Plângere contravenţională. Sentința nr. 683/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 683/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 683/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 683/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier L. R.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent RÎPTEA D. A. și pe intimat I. V., având ca obiect plângere contravetionala PV . nr._ din 09.11.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind - petent - RÎPTEA D. A. intimat - I. V. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen de judecată; prin serviciul registratură la data de 25.02.2015, cu nr. 3908 s-au depus relațiile solicitate de la I. V.; la data de 27.02.2015 cu nr. 4104 s-au depus relațiile solicitate de la INM București, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
În temeiul dispozițiilor art.394 Cod proc. Civilă instanța declară dezbaterile înschise și lasă cauza în pronunțare, după deliberare dându-se sentința de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 24.11.2014 sub nr. de dosar_, petentul Rîptea D.-A. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.11.2014.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a fost amendat și s-a aplicat măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru faptul că în ziua de 09.11.2014, orele 14.56, în timp ce se deplasa spre mun. Bârlad ar fi fost surprins circulând cu viteza de 152 km/h pe DE 581 la km 81, depășind cu 50 km/h viteza legală.
Petentul a precizat că circula cu viteză mai mică decât cea reținută în cadrul procesului-verbal și că înțelege să conteste viteza care i-a fost comunicată, deoarece eroarea maximă tolerată conform NML este de +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Petentul a arătat că dacă i s-ar aplica marja de eroare, încadrarea juridică ar fi diferită.
În drept, plângerea a fost motivată cu dispozițiile OG nr 195/2002 și OG nr 2/2001.
În dovedire petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: în copie procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.11.2014 (fila 8); copie C.I. (fila 8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că din fotografiile efectuate după înregistrarea video a aparatului radar a rezultat că la data de 09.11.2014, ora 14.56, conducătorul autovehiculului marca KIA cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 152 km/h pe DE 581 km. 81, în afara localității.”
Intimata a mai adăugat faptul că aparatul radar cu ajutorul căruia a fost constatată contravenția a fost verificat metrologic.
În drept, intimata a invocat dipozițiile art. 205 C. proc. Civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.11.2014 (fila 22), planșe foto (filele 23-25); buletin de verificare metrologică nr._/03.04.2014 (fila 21).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare (filele 28-30), prin care a arătat că, în conformitate cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina probei revine organului constatator, astfel că solicită intimatului să depună la dosar ordinul de serviciu al operatorului radar, certificatul de omologare a aparatului radar și manualul cinemometrului radar utilizat.
Petentul a depus concluzii scrise (filele 35-40), prin care a reiterat argumentele invocate prin cererea de chemare și prin răspunsul la întâmpinare, atașând la filele 41-47 două sentințe civile.
La termenul din data de 12.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 09.11.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 22).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că ” La data de 09.11.2014, ora 14.56, conducătorul autovehiculului marca KIA cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 152 km/h pe DE 581 km. 81, în afara localității. Înregistrată cu aparatură radar din auto MAI_.”
Fapta reținute în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”Nu sunt.” Petentul a semnat procesul-verbal.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 09.11.2014 (fila 22), iar plângerea a fost depusă la data de 24.11.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de neleglitate invocat de petent, privind lipsa din procesul-verbal a seriei și a numărului aparatului radar care a efectuat înregistrarea, instanța îl consideră neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Având în vedere că în procesul-verbal se menționează în mod expres că abatere ce a fost filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, iar din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2014 (fila 21), rezultă că acesta este montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare menționat în procesul-verbal de contravenție, se constată că mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic este suficient individualizat, lipsa precizărilor privind . numărul aparatului radar nefiind de natură să producă petentului vreo vătămare.
Critica petentului, referitoare la faptul că întocmirea procesului-verbal de contravenție nu s-a făcut de către operatorul radar, ci de un alt agent, nu poate fi primită pentru următoarele motive:
Constatarea săvârșirii contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare poate fi făcută de agenții din cadrul poliției rutiere, dar și prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, așa cum prevede expres art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002.
Practic, în această din urmă situație, constatarea datelor se realizează prin aceste aparate și mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigură manipularea continuă a acestor mijloace.
În niciun caz nu se poate considera că este obligatoriu ca acest operator să fie și cel care trebuie să procedeze la întocmirea procesului-verbal, aceasta putând fi făcută, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de către un alt agent de poliție. Odată înregistrată fapta prin mijloacele omologate, agenții de politie doar procedează la o consemnare a datelor înregistrate de aparate.
De asemenea, cu privire la apărarea petentului, constând în faptul că agentul constatator nu deținea ordin de serviciu al operatorului radar pentru data de 09.11.2014, de natură să ateste că se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe sectorul de drum respectiv, instanța o va înlătura, pentru următoarele motive:
Noțiunea de ordin de serviciu nu se regăsește în dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001, întrucât polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române nu își desfășoară activitatea în baza unui ordin de serviciu.
Astfel, art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române prevede: „(1) În îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activități specifice polițistul poate acționa și pe raza teritorială a altor unități de poliție, comunicând despre aceasta unității competente.
(3) În caz de detașare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unități de poliție, polițistul are competența teritorială stabilită pentru acea unitate. Polițistul încadrat în Inspectoratul General al Poliției Române are competență teritorială generală.
(4) Polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente.”
Potrivit art 2 din OUG nr 195/2002, „Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.”
Conform art 26 alin 1 pct 10 din Legea nr. 218/2002, „polițistul constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii”, iar conform art. 26 alin 1 pct 19 din aceeași lege, „supraveghează și controlează circulația pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, și colaborează cu alte autorități publice, instituții, asociații și organizații neguvernamentale, pentru îmbunătățirea organizării și sistematizării circulației, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecționarea pregătirii conducătorilor auto și luarea unor măsuri de educație rutieră a participanților la trafic.”
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurle publice, ” Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 23-25) reiese că, la data de 09.11.2014, petentul a circulat pe DE 581 km. 81 cu autovehiculul marca KIA cu numărul de înmatriculare_, având viteza de 152 km/h.
Acest lucru rezultă din planșele foto de la filele 23-25, unde se observă în dreptul literei L – ”Locked speed” (viteza maximă a vehiculului țintă, ”blocată” de aparatul radar) viteza de 152 km/h.
Înregistrările efectuate cuprind: data – 09.11.2014, ora la care a fost efectuată măsurătoarea – 14.56.01 – 14.56.05, valoarea vitezei măsurate – 152 km/h, sensul de deplasare al vehiculului față de autospeciala MAI – sens OPUS, imaginea vehiculului.
Planșele foto fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției, respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată.
Apărarea formulată de către petent potrivit căreia din planșele foto efectuate în regim de deplasare nu se poate vedea numărul de înmatriculare al autoturismului nu poate fi reținută de către instanța în condițiile în care petentul prin cererea introductivă nu contestă faptul că a circulat pe respectiva porțiune de drum la momentul la care a fost depistat, ci afirmă doar că viteza reținută în sarcina sa nu este cea reală. Însă din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat cu viteza de 152 km/h, acesta necontestând identitatea autoturismului condus de el cu cea a autovehiculului surprins în mișcare în planșele foto efectuate după înregistrarea video, ci afirmând doar că numărul de înmatriculare poate fi identificat doar în planșa foto în care viteza era de 96 km/h.
Identitatea dintre autoturismul surprins în mișcare la fila 23 și cel surprins la fila 24-verso, în care se evidențiază numărul de înmatriculare este susținută și de aspectul potrivit căruia planșa foto din care rezultă că petentul a circulat viteza de 152 km/h este efectuată la ora 14.56.01, iar cea în care este evidențiat numărul de înmatriculare al autovehiculului este efectuată la ora 14.56.05, așadar la o distanță foarte mică, de 4 secunde. În aceste condiții, se constată că petentul a depășit viteza maximă admisă pe respectiva porțiune de drum cu mai mult de 50 km/h.
Criticile petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar nu pot fi primite, întrucît cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea a fost omologat și verificat metrologic, așa cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr._/03.04.2014 (fila 21).
De asemenea, cu privire la omologarea aparatului radar, instanța reține că la dosar a fost depus de către Inspectoratul de Polție al Județului V. un răspuns (fila 51), prin care se arată că această omologare reprezintă o recunoaștere oficială a unui mijloc de măsurare utilizat în domeniul de interes public și se realizează prin obținerea aprobării de model. Dovada omologării se regăsește pe Buletinul de verificare a aparatului radar, în coloana a doua, respectiv AM 012/2009.
Petentul a semnat procesul verbal, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul-verbal. De asemenea, la rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”Nu sunt.”.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților, fiind vorba de o încălcare a reglementărilor în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, adoptate în scopul prevenirii accidentelor rutiere și a pierderii de vieți omenești.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.11.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Rîptea D. A., CNP_, cu domiciliul în Iași, . F, jud Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.11.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., . 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.11.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, L. R. |
Red. E.B
Tehnored .L.R.
4 ex./ 12 Martie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3270/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 673/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
