Anulare act. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria BÂRLAD

Judecătoria BÂRLAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 673/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 673/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 673/2015

Ședința publică de la 04 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. E. J.

Grefier G. C.

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul B. C., domiciliat în Bârlad, ., jud.V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. C. din Bârlad, . B, jud.V. în contradictoriu cu pârâta C. de E. și CONSEMNAȚIUNI C.E.C. S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.13, sector 3 și Agenția C. R. 1 Bârlad, cu sediul în Bârlad, ., jud.V., având ca obiect anulare clauze abuzive, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

La data de 29 septembrie 2014, cu nr._ a fost înregistrată la instanță acțiunea prin care reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pîrîtele C. DE CONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI C. SA și AGENȚIA C. R. 1 BÂRLAD, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1. constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007, respectiv art.6 lit.a, lit. c pct.7 și art.9 lit.e, lit.f și lit.g;

2. obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive ;

3. să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

4. obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula :indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

5. să se constate că marja fixă a băncii este de 4;

6. obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în plus față de următoarea metodă de calcul a dobânzii și anume indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 19 iunie 2010 și până în prezent, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

7. să se constate că reclamanta a achitat suma de 2475,10 lei reprezentând comision de gestiune și comision de risc financiar în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată;

8. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2475,10 lei, din care suma de 397,50 lei reprezentând comision de gestiune și suma de 2077,60 lei reprezentând comision de risc financiar, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

9. obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt reclamantul a susținut că la data de 7 noiembrie 2007 a încheiat cu pârâta un contract de credit având ca obiect refinanțare credite de consum în valoare de 53.000 lei cu o perioadă de rambursare de 120 luni, iar la momentul încheierii contractului dobânda era variabilă și nivelul ratei dobânzii era de 11% pe an, la punctul 7 fiind menționat faptul că banca își rezervă dreptul să modifice pe întreaga durată de creditare nivelul actual al ratei dobânzii de 11% pe an.

Având în vedere că art.1 lit.a din anexa la Legea nr.193/2000, dă dreptul furnizorului să modifice unilateral dobânda, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv bine întemeiat, or motivul bine întemeiat indicat de pârâtă este acela al apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară fără prezentarea altor elemente de identificare consideră această clauză abuzivă.

A făcut referire și la art.9 ind.3 alin.1 lit.g din OG nr.21/1992 în legătură cu regulile aplicabile în contractele de credit cu dobândă variabilă.

În ce privește punctul 6 din contractul de credit, a apreciat că, comisionul de gestiune, definit de art.6 lit.a și calculat în art.9 lit.f din contractul de credit este unul abuziv, prin modul în care a fost formulat și perceput, fără nici o posibilitate de negociere, urmărindu-se perceperea unei sume în plus, atât timp cât acesta poate fi prevăzut la valoarea soldului și nu la creditul contractat, așa cum este prevăzut pentru primul an de creditare având valoarea de 0,1% din valoarea plafonului de creditare aprobat.

Referitor la comisionul de rambursare anticipată, prevăzut de art.6 lit.c din contract, a precizat că acest comision este prevăzut de OUG 50/2010, iar art.67 alin.2 prevede că în cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă, cu indicarea procentelor de 1%, 0,5% funcție de perioada de rambursare, însă în contractul de credit bancar acest comision are procente diferite variind între 3,5% și 2% în funcție de perioada de rambursare, fiind dublu, triplu față de limita prevăzută de OUG 50/2010, clauză ce este de asemenea abuzivă.

În ce privește comisionul de risc, în sumă de 2077,60 lei, așa cum este prevăzut de art.9 lit.g, a susținut că în contract nu este precizat modul de calcul al acestuia, în graficul de rambursare este precizată valoarea de 3,5%, astfel că rezultă în mod evident că nu este prevăzută modalitatea în care a fost determinat, motivele de fapt care îl impun și temeiul legal pe care se întemeiază, perceperea acestui comision fiind de asemenea abuzivă.

A făcut referire și la dezechilibrul contractual indus de aceste clauze, de lipsa bunei credințe a băncii, aspecte ce trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision față de costurile suportate de bancă în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului, la faptul că, în jurisprudența sa, Curtea de Casație a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

În drept s-au invocat disp.art.9 ind.3 lit.e din OG nr.21/1992, art.4 din Legea nr.193/2000, art.15 lit.j din Legea nr.146/1997.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, expertiză contabilă.

S-au anexat în copii: contract de credit RQ_ din 7 noiembri9e 2007, grafic de rambursare.

La solicitarea instanței s-au făcut precizări pentru fiecare capăt de cerere, legate de motivarea în fapt și în drept.

Pârâta C. Bank SA a formulat întâmpinare, prin care a susținut că la data de 21 iunie 2010, a intrat în vigoare OUG nr.50/2010, privind contractele de credit, pentru consumatori, act care transpune în legislația românească prevederile Directivei Europene nr.48/2008/CE, iar băncile au fost obligate să reglementeze aceste prevederi legale, sens în care s-a solicitat reclamantului să se prezinte la unitatea bancară care administrează creditul în vederea semnării actului adițional, nesemnarea reprezentând o acceptare tacită în condițiile legii, reclamantul nu s-a prezentat, însă banca avea obligația să aplice aceste prevederi.

Referitor la comisionul de gestiune, prev.de art.6 alin.1 lit.a din contractul inițial, a precizat că acesta este de 0,75% calculat la valoarea plafonului de credit aprobat, iar în următorii ani a avut un alt cuantum de 0,1% calculat la soldul creditului, pentru fiecare din următorii ani din cadrul duratei de creditare, așa cum rezultă din graficul de rambursare întocmit la data acordării creditului.

Comisionul de administrare credit prevăzut de art.2.1.1. din actul adițional din data de 21 iunie 2010, nu este comision nou introdus de bancă, el regăsindu-se în contractul de credit inițial, sub denumirea comision de gestiune.

A precizat că reclamantul a achitat începând cu data acordării creditului, 7 decembrie 2007, suma de 397,50 lei, în data de 7 noiembrie 2008, suma de 50,19 lei, iar în data de 9 noiembrie 2009, suma de 46,78 lei, iar prin implementarea actului adițional în vederea alinierii la prev.O.G. 50/2010, la data de 8 noiembrie 2010, suma de 42,99 lei, în data de 7 noiembrie 2011, suma de 38,62 lei, în data de 7 noiembrie 2012 suma de 33,73 lei, în data de 7 noiembrie 2013 suma de 28,33 lei.

A precizat că, comisionul de administrare este reglementat de disp.art.36 alin.1 și 3 din OUG 50/_, reclamantul având posibilitatea să nu accepte condițiile impuse la momentul încheierii contractului și libertatea de a-și alege de pe piața bancară oricare instituție concurentă, că acest comision de administrare se percepe conform art.36 alin.3 din OUG nr.50/2010 pentru monitorizare, efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării rambursării creditului, că nu există un dezechilibru semnificativ între obligațiile părților contractante, atât timp cât atât evaluarea cât și modul de percepere a comisionului au rămas neschimbate, fiind prevăzute de OUG 50/2010, că singurele comisioane percepute au fost cele reglementate de art.36 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și ,după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, or comisionul de gestiune credit a devenit comision de administrare credit, acesta fiind în realitate un element al prețului creditului, așa cum prevăd disp.art.2.24 din OG nr.21/1992, exceptat de la controlul caracterului abuziv prev.de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, cu o valoare rezonabilă, clauza fiind însușită de consumator prin semnarea contractului.

Pentru aceleași argumente, pârâta a apreciat că, comisionul de risc, reținut la acordarea creditului de 2077,66 lei, nu poate fi considerat abuziv, fiind perceput de bancă numai în cazul creditelor acordate pentru care clientul nu are obligația de a constitui garanții imobiliare sau mobiliare, astfel că prin acest comision banca își acoperă parțial riscul de neplată de către clienți pentru astfel de credite.

S-a făcut referire la faptul că, contractul de credit nu poate fi calificat un contract de adeziune, toate clauzele sale fiind discutate și aduse la cunoștință părții contractante, anterior exprimării acordului de voință în formă scrisă, că toate clauzele au fost negociate și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În ce privește restituirea sumelor încasate în mod abuziv la care face referire reclamantul, a solicitat respingerea acestor pretenții ca inadmisibile, întrucât OUG 50/2010 nu prevede posibilitatea restituirii comisioanelor plătite de către client la acordare și pe parcursul derulării, iar pe de altă parte a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei privind obligarea băncii la restituirea sumelor încasate în perioada 7 noiembrie 2007 – 21 iunie 2010, în baza disp. art.3 din Decret 167/1958.

Cu privire la posibilitatea băncii de a modifica dobânda, pârâta a arătat că pct.8 din contract prevede în mod clar formula de calcul a dobânzii, că în conținutul contractului s-a prevăzut motivul pentru care se poate modifica unilateral dobânda, respectiv acela ”al oricăror modificări intervenite în legislație și/sau în condițiile pieței financiare/monetare, că în actul adițional ca urmare a implementării disp.OUG 50/_ se arată la pct.2.2.2. faptul că: rata anuală a dobânzii este variabilă pe întreaga durată de creditare, cu indicarea modalității de calcul.

În drept s-au invocat disp.art.205 Cod proc.civilă.

S-a solicitat proba cu înscrisuri și orice probe, ale căror pertinență și utilitate ar reieși din dezbatere.

S-au anexat în copie înscrisuri: contractul de credit nr._ din 7 noiembrie 2007, graficul de rambursare, situația comisioanelor încasate, iar la solicitarea instanței actul adițional din 21 iunie 2010.

Reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor, iar instanța le-a unit cu fondul cauzei, așa cum s-a reținut prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.

În prezenta cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Reclamantul a renunțat la administrarea probei cu expertiză contabilă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

Prin contractul de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007, C. de E. de Consemnațiuni C. SA prin Agenția C. R. 1 Bârlad, în calitate de creditor a acordat reclamantului B. C. un credit în valoare de_ lei pentru refinanțarea unui credit de consum în derulare. Perioada de creditare a fost stabilită la 10 ani.

Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat anularea următoarelor clauze considerate abuzive:

1. constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007, respectiv art.6 lit.a, lit. c pct.7 și art.9 lit.e, lit.f și lit.g;

2. obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive ;

3. să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

5. să se constate că marja fixă a băncii este de 4;

9. obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității restituirii sumelor încasate în mod abuziv cu titlu de comisioane la data acordării creditelor, respectiv 7 noiembrie 2007 și în continuare până la data plății fiecărei sume nedatorate, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, întrucât OUG nr.50/2010 nu prevede posibilitatea restituirii comisioanelor plătite, excepție ce urmează a fi respinsă întrucât consecința constatării unei clauze abuzive este nulitatea absolută, or constatarea nulității absolute înseamnă și restituirea sumelor încasate în baza unei clauze abuzive, așa cum va fi respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului întrucât potrivit art.2 din Decret nr.167/1958, cererea în constatarea nulității absolute nu este supusă prescripției extinctive.

În ce privește constatarea clauzei abuzive de la punctul 7, în sensul că rata anuală a dobânzii care se achită de către client este variabilă, iar banca își rezervă dreptul să modifice pe întreaga durata de creditare nivelul ratei anuale, a dobânzii variabile urmare a unor modificări intervenite în legislație și/sau în condițiile pieții financiare /monetare, instanța apreciază că această clauză nu este abuzivă, fiind clară și neechivocă, nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu atât mai mult cu cât s-a menționat și motivul pentru care această dobândă este variabilă, clauză reluată cu precizări suplimentare privind modalitatea de clacul în actul adiționat la punctul 2.2, act ce modifică contractul inițial prin acceptarea tacită de către reclamant urmare a refuzului de a se prezenta, așa cum i s-a pus în vedere prin notificarea nr._ din 22 iunie 2010.

În ce privește clauza de la punctul 6 lit.a din contract privind comisionul de gestiune, cu referire la faptul că este unul abuziv, prin modul în care a fost formulat și perceput, fără nici o posibilitate de negociere, urmărindu-se perceperea unei sume în plus, atât timp cât acesta poate fi prevăzut la valoarea soldului și nu la creditul contractat, așa cum este prevăzut pentru primul an de creditare având valoarea de 0,1% din valoarea plafonului de creditare aprobat, instanța reține că acesta este potrivit clauzei de la pct.6 lit.a din contract, în sumă de 0,75% calculat la valoarea plafonului de credit aprobat pentru primul an din cadrul duratei de creditare, respectiv 0,1% calculat la soldul creditului, pentru fiecare din anii următori duratei de creditare.

Comisionul de rambursare anticipată, prevăzut la art.6 lit.c din contract considerat ca fiind o clauză abuzivă stabilește acest comision la 3,5% aplicat la suma rambursată anticipat în primul an din cadrul duratei de creditare, 3,5% aplicabil la suma rambursată anticipat în intervalul 1-5 ani din cadrul duratei de creditare și 2% aplicabil la suma rambursată anticipat în intervalul 5 ani – finele duratei de creditare.

La art.9 lit.e,f,g, din contract considerat ca fiind o clauză abuzivă se indică Comisionul de analiză a documentației în valoare de 53 lei, comisionul de gestiune credit în valoare de 397,50 lei și comisionul de risc în valoare de 2077,60 lei.

Referitor la comisionul de risc, reclamantul a susținut că în contract nu este prevăzut modul de calcul, numai în graficul de rambursare este precizată valoarea de 3,5%, însă nu rezultă modalitatea de calcul.

Cu privire la aceste comisioane, respectiv comisionul de gestiune, comisionul de risc de rambursare anticipată pentru care s-au indicat valorile percepute, instanța apreciază că aceste clauze sunt clare, pe care reclamantul le-a acceptat, cu atât mai mult cu cât banca i-a acordat un credit de refinanțare și deci aceste noțiuni îi erau cunoscute, iar dacă avea dubii ar fi avut posibilitatea să ceară explicații suplimentare, or el nu a făcut dovezi în acest sens sau faptul că banca a refuzat să i le acorde.

Mai mult decât atât, nu s-a prezentat nici pentru negocierea actului adițional ceea ce dovedește că modalitatea de derulare a unui contract, pe o perioadă de 7 ani fără a formula obiecțiuni la contract reprezintă o acceptare expresă a clauzelor la data încheierii contractului, contract ce exprimă voința părților, dar și ulterior în mod tacit.

Este adevărat că, în baza art. 3 lit. b din OG nr. 21/1992, între drepturile consumatorilor este prevăzut și „dreptul de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor (…)”, însă în prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada că nu i s-a respectat acest drept.

Conform art. 9³lit. a-edin același act normativ: în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;

c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

Cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, art. 10 lit.a-c, f din OG nr.21/1992 prevede că drepturile consumatorilor la încheierea contractelor sunt:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului.

Sunt de menționat și prevederile art. 3 alin.1-2 din Directiva 93/13/CEE A Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, conform cărora:

„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe.

Instanța apreciază că, potrivit Legii nr.193/2000, un consumator are dreptul la negocierea clauzelor contractului încheiat cu un profesionist, dar acestuia din urmă nu îi revine obligația de a avea el inițiativa negocierii. Profesionistul își manifestă disponibilitatea de încheiere a contractului în anumite condiții prezentate consumatorului, urmând ca acesta din urmă în măsura în care nu este mulțumit de condițiile propuse să încerce negocierea clauzelor contractului ce urmează a fi încheiat.

Practic, prin obligația profesionistului de a dovedi împrejurarea că acel contract a fost supus negocierii cu consumatorul trebuie să se înțeleagă că va reveni profesionistului sarcina de a proba faptul că a creat condițiile pentru consumator ca acesta să ia cunoștință de conținutul contractului pe care urma să-l încheie, să-i înțeleagă consecințele și să-i asigure consumatorului posibilitatea de a negocia clauzele acelui contract.

Din probele dosarului rezultă că reclamantului i-a fost pus la dispoziție contractul și că acesta avea nevoie de un credit de refinanțare, nefiind preocupat de clauzele contractului.

Mai mult decât atât, în opinia instanței, lipsa negocierii presupune nemulțumirea consumatorului avută la momentul încheierii contractului de credit, cu privire la comisionul de risc/administrare, nemulțumire adusă la cunoștință băncii și nu la 7 ani de la încheierea creditului și după ce a refuzat și invitația pentru încheierea actului adițional.

Pe de altă parte, comisioanele și dobânda fac parte din prețul creditului, care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului, ce sunt exceptate, în principiu, de la controlul caracterului abuziv potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea în cuprinsul convenției, iar semnarea contractului și a planului de rambursare fac parte din contract, devenind, potrivit art.969 Cod civil, lege între părți.

De asemenea, nu poate fi vorba de un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților întrucât aceste comisioane în sumă de 2475,10 lei pentru un împrumut în sumă de_ lei nu reprezintă o sumă mare și au rolul de a acoperi prima de risc asociată finanțării unui anumit client de către instituția financiară, pentru care nu există dovada că există garanții, comisioane ce se aplică la soldul creditului și nu la totalul sumei împrumutate, comisioane ce scad proporțional cu scăderea riscului legat de nerambursarea sumelor.

De altfel, în economia liberă prețul este fixat funcție de legea obiectivă a cererii /ofertei în condițiile în care pe piață, ca în cazul de față, funcționează mai mulți competitori.

Așadar față de cele arătate, în temeiul art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive se va respinge cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute a capetelor de cerere:

- constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007, respectiv art.6 lit.a, lit. c pct.7 și art.9 lit.e, lit.f și lit.g;

-să se constate că reclamanta a achitat suma de 2475,10 lei reprezentând comision de gestiune și comision de risc financiar în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că această plată este nedatorată;

-obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2475,10 lei, din care suma de 397,50 lei reprezentând commision de gestiune și suma de 2077,60 lei reprezentând commision de risc financiar, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

Se vor respinge și capetele de cerere prin care se solicită:

- să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula :indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

- să se constate că marja fixă a băncii este de 4;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în plus față de următoarea metodă de calcul a dobânzii și anume indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 19 iunie 2010 și până în prezent, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite, întrucât cu privire la aceste capete de cerere nu există dovezi în sensul susținerilor reclamantului și ca o consecință a respingerii și acestor capete de cerere se va respinge și cel privind obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive, obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre, acțiunea urmând a fi respinsă în întregime, atât cu privire la excepții, dar și pe fond pentru considerentele menționate și în baza textelor de lege susmenționate.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității solicitării de restituire a sumelor încasate cu titlu de comisioane la data acordării creditului, respectiv 7 noiembrie 2007 și în continuare până la data plății fiecărei sume nedatorate, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, dar și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei privind obligarea Băncii la restituirea sumelor încasate în perioada 7 noiembrie 2007-21 iunie 2010, prin raportare la data înregistrării acțiunii.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C., CNP_, domiciliat în Bârlad, ., jud.V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. C. din Bârlad, . B, jud.V. în contradictoriu cu pârâta C. de E. și CONSEMNAȚIUNI C.E.C. S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.13, sector 3, înregistrată la Registrul Comerțului din București, sub nr.J_, CUI_ și Agenția C. R. 1 Bârlad cu sediul în Bârlad, ., jud.V. prin care solicită:

-constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în contractul de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007, respectiv art.6 lit.a, lit. c pct.7 și art.9 lit.e, lit.f și lit.g;

-obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive ;

- să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

-obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit RQ_ din 7 noiembrie 2007 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii după formula :indicele ROBOR la 3 luni plus marja fixă;

-să se constate că marja fixă a băncii este de 4;

-obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2475,10 lei, din care suma de 397,50 lei reprezentând comision de gestiune și suma de 2077,60 lei reprezentând comision de risc financiar, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor debite;

-obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2015.

Președinte,

D. E. J.

Grefier,

G. C.

Red. D.E.J.

Tehnored.G.C.

5 ex./ 03 Aprilie 2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 683/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 676/2015.... →

Anulare act. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria BÂRLAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria BÂRLAD