al indicelui de referință;

d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile și valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile de internet și la toate punctele de lucru ale creditorilor.

Deoarece, conform art. 4.1 din contractul de credit încheiat de părți, creditul s-a acordat cu o dobândă variabilă, se impune ca banca pârâtă să înlocuiască clauza de la art. 4.3 din contractul de credit (privind dreptul băncii de a modifica dobânda), cu o clauză în care să se prevadă că, pentru creditul acordat reclamantului, banca va calcula dobânda compusă din indicele de referință Libor la o anumită perioadă, stabilită de părți, la care se va adăuga o marjă fixă pe toată durata derulării contractului de credit.

Ca urmare, se va admite cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 cu privire la dobândă și în consecință, pârâta va fi obligată ca, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să înlocuiască clauza de la art. 4.3 din contractul de credit (privind dreptul băncii de a modifica dobânda), cu o clauză în care să se prevadă că, pentru creditul acordat reclamantului, banca va calcula dobânda compusă din indicele de referință Libor la o anumită perioadă, stabilită de părți, la care se va adăuga o marjă fixă pe toată durata derulării contractului de credit.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 5.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (în teza a 2-a a acestui articol s-a prevăzut că, în caz de rambursare anticipată, banca va percepe un comision de rambursare anticipată de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat), articolul 68 lit.c din OUG nr. 50/2010 prevede că nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată în cazul în care rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

În cauza de față, contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 este un contract cu dobândă variabilă, astfel că, în teza a 2-a a articolului 5.3 din contractul de credit, în mod abuziv s-a prevăzut dreptul băncii de a percepe un comision de rambursare anticipată.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 5.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 este în parte întemeiată, urmând să fie admisă în parte și, în consecință, se va constata caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5.3, teza a 2-a, din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (conform căruia, în caz de rambursare anticipată, banca va percepe un comision de rambursare anticipată de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat).

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive, urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor de la art. 4.3 și art.5.3, teza a 2-a din contractul de credit, se impune eliminarea acestora din contract.

Pentru considerentele arătate, se va admite în parte cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive și, în consecință, pârâta va fi obligată să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, în sensul înlăturării din contract a prevederilor art. 4.3 și art. 5.3, teza a 2-a din acest contract.

Se va respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 a prevederilor art. 4.1 din acest contract.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare, consecință a obligării pârâtei să înlocuiască clauza de la art. 4.3 din contractul de credit, cu o clauză în care să se prevadă că, pentru creditul acordat reclamantului, banca va calcula dobânda compusă din indicele de referință Libor la o anumită perioadă, stabilită de părți, la care se va adăuga o marjă fixă pe toată durata derulării contractului de credit, se impune ca pârâta să întocmească și să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare.

Pentru considerentele arătate, se va admite cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare și, în consecință, pârâta va fi obligată să întocmească și să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare a creditului acordat prin contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, în susținerea acestei cereri reclamantul a invocat prevederile art.3 alin.1 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr.4/2005 privind regimul valutar.

Art.3 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr.4/2005 privind regimul valutar prevede că:

„(1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 „Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută", care se pot efectua și în valută.

(1¹) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu).

(2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută.

(3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) și în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua și în valută, numai pe baza acordului de voință al părților”.

Totodată, la art. 1 lit. d din Anexa nr.1 „Nomenclator” a Regulamentului BNR nr.4/2005, între operațiunile valutare prevăzute în nomenclator este menționată și rambursarea creditelor și a împrumuturilor.

Față de prevederile art. 3 alin.3 din Regulamentul BNR nr. 4/2005, rezultă că părțile din prezenta cauză, în calitatea lor de „rezidenți”, au întocmit în condiții de legalitate contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 în moneda CHF, părțile exprimându-și acordul de voință pentru încheierea contractului în moneda CHF.

Față de considerentele arătate, se apreciază că nu se impune convertirea în lei (ron) a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului, așa cum solicită acesta.

În consecință, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului, la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului, va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 29 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Reclamantul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă de 1.695 lei, reprezentând onorariu pentru expertul C. C. (chitanțele de la filele 52 și 105 dosar). Reclamantul nu a făcut dovada plății onorariului avocatului care l-a reprezentat în proces, motiv pentru care în cheltuielile de judecată efectuate de reclamant nu va fi inclus onorariul de avocat.

În consecință, potrivit art. 453 alin.1 Cod.proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 1.695 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, excepție ridicată de către pârâta pârâtei ..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea pentru constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzei înscrise la art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (referitor la dobânda variabilă de 7,95% pe an, la comisionul de acordare credit de 2,5% și la comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului), cerere formulată de reclamantul P. A. (CNP-_), domiciliat în M., jud. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului C. C. din Bârlad, . B, împotriva pârâtei .> cu sediul în București, ..6A, sector 2, înregistrată la Registrul comerțului cu nr. J_, CUI_/1992.

Respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamantul P. A. a solicitat să se constate că, în baza contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, încheiat cu pârâta . a achitat comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută, precum și cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele plătite cu titlu de comision de acordare a creditului și comision de administrare și dobânzile legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

Admite cererea prin care reclamantul P. A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 și constată că este abuzivă și lovită de nulitate absolută clauza înscrisă la art. 4.3 din contractul de credit de consum menționat, încheiat de părți.

Constată că pentru perioada cuprinsă între datele de 9.08._10 și de 21.06._15, banca pârâtă a încasat o dobândă mai mare decât dobânda de 7,95% pe an menționată în contract și, în consecință:

Admite cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de bani plătită în plus față de rata dobânzii curente de 7,95% pe an, pentru perioada 9.08._10 și 21.06._15, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 1.395,23 CHF, pe care reclamantul a plătit-o cu titlu de dobândă în cadrul contractului de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, peste cuantumul de 7,95% pe an, din care: 549,53 CHF în perioada 9.08._10; 845,70 CHF în perioada 21.06._15, precum și să plătească reclamantului suma de 652,86 CHF, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor plătite în plus, cu titlu de dobândă, de către reclamant, în perioada 9.08._15, iar în continuare, începând cu data de 1.04.2015 pârâta va plăti reclamantului dobânda legală penalizatoare ce se va calcula asupra sumei 1.395,23 CHF, până la data plății efective a acestei sume.

Admite excepția inadmisibilității cererii prin care reclamantul a solicitat să se constate că dobânda este formată din indicele Libor la 6 luni plus marja fixă a băncii, excepție ridicată, din oficiu, de către instanță și, în consecință, respinge, ca inadmisibilă, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate că dobânda este formată din indicele Libor la 6 luni plus marja fixă a băncii.

Admite cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 cu privire la dobândă și obligă pârâta ca, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să înlocuiască clauza de la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 (privind dreptul băncii de a modifica dobânda), cu o clauză în care să se prevadă că, pentru creditul acordat reclamantului, banca va calcula dobânda compusă din indicele de referință Libor la o anumită perioadă, stabilită de părți, la care se va adăuga o marjă fixă pe toată durata derulării contractului de credit.

Admite în parte cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 5.3 din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 și constată caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5.3, teza a 2-a, din contractul de credit de consum menționat (conform căruia, în caz de rambursare anticipată, banca va percepe un comision de rambursare anticipată de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat).

Admite în parte cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive și obligă pârâta să modifice contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007, în sensul înlăturării din acest contract a prevederilor înscrise la art. 4.3 și la art. 5.3, teza a 2-a.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să elimine din contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007 prevederile art. 4.1.

Admite cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare și obligă pârâta să întocmească și să comunice reclamantului un nou grafic de rambursare a creditului acordat prin contractul de credit de consum nr. 381CSF_/9.08.2007.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-RON de la data acordării creditului.

Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.695 lei.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2015.

	Președinte, I. T.
	Grefier, L. R.

Red. I.T./11.05.2015

Tehnored.L.R.

4 ex./ 12 Mai 2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 512/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1143/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 378/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 440/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 554/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 512/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 1143/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 1170/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 1166/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 1162/2015. Judecătoria BÂRLAD